Territorial jurisdiction in child custody modification: legal domicile versus de facto residence of a minor
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning the case to the Galați County Court, thereby prevailing over the Turnu Măgurele County Court’s claim of competence. The dispute arose from a father’s application to modify child custody, residential arrangements, and maintenance obligations under a prior divorce judgment, where the father argued that the minor’s actual residence with him established local jurisdiction, while the mother and the court of first instance relied on the legally established residence. The Court held that under Article 114 of the Code of Civil Procedure, which establishes exclusive territorial jurisdiction for child protection matters based on the protected person's domicile or residence, the legal domicile prevails over de facto possession. The decisive legal basis is the principle that a child’s legally designated residence, set by a final court order (in this case, at the mother’s domicile), cannot be unilaterally altered by one parent’s non-compliance without a new judicial or consensual agreement; therefore, jurisdiction remains with the court in the territory where the legal residence is located, not where the child is physically present due to a parent’s refusal to obey the custody order.
Legislator headnote
AI generatedart. 998 C. proc. civ, art. 114 alin. (1) C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 106 alin. (1) C. civ, art. 114 C. proc. civ, art. 107 alin. (1) C. proc. civ; Territorial jurisdiction in child custody modification: legal domicile versus de facto residence of a minor: The dispute arose from a father’s application to modify child custody, residential arrangements, and maintenance obligations under a prior divorce judgment, where the father argued that the minor’s actual residence with him established local jurisdiction, while the mother and the court of first instance relied on the legally established residence. The Court held that under Article 114 of the Code of Civil Procedure, which establishes exclusive territorial jurisdiction for child protection matters based on the protected person's domicile or residence, the legal domicile prevails over de facto possession. The decisive legal basis is the principle that a child’s legally designated residence, set by a final court order (in this case, at the mother’s domicile), cannot be unilaterally altered by one parent’s non-compliance without a new judicial or consensual agreement; therefore, jurisdiction remains with the court in the territory where the legal residence is located, not where the child is physically present due to a parent’s refusal to obey the custody order.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe procedural basis cited in the dispositive for establishing the competent court to resolve the negative conflict of jurisdiction.
Full text
Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2025
Asupra cauzei de faţă constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei:
1. Obiectul cauzei:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Turnu Măgurele la data de 08.07.2025, sub nr. x/2025, reclamantul A., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., pe cale de ordonanţă preşedinţială, pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună modificarea măsurilor privind minorul C., stabilite prin sentinţa civilă nr. 5845/02.06.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020 de către Judecătoria Galaţi, în sensul stabilirii domiciliului minorului la tată. A mai solicitat modificarea măsurilor stabilite prin sentinţa nr. 3286 din 03.06.2024 pronunţată în dosarul nr. x/2023, în sensul exercitării autorităţii părinteşti în mod exclusiv de către tată şi obligarea pârâtei la plata pensiei de întreţinere. În subsidiar, reclamantul a solicitat suplinirea consimţământului pârâtei pentru ca minorul C. să fie înscris la cursurile Şcolii Gimnaziale Seaca din jud. Teleorman. Reclamantul a solicitat şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:
2.1. Judecătoria Turnu Măgurele, prin sentinţa nr. 407/21.07.2025 pronunţată în dosarul nr. x/2025 a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi.
În motivarea soluţiei, s-a reţinut că, prin sentinţa civilă nr. 5845/2021 din 02.06.2021 pronunţată de Judecătoria Galaţi în dosarul x/2020, s-a stabilit domiciliul minorului la mamă, respectiv la adresa pârâtei B., domiciliată în jud. Galaţi.
Astfel faţă de domiciliul actual al pârâtei cât şi faţă de domiciliul persoanei ocrotite şi în raport de dispoziţiile art. 114 şi art. 998 C. proc. civ., instanţa a apreciat că instanţa competentă a soluţiona prezenta cauză este Judecătoria Galaţi, fiind atât instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită cât şi instanţa unde pârâta îşi are domiciliu având în vedere capătul de cerere nr. 4.
Cu privire la aspectele învederate de către reclamant în sensul că domiciliul în fapt al minorului C. este situat la domiciliul său, pe raza de competenţă a Judecătoriei Turnu Măgurele, instanţa nu a putut reţine acest aspect dat fiind faptul că pe de o parte minorul se află la domiciliul reclamantului împotriva voinţei părţilor (pârâtei) şi prin încălcarea legii şi a sentinţei judecătoreşti sens în care pârâta a apelat la un executor judecătoresc şi la organele de urmărire penală, iar pe de altă parte acesta afirmaţie este infirmată prin adresa Serviciului de Asistenţă Socială din cadrul Primăriei Seaca care, prezentându-se la domiciliul reclamantului pentru efectuarea anchetei sociale, a constatat că minorul nu se află la domiciliul acestuia.
2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Galaţi, prin sentinţa nr. 5119/07.08.2025 pronunţată în dosarul nr. x/2025, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Turnu Măgurele, a constatat ivit conflict negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
În considerentele hotărârii, instanţa a reţinut că, din motivele cererii de chemare în judecată reiese că minorul locuieşte cu reclamantul la adresa din jud. Teleorman din 26.06.2023, susţinere confirmată de către pârâtă la termenul din 21.07.2025 când a precizat că "minorul locuieşte la tatăl acestuia".
