Extraordinary challenge to annulment: validity of electronic summons under Art. 154 CPC and scope of review for omitted cassation grounds

Şedinţa publică din data de 18 septembrie 2025

Deliberând asupra contestaţiei în anulare, constată următoarele aspecte:

1. Obiectul contestaţiei în anulare

Prin decizia nr. 2466 din 8 decembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins, ca nefondat, recursul declarat de către pârâtul A. împotriva încheierii de şedinţă din 16 iunie 2022 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă.

2. Contestaţia în anulare

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la 22 mai 2025, contestatorul A. a solicitat anularea deciziei nr. 2466 din 8 decembrie 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2021, invocând motivele prevăzute de art. 503 alin. (1) şi alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ.

Contestatorul a susţinut, pe de o parte, că nu a fost legal citat pentru termenul din 8 decembrie 2022, când s-a judecat recursul, primind citaţia cu doar o zi înainte de termen, iar, pe de altă parte, că nu a fost analizat motivul de recurs privind încălcarea prevederilor art. 41 alin. (3) din Legea nr. 304/2004.

3. Hotărârile pronunţate în primul ciclu procesual

Prin încheierea de şedinţă din 23 noiembrie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a suspendat judecata contestaţiei în anulare, în temeiul prevederilor art. 411 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

Prin decizia nr. 2141 din 10 octombrie 2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a constatat perimată contestaţia în anulare.

Prin decizia nr. 74 din 12 mai 2025, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- Completul de 5 judecători a admis recursul declarat de recurentul A., a casat decizia nr. 2141 din 10 octombrie 2024 şi a trimis cauza, spre rejudecare, secţiei I civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

4. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în rejudecare

Analizând contestaţia în anulare, prin prisma motivelor prevăzute de art. 503 alin. (1) şi alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., Înalta Curte o va respinge, ca nefondată, pentru următoarele considerente de drept:

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, care poate fi exercitată doar în cazurile prevăzute, în mod expres şi limitativ, la art. 503 alin. (1) şi alin. (2) pct. 1-4 din C. proc. civ.

Contestatorul a invocat, în primul rând, motivul prevăzut de art. 503 alin. (1) din C. proc. civ., ce reglementează ipoteza în care "contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata".

În argumentare, contestatorul a susţinut nelegala sa citare pentru termenul de judecată din 8 decembrie 2022, învederând că a primit citaţia la 7 decembrie 2022, cu doar o zi înainte de termenul fixat pentru judecată, fiind încălcate prevederile art. 159 din C. proc. civ.

Înalta Curte constată că acest motiv este nefondat.

Conform art. 154 alin. (6) şi alin. (61) din C. proc. civ.:

"(6) Comunicarea citaţiilor şi a altor acte de procedură se poate face de grefa instanţei şi prin telefax, poştă electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia, dacă partea a indicat instanţei datele corespunzătoare în acest scop. Comunicarea actelor de procedură va fi însoţită de semnătura electronică calificată sau semnătura electronică avansată bazată pe un certificat pentru semnătură electronică emis de o autoritate sau o instituţie publică din România, care va înlocui ştampila instanţei şi semnătura grefierului de şedinţă din menţiunile obligatorii ale citaţiei. (61) Citaţiile şi celelalte acte de procedură menţionate la alin. (6) se consideră comunicate la momentul la care au primit mesaj din partea sistemului folosit că au ajuns la destinatar potrivit datelor furnizate de acesta."

În legătură cu aceste dispoziţii legale, prin Decizia nr. 75 din 14 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 182 din 3 martie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea formulată de Tribunalul Dolj, secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2021 şi, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 154 alin. (1), alin. (6) şi alin. (61), art. 163 alin. (5), art. 164 alin. (4) şi art. 175 alin. (1) din C. proc. civ., a stabilit următoarele:

"Efectuarea procedurii de citare, în conformitate cu dispoziţiile art. 154 alin. (6) din C. proc. civ., dacă partea a solicitat şi a indicat datele corespunzătoare în acest scop, constituie o modalitate principală de comunicare a actelor de procedură, fără a fi condiţionată de efectuarea procedurii în format letric, conform dispoziţiilor art. 154 alin. (1) din acelaşi act normativ. Actul de citare a părţii, într-o altă modalitate decât cea invocată prin cererea adresată instanţei, este lovit de nulitate, în temeiul art. 175 alin. (1) din C. proc. civ., dacă prin nerespectarea modalităţii de comunicare a actului de procedură s-a adus părţii o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea acestuia, fără a fi condiţionată de utilizarea procedurii înscrierii în fals, în temeiul dispoziţiilor art. 163 alin. (5) şi art. 164 alin. (4) din C. proc. civ..".

