Rejection of unconstitutionality referral due to lack of causal link between counsel's professional status and legal validity of joint response

Şedinţa publică din data de 18 septembrie 2025

Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin încheierea din 7 aprilie 2025, pronunţată în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea petentului A. privind sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 şi art. 20 din Legea nr. 514/2003, astfel cum au fost interpretate prin Decizia în interesul legii nr. 7/2024.

Împotriva acestei soluţii, la 8 aprilie 2025, a declarat recurs petentul A., solicitând casarea încheierii şi sesizarea Curţii Constituţionale.

Prin memoriul depus la 12 mai 2025, recurentul-petent a arătat că încheierea este nemotivată, întrucât nu au fost prezentate motivele pentru care s-a reţinut că excepţia de neconstituţionalitate nu are legătură cu soluţionarea cauzei. A mai învederat că această condiţie legală este îndeplinită, întrucât întâmpinarea este semnată şi de un consilier juridic care nu a făcut dovada că exercită legal profesia.

Intimatul-pârât a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.

2. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând încheierea atacată, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente de drept:

Prealabil, se impune a se preciza că recursul urmează a fi examinat în lumina deciziei Curţii Constituţionale a României nr. 321 din 9 mai 2017, publicate în Monitorul Oficial nr. 580/2017, prin care s-a stabilit că recursul reglementat prin dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 este un remediu judiciar care nu preia niciunul din elementele şi caracteristicile proprii recursului din C. proc. civ., obiectul său constând în verificarea aprecierii instanţei ierarhic inferioare cu privire la soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, motivată de neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992.

Potrivit dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată:

"(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale. (4) Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi. Dacă excepţia a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând şi susţinerile părţilor, precum şi dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanţa de judecată va trimite Curţii Constituţionale şi numele părţilor din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora. (5) Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."

Având în vedere aceste dispoziţii legale, se reţine că, pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să fie admisibilă şi, în consecinţă, să poată fi sesizată Curtea Constituţională a României cu soluţionarea ei, este necesar a fi îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiţii specifice: (i) excepţia de neconstituţionalitate să fie ridicată în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj; (ii) excepţia de neconstituţionalitate să aibă ca obiect legi sau ordonanţe ori dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare; (iii) legea sau ordonanţa ori dispoziţiile dintr-o lege sau ordonanţă să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia; (iv) excepţia de neconstituţionalitate să nu aibă ca obiect prevederi ce au fost deja constatate neconstituţionale.

În cauză, Curtea de Apel Piteşti a apreciat că nu este îndeplinită condiţia ca dispoziţiile art. 5 şi art. 20 din Legea nr. 514/2003, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 7 din 22 aprilie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, ceea ce conduce la respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, ca inadmisibilă, conform art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Referitor la această condiţie legală, se reţine că dispoziţiile legale a căror neconstituţionalitate se cere a fi constatată trebuie să producă un efect real asupra cursului procesului şi, implicit, asupra situaţiei juridice a părţii. În acest sens, Curtea Constituţională a reţinut că "legătura cu soluţionarea cauzei presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile legale în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului" (Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 600 din 12 august 2014). Totodată, "condiţia relevanţei excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv a incidenţei textului de lege criticat în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei, nu trebuie analizată în abstract, ci trebuie verificat interesul procesual al invocării excepţiei de neconstituţionalitate, mai ales prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii textului de lege criticat. Cu alte cuvinte, excepţia de neconstituţionalitate trebuie să fie realmente utilă părţii care a invocat-o pentru soluţionarea litigiulu." (Decizia nr. 360 din 8 iunie 2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 1017 din 19 octombrie 2022).

Date fiind aceste repere jurisprudenţiale, stabilite chiar de către instanţa de contencios constituţional, se constată că este corect raţionamentul logico-juridic al Curţii de Apel Piteşti, în sensul că invocarea nulităţii întâmpinării formulate în primă instanţă, pentru argumentul că nu s-a făcut dovada exercitării legale a profesiei de către consilierul juridic care a redactat-o, nu poate genera efecte juridice diferite în cauză, după cum Curtea Constituţională constată sau nu neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 5 şi art. 20 din Legea nr. 514/2003, astfel cum au fost interpretate prin Decizia în interesul legii nr. 7 din 22 aprilie 2024.

Potrivit art. 5 din Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, cu modificările şi completările ulterioare, "consilierii juridici pot constitui asociaţii profesionale, în scopul apărării şi promovării intereselor profesionale, în condiţiile legii privind asocierea şi constituirea persoanelor juridice", iar art. 20 din acelaşi act normativ prevede următoarele:

"(1) În condiţiile prevăzute la art. 5, consilierii juridici se pot asocia în structuri judeţene, pe ramuri sau domenii de activitate, potrivit intereselor profesionale, şi, după caz, la nivel naţional, cu respectarea legii privind asociaţiile şi fundaţiile. (2) Formele de asociere şi organizare la nivel judeţean şi naţional sunt stabilite prin statutul asociaţiei, cerut de lege. (3) Constituirea asocierilor profesionale are la bază principiile constituţionale ale dreptului de asociere şi reglementările legale privind asocierea şi constituirea de persoane juridice."

Prin decizia nr. 7 din 22 aprilie 2024, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 502 din 30 mai 2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 5 şi ale art. 20 din Legea nr. 514/2003, a stabilit că "prestarea activităţii specifice, de reprezentare juridică, se poate realiza de către consilieri juridici, în calitatea lor de funcţionări publici sau de angajaţi cu contract individual de muncă, independent de înscrierea acestora în Tabloul profesional al consilierilor juridici ţinut de Colegiile Consilierilor Juridici din România."

În cauză, Curtea de Apel Piteşti a constatat că întâmpinarea depusă în primă instanţă nu a fost semnată doar de către consilierul juridic, ci şi de către şeful Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Vâlcea, astfel că, indiferent de declararea ca neconstituţională a textelor de lege invocate de recurent, întâmpinarea respectivă produce efecte juridice, nefiind lovită de sancţiunea nulităţii.

În acest context, este nefondată susţinerea recurentului, potrivit căreia Curtea de Apel Piteşti ar fi reţinut, în mod greşit, lipsa legăturii cu soluţionarea cauzei.

Nefondată este şi critica privind nemotivarea încheierii recurate, întrucât se observă că în cuprinsul acesteia au fost prezentate, într-o manieră care respectă logica juridică, argumentele pentru care s-a apreciat că nu este îndeplinită condiţia legală ca dispoziţiile art. 5 şi art. 20 din Legea nr. 514/2003, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 7 din 22 aprilie 2024, să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, ceea ce conduce la respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, ca inadmisibilă, conform prevederilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, va respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva încheierii din 7 aprilie 2025 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii de şedinţă din 7 aprilie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă în dosarul nr. x/2024.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 septembrie 2025.