Territorial jurisdiction for child custody and support claims: interpretation of "domicile" as effective residence under Article 114 of the Code of Civil Procedure

Şedinţa publică din data de 25 septembrie 2025

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Târgu Lăpuş, sub nr. x/2023, la data de 17 noiembrie 2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat instanţei să dispună schimbarea locuinţei minorului C., la locuinţa tatălui, şi obligarea mamei la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorului, stabilită în bani, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti şi până la majoratul acestuia sau noi dispoziţii ale instanţei.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 496 - 497 din C. civ., art. 123, art. 194 şi art. 919 din C. proc. civ.

La data de 11 ianuarie 2024, pârâta a depus întâmpinare, prin care a solicitat admiterea excepţiei necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Târgu Lăpuş, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată, şi obligarea reclamantului la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea pronunţată de Judecătoria Târgu Lăpuş

Prin sentinţa civilă nr. 882 din 5 iunie 2024, Judecătoria Târgu Lăpuş a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., în favoarea Judecătoriei Caransebeş.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut incidenţa, în cauză, a dispoziţiilor art. 114 alin. (1) din C. proc. civ. potrivit cu care, " (1) Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită."

De asemenea, a constatat că persoana ocrotită, respectiv minorul C., are domiciliul la mama sa, în judeţul Caraş Severin, localitate din circumscripţia teritorială a Judecătoriei Caransebeş, jud. Caraş-Severin, astfel că este întemeiată excepţia de necompetenţă teritorială, invocată prin întâmpinare.

În consecinţă, Judecătoria Târgu Lăpuş a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caransebeş.

3. Hotărârea pronunţată de Judecătoria Caransebeş

Prin sentinţa civilă nr. 322 din 16 aprilie 2025, Judecătoria Caransebeş a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Lăpuş. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea acestuia.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 114 alin. (1) din C. proc. civ., însă acestea trebuie coroborate cu cele ale art. 76 din acelaşi act normativ şi ale art. 89 şi art. 91 din C. civ.

Prevederile art. 91 din C. civ. stipulează că: "(1) Dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate. (2) În lipsa acestor menţiuni ori atunci când acestea nu corespund realităţii, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reşedinţei nu va putea fi opusă altor persoane. (3) Dispoziţiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reşedinţa a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune", iar cele ale art. 89 din acelaşi act normativ, că: "(1) Stabilirea sau schimbarea domiciliului se face cu respectarea dispoziţiilor legii speciale. (2) Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenţia de a avea acolo locuinţa principală. (3) Dovada intenţiei rezultă din declaraţiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declaraţii, din orice alte împrejurări de fapt."

În cauză, având în vedere că acţiunea civilă are ca obiect schimbarea locuinţei minorului şi obligarea pârâtei la plata pensiei de întreţinere, Judecătoria Caransebeş a apreciat că aceasta se judecă de instanţa de la domiciliul minorului care a fost stabilit la tată, în localitatea Lăpuş, judeţul Maramureş, conform înţelegerii celor doi părinţi.

În consecinţă, Judecătoria Caransebeş a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Lăpuş.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine că Judecătoriei Târgu Lăpuş îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziţii legale şi argumente:

Obiectul acţiunii deduse judecăţii îl reprezintă cererea prin care s-a solicitat schimbarea locuinţei minorului C. la locuinţa tatălui şi obligarea mamei la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorului, stabilită în bani, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti şi până la majoratul acestuia sau noi dispoziţii ale instanţei.

Înalta Curte reţine incidenţa, în cauză, a dispoziţiilor art. 106 alin. (1) din C. civ., care prevăd că ocrotirea minorului se realizează prin părinţi, precum şi pe cele ale art. 107 din acelaşi cod, care dispun în sensul că:

"Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competenţa instanţei de tutelă şi de familie stabilite potrivit legii".