Din perspectiva analizei ce se impune a se efectua în prezenta cauză, sunt relevante următoarele considerente ale acestei decizii cu caracter obligatoriu:

"114. Legiuitorul nu a prevăzut reguli în privinţa alegerii uneia sau alteia dintre modalităţile de comunicare a citaţiilor ori a actelor de procedură. În absenţa reglementării rezultă că modalităţile de comunicare prevăzute de art. 154 din C. proc. civ. sunt alternative, atât instanţa de judecată, cât şi părţile putând opta pentru oricare sau pentru mai multe dintre acestea, simultan sau succesiv, în raport cu circumstanţele concrete din fiecare cauză. (...)

117. Alegerea modalităţii de comunicare este, de regulă, în sarcina instanţei, în considerarea normei prevăzute la art. 154 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căreia comunicarea citaţiilor şi a tuturor actelor de procedură se va face, din oficiu, prin agenţii procedurali ai instanţei sau prin orice alt salariat al acesteia, precum şi prin agenţii salariaţi ai altor instanţe, în ale căror circumscripţii se află cel căruia i se comunică actul. În cazul în care acest lucru nu este posibil, se face în modalităţile prevăzute la alin. (4), (5) şi (6) ale art. 154 C. proc. civ.

118. În prezenţa opţiunii exprese a părţii cu privire la o anumită modalitate de comunicare, instanţa are însă a da prioritate acesteia, cu respectarea dreptului la apărare, putând dispune, din oficiu, folosirea şi a altor mijloace ce pot asigura înştiinţarea părţii pentru înfăţişarea la termen. Folosirea şi a altor mijloace de comunicare nu scuteşte însă instanţa de judecată de obligaţia de a comunica părţii citaţia şi actul de procedură în modalitatea indicată de aceasta.

119. Alegerea de către instanţă a modalităţii de comunicare a actelor de procedură cu ignorarea opţiunii exprimate de parte poate avea ca efect lipsirea acesteia de posibilitatea de a participa efectiv la desfăşurarea procesului, chestiune de natură să afecteze în substanţa sa dreptul la apărare, garantat părţilor în procesul civil prin art. 13 alin. (1) din C. proc. civ., precum şi dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din Convenţie, în componenta sa privind liberul acces la o instanţă din perspectiva efectivităţii citării părţii în procesul civil. (...)

133. Aşa fiind, transmiterea actelor de procedură prin poştă electronică, în conformitate cu prevederile art. 154 alin. (6) din C. proc. civ., dacă partea a solicitat şi a indicat datele corespunzătoare în acest scop, constituie o modalitate principală şi alternativă de comunicare, utilizarea sa producând acelaşi efect juridic cu privire la înştiinţarea părţilor ca oricare altă formă de comunicare a actelor de procedură reglementată de lege, nefiind condiţionată de trimiterea acestora prin agent poştal în format letric, potrivit dispoziţiilor art. 154 alin. (1) din C. proc. civ.

134. Solicitarea reclamantului de a i se comunica actele de procedură în format electronic prin e-mail reprezintă o aplicare a principiului disponibilităţii, permiţând reclamantului exerciţiul drepturilor sale procesuale, în conformitate cu dispoziţiile art. 154 alin. (6) din C. proc. civ., de o manieră aptă să asigure înştiinţarea părţii despre desfăşurarea procesului şi, în consecinţă, respectarea dreptului la apărare şi a principiului contradictorialităţii".

