European Enforcement Order certificate referral sent to first-instance Bucharest Tribunal in domain-name dispute.

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2025

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 28.07.2025, sub nr. x/2025, reclamanta A. S.R.L. a solicitat Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, emiterea certificatului executoriu european în privinţa următoarelor hotărâri judecătoreşti pronunţate în dosarul nr. x/2018: sentinţa civilă nr. 2685 din data de 04.12.2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia civilă nr. 1889 A din 22.12.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia civilă nr. 1679 din 18.06.2024, pronunţată de Î.C.C.J., secţia I civilă.

Prin încheierea de şedinţă din 29.07.2025, Tribunalul Bucureşti a disjuns petitul referitor la cererea de eliberare certificat, potrivit art. 53 din Regulamentul 1215/2012 al Parlamentului european şi al Consiliului, pentru decizia civilă nr. 1679 din 18.06.2024, pronunţată de Î.C.C.J., secţia I civilă în dosarul nr. x/2018.

Astfel, a dispus formarea unui nou dosar pentru capătul de cerere disjuns, având ca obiect certificarea titlurilor executorii europene, înregistrat în prezentul dosar sub nr. x/2025

Prin sentinţa civilă nr. 966 din 29 iulie 2025 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2025, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Tribunalul Bucureşti, invocată din oficiu, în ceea ce priveşte cererea de eliberare certificat, potrivit art. 53 din Regulamentul 1215/2012 al Parlamentului european şi al Consiliului, pentru decizia civilă nr. 1679 din 18.06.2024, pronunţată de Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018, cauza fiind declinată spre competentă soluţionare în favoarea instanţei supreme.

Învestită prin declinare, Înalta Curte a stabilit termen pentru soluţionarea cererii de eliberare certificat executoriu european la data de 23.09.2025, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, data la care a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei sale materiale în soluţionarea acestei cauze.

Examinând cererea cu care a fost învestită, Înalta Curte reţine următoarele:

În cauză, reclamanta A. S.R.L. a solicitat Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă emiterea certificatului executoriu european în privinţa următoarelor hotărâri judecătoreşti: sentinţa civilă nr. 2685 din data de 04.12.2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2018, decizia civilă nr. 1889 A din 22.12.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2018, decizia civilă nr. 1679 din 18.06.2024, pronunţată de Î.C.C.J., secţia I civilă în dosarul nr. x/2018.

Prin sentinţa civilă nr. 2685 din 04.12.2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2018, s-a admis acţiunea introdusă de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii B. şi Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare în Informatică - ICI Bucureşti, s-a dispus încetarea înregistrării numelui de domeniu www.x.ro şi transferul acestui nume de domeniu către reclamantă şi a fost obligat pârâtul B. la plata sumei de 10.005,59 RON către reclamantă, reprezentând cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 1889A din 22.12.2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins apelul declarat de apelantul-pârât B. împotriva sentinţei civile nr. 2685/04.12.2019 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2018, ca nefondat, şi a obligat apelantul-pârât să achite intimatei reclamante suma de 6.973,81 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 1679 din 18.06.2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva deciziei nr. 1889A din 22 decembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L. şi cu intimatul-pârât Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare în Informatică - ICI Bucureşti, fiind obligat recurentul-pârât B. la plata sumei de 7.891,46 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata-reclamantă A. S.R.L..

Potrivit art. 53 din Regulamentul U.E. 1215/2012 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială, competenţa de emitere a certificatului solicitat de petenţi revine instanţei de origine.

În conformitate cu dispoziţiile art. 1 lit. f) din Regulament, instanţa de origine este instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei recunoaştere se invocă sau a cărei executare se solicită.

Referitor la competenţa de soluţionare a cererii privind emiterea unui certificat european în condiţiile prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială, art. 3 alin. (1) din cadrul art. I4 din O.U.G. nr. 119/2006 prevede, în vederea aplicării regulamentului, că, "În cazul hotărârilor judecătoreşti, inclusiv al tranzacţiilor judiciare, pronunţate, respectiv aprobate sau încheiate în România, care urmează a fi puse în executare într-un alt stat membru al Uniunii Europene, competenţa de a emite, potrivit art. 53 sau, după caz, art. 60 din Regulamentul nr. 1.215/2012, certificatul prevăzut în anexa I sau, după caz, în anexa II din acelaşi regulament aparţine instanţei care a pronunţat hotărârea a cărei recunoaştere se invocă sau a cărei executare se solicită."

Aplicând metoda de interpretare teleologică a dispoziţiilor art. I4- art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 119/2006, cu referire la sintagma "instanţa care a pronunţat hotărârea", Înalta Curte constată că aceasta vizează prima instanţă de judecată, aceasta fiind instanţa care a pronunţat hotărârea în cauză, hotărâre care face obiectul căilor de atac prevăzute de lege şi care astfel, poate fi doar reformată, nu însă şi eliminată din punct de vedere juridic. Aşadar, sintagma "hotărârea a cărei recunoaştere se invocă sau a cărei executare se solicită" vizează hotărârea primei instanţe de judecată, evident în forma eventual modificată în urma exercitării căilor de atac prevăzute de lege în privinţa sa.

Practic, ceea ce se execută este hotărârea primei instanţe de fond, astfel cum a fost eventual reformată în căile de atac, fiind de observat şi că procedura prevăzută prin Regulamentul U.E. 1215/2012 este similară cea a învestirii cu formulă executorie ce a fost reglementată prin vechiul C. proc. civ., şi care stabilea în sarcina primei instanţe această competenţă, chiar dacă hotărârea sa a fost reformată în căile de atac.

În aceste condiţii, sintagma "instanţa care a pronunţat hotărârea" din conţinutul dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din cadrul art. I4 din O.U.G. nr. 119/2006 se referă la prima instanţă de judecată care a pronunţat hotărârea.

Pe cale de consecinţă, văzând că petenta a solicitat eliberarea certificatului de titlu executoriu european în vederea punerii în executare a sentinţei civile nr. 2685 din 04.12.2019, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2018, menţinută în căile de atac, prin respingerea apelului şi a recursului, acestei instanţe îi revine competenţa de soluţionare şi a prezentei cauze.

Prin urmare, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cererea având ca obiect certificarea titlului executoriu european este Tribunalul Bucureşti, motiv pentru care, în temeiul art. 132 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ., va admite excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi va declina competenţa de soluţionare a cererii formulate de petenta A. S.R.L. în favoarea acestei instanţe.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, invocată din oficiu.

Declină competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenta A. S.R.L. în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 septembrie 2025.