Din referatul de anchetă psihosocială nr. 1688/14.07.2025 efectuat la domiciliul reclamantului reiese că reclamantul şi minorul nu au fost găsiţi la domiciliu, fiind plecaţi la Bucureşti. Nu este clară perioada pentru care cei doi sunt plecaţi, însă nu rezultă că aceştia nu ar locui la adresa din jud. Teleorman; din referatul de anchetă psihosocială efectuat la domiciliul pârâtei rezultă că această locuieşte împreună cu soţul şi cei doi copii ai acestuia din prima căsătorie.
Prin urmare, reţinând că minorul locuieşte la reclamant din 26.06.2023, în raport de prevederile art. 114 alin. (1) C. proc. civ., s-a apreciat că Judecătoria Turnu Măgurele este instanţa competentă să soluţioneze cererea de ordonanţă preşedinţială.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Obiectul prezentului demers judiciar este reprezentat de cererea reclamantului A. formulată în contradictoriu cu pârâta B., prin care s-a solicitat modificarea locuinţei minorului, stabilită prin sentinţa civilă nr. 5845/02.06.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020 de către Judecătoria Galaţi, în sensul stabilirii domiciliului minorului la tată; s-a mai solicitat modificarea măsurilor stabilite prin sentinţa nr. 3286 din 03.06.2024 pronunţată în dosarul nr. x/2023, în sensul exercitării autorităţii părinteşti în mod exclusiv de către tată şi obligarea pârâtei la plata pensiei de întreţinere; în subsidiar, reclamantul a solicitat suplinirea consimţământului pârâtei pentru ca minorul C. să fie înscris la cursurile Şcolii Gimnaziale Seaca din jud. Teleorman.
Înalta Curte reţine incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 106 alin. (1) C. civ., care prevăd că ocrotirea minorului se realizează prin părinţi, precum şi pe cele ale art. 107 din acelaşi cod, care dispun în sensul că:
"Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competenţa instanţei de tutelă şi de familie stabilite potrivit legii".
Conform art. 76 al Legii nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "Judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori şi familie vor îndeplini rolul de instanţe de tutelă şi familie, având competenţa stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum şi reglementărilor speciale în vigoare".
Totodată, art. 114 C. proc. civ. prevede că:
"Cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită".
În speţă, instanţele în conflict au considerat, în mod corect, că sunt aplicabile dispoziţiile art. 114 C. proc. civ., normă specială, ce instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, derogatorie de la norma generală cuprinsă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căreia cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.
Cu toate acestea, conflictul negativ de competenţă intervenit a fost determinat de interpretarea diferită a sintagmei "domiciliul sau reşedinţa persoanei ocrotite" de către instanţele ce şi-au declinat reciproc competenţa teritorială.
Potrivit art. 496 alin. (1) - (4) C. civ., "(1) Copilul minor locuieşte la părinţii săi. (2) Dacă părinţii nu locuiesc împreună, aceştia vor stabili, de comun acord, locuinţa copilului. (3) În caz de neînţelegere între părinţi, instanţa de tutelă hotărăşte, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială şi ascultându-i pe părinţi şi pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispoziţiile art. 264 rămân aplicabile. (4) Locuinţa copilului, stabilită potrivit prezentului articol, nu poate fi schimbată fără acordul părinţilor decât în cazurile prevăzute expres de lege."
Noţiunea de domiciliu sau reşedinţă a persoanei ocrotite este prevăzută de C. civ. pentru diferitele situaţii ce interesează obiectul cererilor adresate instanţei de tutelă şi de familie.
Pentru locuinţa copilului minor interesează, ca regulă, domiciliul sau reşedinţa părinţilor săi, fie al amândurora, dacă minorul locuieşte cu ambii părinţi (art. 496 alin. (1) C. civ.), fie al părintelui la care i s-a stabilit locuinţa prin acordul părinţilor sau de către instanţa de tutelă şi familie, prin hotărâre judecătorească.
În situaţia de faţă, prin sentinţa civilă nr. 5845/02.06.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2020 de Judecătoria Galaţi, definitivă, locuinţa minorului a fost stabilită, din oficiu, la domiciliul mamei, iar prin sentinţa civilă nr. 3286/03.07.2024 pronunţată în dosarul nr. x/2023 a aceleiaşi instanţe, Judecătoria Galaţi a dispus, din oficiu, ca autoritatea părintească în privinţa minorului să fie exercitată în mod exclusiv de către mamă.
Cum domiciliul minorului a fost stabilit prin hotărâre judecătorească la mamă, în Galaţi, aceasta efectuând demersuri pentru punerea în executare a acestei sentinţe formulând inclusiv plângere penală pentru nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului, împrejurarea că reclamantul a refuzat înapoierea minorului nu poate determina concluzia că domiciliul sau reşedinţa copilului este în locul unde acesta decide a se stabili împreună cu minorul, temporar sau definitiv, întrucât un astfel de raţionament ar valida decizia reclamantului de a nu respecta o hotărâre judecătorească definitivă, conducând la stabilirea în mod arbitrar a competenţei instanţei.
Astfel, faptul că în prezent minorul s-ar afla la domiciliul tatălui, nu poate semnifica schimbarea locuinţei minorului, câtă vreme nu a existat un acord al părinţilor în acest sens şi nici o încuviinţare a vreunei instanţe. Prin urmare, competenţa de soluţionare a cererii de ordonanţă preşedinţială aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie teritorială se află domiciliul persoanei ocrotite conform hotărârii judecătoreşti care a stabilit acest aspect.
Prin urmare, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Galaţi, în circumscripţia căreia se află locuinţa minorului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 septembrie 2025.