Unpaid judicial stamp fees and lack of unlegality grounds invalidate cassation appeals in reputation and moral damages litigation

Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2025

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal la 19 ianuarie 2022, sub nr. x/2022, reclamanţii A. şi S.C. B. S.R.L. Galaţi, în contradictoriu cu pârâţii C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. şi Curtea de Apel Galaţi, au solicitat obligarea acestora la plata, în solidar, a sumei de 500.000 RON cu titlu de daune morale pentru lezarea imaginii, onoarei, reputaţiei şi demnităţii; obligarea acestora să înceteze manifestările, acţiunile prin care le lezează onoarea, reputaţia şi demnitatea, precum şi acţiunile sistematice de blocare a accesului la justiţie şi intimidare.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 58, art. 72, art. 252, art. 1.349 şi art. 1.357 C. civ.

La termenul din 14 iunie 2022, reclamanţii au formulat o cerere de completare a acţiunii, prin care au solicitat introducerea în cauză a pârâţilor N., O., P., Q., R. şi Tribunalul Galaţi.

În cauză au fost formulate cereri de intervenţie principală şi accesorie de către numiţii S. şi Asociaţia de Locatari nr. 761, T., U. şi S.C. V. S.R.L., W. şi X..

Prin încheierea nr. 301 din 14 martie 2023, tribunalul a respins, ca inadmisibile, cererile de intervenţie formulate.

De asemenea, la 25 iulie 2022, a formulat cerere de intervenţie principală şi accesorie numita Y., prin care a solicitat în contradictoriu cu pârâţii din cererea principală, dar şi cu alţi pârâţi (instanţe de judecată, judecători şi procurori) plata unor sume de bani reprezentând prejudiciul moral cauzat de maniera presupus necorespunzătoare în care aceştia şi-au exercitat atribuţiile de serviciu.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Tulcea

Prin sentinţa nr. 646 din 23 mai 2023, Tribunalul Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenţie formulată de Y.; a respins, ca nefondată, acţiunea reclamanţilor.

La 6 martie 2024, Organizaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului a formulat cerere de intervenţie principală şi accesorie, solicitând adoptarea măsurilor juridice care să conducă la încetarea discriminării drepturilor omului şi admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.

3. Hotărârile pronunţate de Curtea de Apel Constanţa

Prin decizia nr. 65/C din 25 martie 2024, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a anulat cererea de intervenţie formulată de Organizaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului, pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 62 alin. (1) şi art. 63 alin. (1) C. proc. civ. a respins, ca inadmisibil, apelul intervenienţilor S., Asociaţia de locatari nr. 761 Galaţi, U., S.C. V. S.R.L. Galaţi şi T. împotriva sentinţei nr. 646 din 23 mai 2023 a Tribunalului Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal; a respins, ca nefondat, apelul intervenientei Y. împotriva aceleiaşi sentinţe; a respins, ca nefondat, apelul reclamanţilor împotriva aceleiaşi sentinţe; a admis excepţia tardivităţii apelului intervenienţilor S., Asociaţia de locatari nr. 761 Galaţi, Y., U., S.C. V. S.R.L. Galaţi, T., W., X. şi reclamanţilor împotriva încheierii nr. 301 din 14 martie 2023 a Tribunalului Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi, pe cale de consecinţă, a respins apelul, ca tardiv formulat.

Prin decizia nr. 145/C din 9 septembrie 2024, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a anulat, în temeiul art. 196 alin. (1) raportat la art. 194 lit. c) şi d) C. proc. civ., cererea de îndreptare, completare, lămurire a deciziei nr. 65/C din 25 martie 2025 şi a încheierilor premergătoare ale Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022, formulată de intervenienta Organizaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi de apelanţii-intervenienţi S., Asociaţia de Locatari nr. 761 Galaţi, Y., U., S.C. V. S.R.L. Galaţi, T., W., X. şi de apelanţii-reclamanţi.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestor decizii au declarat recurs atât reclamanţii S.C. B. S.R.L. Galaţi, prin lichidator judiciar CII Z., şi A., cât şi titularii cererilor de intervenţie formulate în cauză, T., X., U., W., S., Y., Asociaţia de Locatari nr. 761 Galaţi, Organizaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi S.C. V. S.R.L. Galaţi.

i. Memoriul de recurs al reclamanţilor şi al titularilor cererilor de intervenţie îndreptat împotriva deciziei nr. 65/C din 25 martie 2024 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă, formulat la 22 mai 2024:

Printr-o primă critică, recurenţii arată că soluţia de anulare a cererii de intervenţie formulate de Organizaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului este eronată, neavându-se în vedere prevederile art. 62 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora, "Cu acordul expres al părţilor, intervenţia principală se poate face şi în instanţa de apel."