În acest cadru normativ, se reţine că, la 19 septembrie 2022, contestatorul a formulat, în dosarul de recurs nr. x/2021, cerere prin care a solicitat comunicarea actelor de procedură prin e-mail, iar, la 24 noiembrie 2022, i s-a comunicat prin e-mail, prin sistemul TDS, citaţia pentru termenul stabilit la 8 decembrie 2022, pe care a vizualizat-o în aceeaşi zi . În raport cu dispoziţiile art. 154 alin. (6) şi (61), astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 75 din 14 noiembrie 2022, rezultă că, pentru termenul de judecată din 8 decembrie 2022, procedura a fost legal îndeplinită, neavând nicio relevanţă juridică faptul că instanţa de recurs a procedat şi la citarea în format letric, iar citaţia a fost primită la 7 decembrie 2022. Fiind legal citat pentru termenul fixat la 8 decembrie 2022, contestatorul, la 5 decembrie 2022, a depus note scrise şi a solicitat judecata în lipsă .

Având în vedere că, pentru termenul din 8 decembrie 2022, când a avut loc judecata recursului, contestatorul a fost legal citat, respectiv în conformitate cu dispoziţiile art. 154 alin. (6) şi alin. (61), astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 75 din 14 noiembrie 2022, şi cu respectarea termenului de 5 zile, prevăzut de art. 159 din C. proc. civ., rezultă că este nefondat motivul contestaţiei în anulare prevăzut de art. 503 alin. (1) din C. proc. civ.

În al doilea rând, contestatorul a invocat motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., care reglementează ipoteza în care "instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen".

În argumentare, contestatorul a susţinut că nu a fost analizat motivul de recurs privind încălcarea prevederilor art. 41 alin. (3) din Legea nr. 304/2004.

Înalta Curte constată că şi acest motiv este nefondat.

Prin cererea de recurs, s-a invocat încălcarea prevederilor art. 41 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, argumentându-se că doamna judecător B. din cadrul secţiei a II-a civile nu a fost desemnată în compunerea completului de judecată prin hotărâre a Colegiului de conducere.

Lecturând decizia contestată, se observă că, la pagina 6, instanţa de recurs a analizat acest motiv de recurs, reţinând următoarele:

"În ceea ce priveşte desemnarea judecătorului B. din cadrul secţiei a II-a civilă să judece recursul, prezintă relevanţă dispoziţiile art. 110 alin. (3) din Regulamentul de ordine interioară a instanţelor de judecată, conform cărora cauzele în care toţi judecătorii unei secţii au devenit incompatibili să judece se repartizează conform regulilor stabilite de colegiul de conducere. Prin hotărârea nr. 15/18.02.2019 a Colegiului de conducere al Curţii de Apel Galaţi, ţinând cont de aceste prevederi, s-a stabilit că secţia I civilă este înlocuită în ordine de secţia a II-a civilă, secţia de conflicte de muncă şi asigurări sociale, secţia de contencios administrativ şi fiscal, secţia penală. Constatând incompatibilitatea celor trei judecători care au pronunţat o hotărâre în cauză, într-un alt ciclu procesual, în mod legal s-a ajuns la includerea acestui judecător în completul de recurs, fiind de permanenţă la secţia a II-a civilă în data de 11 mai 2022".

Contrar susţinerilor contestatorului, instanţa de recurs a analizat motivul în discuţie, reţinând că au fost respectate dispoziţiile art. 41 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 ("în mod excepţional, în situaţia în care în cadrul unei secţii nu se poate constitui un complet de judecată, colegiul de conducere al instanţei poate dispune participarea unor judecători de la alte secţii"), întrucât desemnarea, în compunerea completului, a doamnei judecător B. din cadrul secţiei a II-a civile s-a realizat în baza hotărârii Colegiului de conducere nr. 15/18.02.2019.

Eventuala nemulţumire a contestatorului privind modalitatea în care instanţa de recurs a dezlegat motivul de casare în discuţie nu poate conduce la incidenţa cazului prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., întrucât legiuitorul a avut în vedere doar ipoteza omisiunii de cercetare a motivului de recurs. Or, pe calea contestaţiei în anulare, nu se poate verifica raţionamentul logico-juridic al instanţei de recurs, întrucât, prin intermediul acestei căi extraodinare de atac, nu se realizează un control judiciar al hotărârii contestate, ci se urmăresc anularea ei şi procedarea la o nouă judecată, în considerarea unor neregularităţi stabilite în mod expres şi limitativ de către legiuitor.

Pentru aceste motive, constatând că nu sunt incidente motivele prevăzute de art. 503 alin. (1) şi alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 2466 din 8 decembrie 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 septembrie 2025.