Territorial jurisdiction for execution objections: enforcement at the wage-garnishing employer’s location determines the competent court

Şedinţa publică din data de 25 septembrie 2025

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia, la data de 21 iunie 2024, sub nr. x/2024, contestatoarea A. a formulat, în contradictoriu cu intimata B., contestaţie la executare împotriva executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 640/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc C., prin care a solicitat:

- pe cale de excepţie, având în vedere actele efectuate în cadrul dosarului de executare nr. 640/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc C., să se constate că executarea silită este perimată, existând perioade mai mari de 6 luni între actele de executare, în speţă fiind incidente dispoziţiile art. 389 din C. proc. civ.

- anularea somaţiei din data de 28 mai 2024, emisă de către Biroul Executorului Judecătoresc C., în dosarul de executare nr. 640/2012, cu consecinţa anulării tuturor actelor de executare efectuate ulterior în acest dosar;

- să se constate caracterul abuziv al clauzelor contractuale privitoare la dobânda revizuibilă şi comisioane;

- întoarcerea executării, în situaţia în care contestatoarea va fi executată silit;

- obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces (onorariu avocat, etc);

- restituirea taxei de timbru, în situaţia admiterii contestaţiei la executare.

În drept, contestatoarea şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 389, art. 391, art. 399 şi următoarele din C. proc. civ. de la 1865.

2. Hotărârea Judecătoriei Medgidia

Prin sentinţa civilă nr. 1891 din 4 noiembrie 2024, Judecătoria Medgidia a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competenţa de soluţionare a cererii având ca obiect contestaţie la executare, formulată de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimata B., în favoarea Judecătoriei Buftea.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Medgidia a reţinut că, în considerarea dispoziţiilor art. 651 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă, formulată de debitoare, este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a titlului executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În cauză, la data de 28 martie 2012, Judecătoria Buftea a pronunţat încheierea de încuviinţare executare silită nr. x/2012, astfel încât a devenit instanţa de executare competentă din punct de vedere material şi teritorial să soluţioneze contestaţia la executare.

Prin urmare, în raport de prevederile art. 651 din C. proc. civ., Judecătoria Medgidia a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

3. Hotărârea pronunţată de Judecătoria Buftea

Prin sentinţa civilă nr. 3461 din 14 martie 2025, Judecătoria Buftea a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competenţa de soluţionare a cererii având ca obiect contestaţie la executare, formulată de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimata B., în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Buftea a reţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 651 din C. proc. civ. şi cele ale Deciziei nr. 20/2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii.

În cauză, la data de 17 mai 2012, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a pronunţat încheierea de încuviinţare executare silită în dosarul nr. x/2012, astfel că a devenit instanţa de executare competentă din punct de vedere material şi teritorial în soluţionarea contestaţiei la executare.

În consecinţă, Judecătoria Buftea a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

4. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 4525 din 5 iunie 2025, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare, formulate de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimata B., în favoarea Judecătoriei Medgidia, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că, în considerarea prevederilor art. 400 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, contestaţia la executare propriu-zisă se introduce la instanţa de executare, iar potrivit dispoziţiilor art. 373 alin. (2) din acelaşi act normativ, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

De asemenea, potrivit art. 373 alin. (3) din actul normativ menţionat, "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, judecă contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."

Din coroborarea acestor dispoziţii legale reiese că judecătoria, în circumscripţia căreia se face executarea, este competentă să judece contestaţia la executare propriu-zisă.

În cauză, modalitatea de executare silită încuviinţată împotriva contestatoarei este poprirea asupra veniturilor salariale, iar terţul poprit are sediul în Medgidia.

Prin urmare, Judecătoria Medgidia este instanţa de executare şi este competentă să soluţioneze contestaţia la executare.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine că Judecătoriei Medgidia îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziţii legale şi argumente:

Obiectul demersului judiciar îl reprezintă contestaţia la executare formulată de contestatoarea - debitoare A., în contradictoriu cu intimata - creditoare B., împotriva executării silite ce formează obiectul dosarului de executare nr. 640/2012 al Biroului Executorilor Judecătoreşti C..

Instanţele în conflict şi-au declinat competenţa de soluţionare a cauzei, conflictul negativ de competenţă fiind generat de constatările diferite cu privire la dispoziţiile în temeiul cărora se stabileşte instanţa competentă teritorial a judeca pricina.

Prioritar, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 24 din C. proc. civ. din 2010, dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare, iar potrivit dispoziţiilor art. 622 alin. (2) din acelaşi act normativ, executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare.

Astfel, în raport de momentul declanşării procedurii executării silite, respectiv 12 septembrie 2012 (când cererea de executare silită a fost depusă la biroul executorului judecătoresc, formându-se dosarul de executare nr. 640/2012), în cauză sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ. de la 1865.

În materia executării silite, stabilirea instanţei competente din punct de vedere teritorial să soluţioneze contestaţiile la executare se face cu referire la dispoziţiile art. 400 alin. (1) din acest act normativ, în vigoare la data declanşării executării silite, potrivit cărora, "contestaţia se introduce la instanţa de executare".

Prevederile art. 373 alin. (3) din C. proc. civ. de la 1865 stipulează că: "instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, judecă contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe", iar cele ale art. 373 alin. (2) din acelaşi act normativ prevăd că: "instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Având în vedere dispoziţiile legale menţionate anterior, pentru a se determina instanţa competentă să soluţioneze contestaţia, este necesar a se stabili care este instanţa de executare, prin raportare la locul unde se realizează în mod efectiv această executare.

În cauza pendinte, executarea silită se efectuează în baza contractului de credit nr. x din 13 martie 2008, încheiat între D., în calitate de creditor, şi A., în calitate de debitor.

Cesionarul creanţei, respectiv B., a solicitat executarea silită, prin poprire, a debitoarei care este angajată în cadrul Primăriei Medgidia.

Locul executării silite este acela unde se află bunurile supuse urmăririi. Prin urmare, în speţă, executarea silită în cadrul dosarului de executare nr. 640/2012 se va realiza prin poprire asupra veniturilor debitoarei de la locul de muncă, competenţa de soluţionare a cauzei revenind instanţei de la sediul terţului poprit, care este în circumscripţia Judecătoriei Medgidia.

În consecinţă, Înalta Curte constată că Judecătoriei Medgidia îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, prin raportare la faptul că aceasta este instanţa în a cărei circumscripţie se va efectua executarea silită.

Pentru considerentele expuse şi având în vedere dispoziţiile art. 373 şi ale art. 400 din C. proc. civ. din 1865, Înalta Curte, în baza prevederilor art. 22 alin. (5) din acelaşi act normativ, va stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Medgidia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Medgidia.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 septembrie 2025.