Ulterior relevării situaţiei de fapt, recurenţii au invocat "excepţia prematurităţii şi excepţia inadmisibilităţii invocării din oficiu, de către instanţa de apel, a excepţiei nulităţii cererii de intervenţie formulate de Organizaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului, înainte de a fi comunicată tuturor părţilor din dosar".

Reiterând cererile formulate prin concluziile scrise depuse în calea de atac anterioară la 25 martie 2024, ulterior închiderii dezbaterilor, solicită repunerea pe rol a cauzei pentru a fi citată legal apelanta Y. la adresa corectă (şi nu la cea consemnată în încheierea din 18 martie 2024), precum şi pentru a li se comunica cererea de intervenţie formulată de Organizaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului, pentru a putea face apărări şi pentru a putea pune concluzii scrise în cunoştinţă de cauză.

Reluând întocmai susţinerile din aceleaşi concluzii scrise, solicită disjungerea apelului formulat împotriva sentinţei nr. 646 din 23 mai 2023 a tribunalului de apelul declarat împotriva încheierii nr. 301 din 14 martie 2023 a aceleiaşi instanţe şi "să se constituie dosar separat distinct prin repartizare aleatorie, conform dispoziţiilor procedurale".

Redând aceleaşi susţineri cu cele invocate prin concluziile scrise anterior menţionate, recurenţii invocă şi faptul că nelegal neprocedural nu s-a dispus repartizarea aleatorie şi constituirea unui dosar separat distinct cu apelul formulat împotriva încheierii nr. 301 din 14 martie 2023 a tribunalului.

Procedând în aceeaşi manieră, arată că solicită să se admită "excepţiile nulităţii absolute a hotărârii nr. 646 din 23 mai 2023 pronunţate de Tribunalul Tulcea" deoarece au fost încălcate dispoziţiile art. 64 alin. (4) C. proc. civ.

Reluând întocmai susţinerile din aceleaşi concluzii scrise, arată că reiterează, "ca motive de nulitate absolută a hotărârii apelate, toate motivele de fapt şi de drept ale apelurilor", respectiv că solicită "să se respingă, ca fiind nefondată, excepţia tardivităţii formulării apelului împotriva încheierii nr. 301 pronunţată de Tribunalul Tulcea la 14 martie 2023".

Precizează, reiterând susţinerile formulate în faza procesuală anterioară, că "încheierea nr. 301 din 14 martie 2023 nu a fost comunicată oficial niciuneia dintre părţile din dosar", respectiv că "au formulat şi transmis, prin e-mail, la data de 18 februarie 2024, ora 10:17, apelul formulat împotriva încheierii", precum şi că solicită "să se respingă, ca nefondată, excepţia nulităţii cererii de intervenţie formulată în apel de Organizaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului", în legătură cu care arată că "sunt de acord, în mod expres, cu formularea cererii de intervenţie în apel, conform dispoziţiilor art. 62 alin. (3) C. proc. civ.." ii. Memoriul de recurs al reclamanţilor şi al titularilor cererilor de intervenţie îndreptat împotriva aceleiaşi decizii şi a "încheierilor premergătoare pronunţate în apel", formulat la 3 iunie 2024:

Indicând în termeni general că "recursul este formulat şi împotriva încheierilor premergătoare şi a considerentelor", fără a menţiona în mod expres împotriva cărora dintre încheierile curţii de apel înţeleg să formuleze prezenta cale extraordinară de atac, recurenţii au menţionat, printr-o primă susţinere, că, "nelegal procedural, nu a fost citat Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării la soluţionarea apelurilor, a cererii de intervenţie a Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului, la soluţionarea acţiunii şi a cererilor de intervenţie de la fond", invocând, astfel, încălcarea prevederilor art. 27 alin. (3) din O.U.G. nr. 137/2000.