Conform prevederilor art. 76 din Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "Judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori şi familie vor îndeplini rolul de instanţe de tutelă şi familie, având competenţa stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum şi reglementărilor speciale în vigoare".

Totodată, art. 114 din C. proc. civ. prevede că:

"Cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită".

În speţă, instanţele în conflict au considerat, în mod corect, că sunt aplicabile dispoziţiile art. 114 din C. proc. civ., normă specială, ce instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.

Conflictul negativ de competenţă intervenit a fost determinat de interpretarea diferită a sintagmei domiciliul sau reşedinţa persoanei ocrotite de către instanţele ce şi-au declinat, reciproc, competenţa teritorială.

În aplicarea dispoziţiilor art. 114 din C. proc. civ., la stabilirea instanţei competente să soluţioneze cauza, noţiunea de domiciliu are în vedere domiciliul sau reşedinţa de fapt, dacă aceasta are caracter de stabilitate.

Prin urmare, se impune ca, în cererile privind ocrotirea persoanei fizice, noţiunea de domiciliu sau de reşedinţă a minorului, din cuprinsul dispoziţiilor art. 114 din C. proc. civ., să se interpreteze în sensul de locuinţă efectivă a acestuia.

Potrivit art. 496 alin. (1)-(4) din C. civ., "(1) Copilul minor locuieşte la părinţii săi. (2) Dacă părinţii nu locuiesc împreună, aceştia vor stabili, de comun acord, locuinţa copilului. (3) În caz de neînţelegere între părinţi, instanţa de tutelă hotărăşte, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială şi ascultându-i pe părinţi şi pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispoziţiile art. 264 rămân aplicabile. (4) Locuinţa copilului, stabilită potrivit prezentului articol, nu poate fi schimbată fără acordul părinţilor decât în cazurile prevăzute expres de lege."

Noţiunea de domiciliu sau reşedinţă a persoanei ocrotite este prevăzută de C. civ. pentru diferitele situaţii ce interesează obiectul cererilor adresate instanţei de tutelă şi de familie.

Pentru locuinţa copilului minor interesează, ca regulă, domiciliul sau reşedinţa părinţilor săi, fie al amândurora, dacă minorul locuieşte cu ambii (art. 496 alin. (1) din C. civ.), fie al părintelui la care i s-a stabilit locuinţa prin acordul părinţilor sau de către instanţa de tutelă şi familie, prin hotărâre judecătorească.

În cauză, prin sentinţa civilă nr. 599 din 14 mai 2019, pronunţată de Judecătoria Târgu Lăpuş în dosarul nr. x/2018, s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre reclamant şi pârâtă, precum şi stabilirea locuinţei minorului la mamă.

Însă, din probele aflate la dosarul cauzei, rezultă că, începând cu vara anului 2023, minorul nu mai locuieşte cu mama sa, care este plecată la muncă în străinătate, ci cu tatăl său, la domiciliul acestuia din Târgu Lăpuş.

Mai mult, după ce s-a mutat la reclamant, minorul a fost înscris şi a frecventat Şcoala Gimnazială Lăpuş.

Prin urmare, deşi prin sentinţa civilă prin care s-a dispus desfacerea căsătoriei domiciliul minorului a fost fixat la mamă, ulterior, locuinţa efectivă a minorului a fost stabilită la tată.

Întrucât minorul avea, la data formulării cererii de faţă, conform situaţiei de fapt ce rezultă din probele administrate, locuinţa efectivă în localitatea Lăpuş, judeţul Maramureş, localitate care, potrivit Hotărârii nr. 102/2021 din 10 iunie 2021 privind stabilirea localităţilor care fac parte din circumscripţiile judecătoriilor din fiecare judeţ, se află în circumscripţia Judecătoriei Târgu Lăpuş, aceasta este competentă să soluţioneze prezenta cerere.

În considerarea argumentelor expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Târgu Lăpuş este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza dedusă judecăţii, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Lăpuş.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 25 septembrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform prevederilor art. 402 din C. proc. civ.