Printr-o altă critică, au menţionat că "necitarea tuturor părţilor la soluţionarea apelurilor are drept consecinţă nulitatea hotărârii recurate", că "neacordarea termenului solicitat de apelantul U. pentru comunicarea cererii de intervenţie formulate de Organizaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului are drept consecinţă nulitatea hotărârii recurate".

Reiterând susţinerile formulate în calea de atac precedentă, precizează că, "la fond, necitarea părţilor după soluţionarea cererii de recuzare are drept consecinţă nulitatea hotărârii recurate".

Formulând susţineri generale, recurenţii arată că, "nelegal, instanţa de apel nu a înscris în încheierile premergătoare calea legală de atac şi termenul în care se poate exercita", că "prin soluţiile din au fost supuşi la discriminare", respectiv că, "prin hotărârea dată, instanţa de apel a încălcat regulile normele de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii absolute", menţionând, totodată, că soluţionarea cererilor de apel s-a făcut "în mod formal, nelegal, neprocedural, abuziv, discriminatoriu".

În continuare, recurenţii invocă "excepţia nulităţii absolute a hotărârilor recurate", sens în care precizează că instanţa de apel le-a încălcat "toate drepturile procedurale prevăzute de Principiile de la Bangalore, Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Declaraţia Universală a Drepturilor Omului", invocând lipsa de imparţialitate a judecătorilor, despre care a menţionat că au calitatea de pârâţi în dosarul nr. x/2022 al Tribunalului Buzău.

Precizează şi că instanţa anterioară nu s-a pronunţat asupra cererii lor de sesizare a Curţii Constituţionale.

De asemenea, arată că instanţa a interpretat greşit dispoziţiile art. 62 alin. (1), art. 63 alin. (1) şi art. 61-64 C. proc. civ., respectiv a "adăugat la lege", reţinând "criterii şi condiţii de admisibilitate care exced dispoziţiilor art. 61-64 C. proc. civ..".

Fără a se raporta la statuările instanţei de apel, care a anulat cererea de intervenţie formulată de Organizaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului, recurenţii susţin că "nelegal s-a reţinut că cererea de intervenţie este inadmisibilă, fără a motiva concret".

Recurenţii au invocat şi că "hotărârea nu a fost pronunţată în şedinţă publică", respectiv că "hotărârea nu este motivată", existând "o vădită contradicţie între soluţia de respingere şi considerente".

Reluând susţinerile formulate în calea de atac anterioară, arată că încheierea nr. 301 din 14 martie 2023 a primei instanţe nu le-a fost comunicată, precizând, totodată, că nu a fost postată nici în dosarul electronic al tribunalului, motiv pentru care nu au putut exercita procedural calea de atac a apelului împotriva acesteia.

În aceeaşi manieră, recurenţii au precizat şi că, "nelegal neprocedural, instanţa de fond a soluţionat cauza înainte de a li se comunica încheierea nr. 301 din 14 martie 2023", invocând "excepţia nulităţii absolute" a acestei hotărâri.

Ulterior expunerii unor consideraţii generale referitoare la motivarea hotărârilor judecătoreşti, recurenţii susţin că, "nelegal neprocedural, instanţa de apel nu s-a pronunţat aupra tuturor cererilor şi excepţiilor formulate", precum şi că, "nelegal neprocedural, instanţa de fond s-a pronunţat asupra cererii de intervenţie a intervenientului Y. prin aceeaşi hotărâre prin care a soluţionat şi cererea de chemare în judecată a reclamanţilor, iar nu prin încheiere separată, conform dispoziţiilor art. 64 C. proc. civ..", precizând că "cele două tipuri de hotărâri au căi de atac şi termene diferite de exercitarea a căilor de atac".

Invocă, totodată, că "este dovedit interesul determinat, legitim, personal, născut şi actual al intervenienţilor", respectiv că "intervenienţii şi reclamanţii au interes să îşi apere drepturile încălcate prin supunerea la discriminare" şi "să li se repare prejudiciul moral cauzat de încălcarea drepturilor prin supunerea la discriminare".

Ulterior redării, sub forma citării, a prevederilor art. 27 din O.U.G. nr. 137/2000, recurenţii au arătat că "reiterează toate motivele de fapt şi de drept, toate apărările invocate prin apeluri, prin concluzii şi cererile din dosarul de apel".

iii. Memoriul de recurs al reclamanţilor şi al titularilor cererilor de intervenţie îndreptat împotriva deciziei nr. 145/C din 9 septembrie 2024 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă, formulat la 4 noiembrie 2024:

Printr-o primă susţinere, recurenţii solicită admiterea cererii de "lămurire, completare, îndreptare hotărâre", invocând, totodată, "excepţia nulităţii hotărârii".

Arată, că, în procedura prevăzută de art. 194-200 C. proc. civ., calea de atac este reexaminarea, precum şi că în mod discriminatoriu s-a dispus anularea cererii pentru lipsa semnăturii, fiind încălcate prevederile procedurale privind înscrisurile pe suport electronic, privind posibilitatea comunicării prin telex, fax sau poştă electronică, precum şi prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 455/2001.

Menţionează că, "nelegal neprocedural, instanţa de apel, deşi a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 194, art. 196 şi art. 200 C. proc. civ., nu le-a comunicat obligaţia de a semna în original cererea de lămurire, completare, îndreptare hotărâre şi de a complini pretinsele lipsuri ale cererii", evocând, în acelaşi timp, şi că "procedura prevăzută la art. 194-200 C. proc. civ. se referă la cererea de chemare în judecată şi nu la cererea de lămurire, completare, îndreptare hotărâre".

După redarea, sub forma citării, a prevederilor art. 4 din Legea nr. 455/2001, recurenţii au precizat că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 196 raportate la art. 194 lit. c)-d), art. 200 şi art. 224 C. proc. civ..".

De asemenea, ulterior expunerii unor împrejurări de fapt şi a reluării susţinerilor formulate prin memoriul de recurs din 3 iunie 2024, recurenţii au invocat aplicarea greşită a prevederilor art. 194, art. 196, art. 200 şi art. 442-444 C. proc. civ., precum şi că "reiterează toate motivele de fapt şi de drept, precum şi toate apărările invocate prin cererea de completare".

5. Apărări formulate în cauză

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a invocat că susţinerile recurenţilor nu se circumscriu niciunui caz de casare şi nu indică chestiuni de nelegalitate care să poată fi analizate ca atare de către instanţa de recurs, întrucât nu se raportează în mod direct la considerentele deciziei atacate.

Arată, totodată, că recurenţii fac trimitere la mijloace de probă şi la modul în care acestea au fost evaluate de instanţe, încercând astfel o devoluare a fondului pe acest aspect, ceea ce este incompatibil cu structura recursului, în cadrul căruia nu se verifică temeinicia şi elementele de fapt ale cauzei, ci doar legalitatea soluţiei adoptate, respectiv corecta aplicare a legii la situaţia de fapt determinată de instanţa de prim control judiciar.

De asemenea, a menţionat şi că lipsa indicării, în cuprinsul cererii de recurs, în concret, a argumentelor pentru care recurenţii au considerat că hotărârile atacate cuprind motive străine de natura pricinii, echivalează cu o nemotivare a recursului.

Precizează şi că, în speţă, au fost interpretate corect dispoziţiile C. proc. civ., motiv pentru care a solicitat respingerea recursurilor formulate, ca nefondate.

Recurenţii au formulat răspuns la întâmpinare, prin care au invocat "excepţia nulităţii absolute a întâmpinării Curţii de Apel Galaţi", prin aceea că "întâmpinarea nu a fost formulată şi semnată de reprezentantul legal al Curţii de Apel Galaţi", respectiv că "nu s-a făcut dovada reprezentării legale", solicitând, totodată, admiterea căilor de atac formulate în cauză, fiind reluate susţinerile din cadrul memoriilor de recurs.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

i. În ceea ce priveşte recursul reclamanţilor:

Analizând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia netimbrării recursului reclamanţilor, invocată din oficiu, Înalta Curte constată caracterul fondat al acesteia pentru considerentele expuse în continuare:

Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, precum şi cererile adresate Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în respectiva ordonanţă de urgenţă, care, în acord cu dispoziţiile art. 33 alin. (1) din acelaşi act normativ, se plătesc anticipat.

Totodată, prevederile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. dispun că la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar alin. (3) al aceluiaşi text de lege statuează că neîndeplinirea acestei cerinţe este sancţionată cu nulitatea.

Conform dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.

În speţă, prin rezoluţia de comunicare a recursurilor declarate în cauză s-a stabilit în sarcina recurenţilor-reclamanţi A. şi S.C. B. S.R.L. Galaţi obligaţia de plată, în solidar, a unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 200 RON, în raport cu prevederile art. 24 alin. (1) şi art. 24 alin. (2) teza I, coroborate cu cele ale art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

Obligaţia procesuală de achitare a taxei de timbru a fost comunicată recurenţilor-reclamanţi în 10 decembrie 2024 (conform proceselor-verbale de înmânare de la dosar), prin adresa emisă la 2 decembrie 2024 (aflată la dosar).

La 11 decembrie 2024, respectiv la 16 decembrie 2024, recurenţii-reclamanţi au formulat cereri de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, iar prin încheierea din 23 ianuarie 2025, pronunţată în dosarul nr. x/2022, s-a dispus respingerea ambelor cereri de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru formulate.

Or, deşi încheierea din 23 ianuarie 2025 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2022, le-a fost comunicată încă din 18 februarie 2025 (conform dovezilor aflate la dosar), recurenţii-reclamanţi nu au făcut dovada achitării taxelor datorate, în cuantumul stabilit de instanţă, până la data analizării prezentului recurs.

Astfel fiind, întrucât obligaţia de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru reprezintă o condiţie legală extrinsecă cererii de recurs, conform art. 486 alin. (2) C. proc. civ., neîndeplinirea acesteia atrăgând sancţiunea nulităţii recursului, conform alin. (3) al aceluiaşi articol, necondiţionat de existenţa vreunei vătămări, conform art. 176 pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte va anula, ca netimbrat, recursul declarat de reclamanţi împotriva deciziei nr. 65/C din 25 martie 2024 şi a deciziei nr. 145/C din 9 septembrie 2024 ale Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă.

ii. În ceea ce priveşte recursul titularilor cererilor de intervenţie formulate în cauză:

Cu titlu prealabil, dată fiind soluţia conferită recursului reclamanţilor, se constată, cu caracter de principiu, că, în cauză, devin incidente prevederile art. 67 alin. (4) C. proc. civ., potrivit cărora:

"Calea de atac exercitată de intervenientul accesoriu se socoteşte neavenită dacă partea pentru care a intervenit nu a exercitat calea de atac, a renunţat la calea de atac exercitată ori aceasta a fost anulată, perimată sau respinsă fără a fi cercetată în fond", motiv pentru care verificarea jurisdicţională a cauzei este limitată, în esenţă, la acele susţineri care antamează aspecte aflate în legătură cu modalitatea de soluţionare a cererilor de intervenţie principală şi a cererii de "îndreptare, completare, lămurire" a deciziei nr. 65/C din 25 martie 2024 a curţii de apel, formulate în cauză, în măsura în care acestea sunt subsumabile prevederilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În cadrul astfel fixat, procedând la analiza cu prioritate a posibilităţii încadrării criticilor anterior menţionate în motivele de casare prevăzute de lege, se constată, însă, că recursul este nul, având în vedere că niciuna dintre respectivele susţineri [deşi formal încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 3, 5, 6 şi 8 C. proc. civ..] nu pune în discuţie aspecte de nelegalitate a hotărârilor atacate.

- Astfel, se situează în afara controlului de casaţie afirmaţiile referitoare la greşita respingere, ca tardiv, a apelului declarat de S., Asociaţia de locatari nr. 761 Galaţi, U., S.C. V. S.R.L. Galaţi, T., W. şi X. împotriva încheierii nr. 301 din 14 martie 2023 a primei instanţe, recurenţii înţelegând doar să reitereze, inadecvat procedural, susţinerile formulate prin concluziile scrise depuse în faţa instanţei de apel în 25 martie 2024, prin care menţionau, în esenţă, că "încheierea nu a fost comunicată oficial niciuneia dintre părţi", aspecte ce au primit dezlegare jurisdicţională din partea instanţei devolutive de control judiciar.

În acest sens, fără a se grefa pe considerentele deciziei prin care au fost soluţionate apelurile declarate în cauză, recurenţii s-au limitat doar la a indica generic că respectiva hotărâre "nu a fost comunicată nici după ce au solicitat acest lucru", respectiv că aceasta "nu a fost postată nici în dosarul electronic", pentru a afirma, în continuare, că "din acest motiv nu au putut exercita procedural calea de atac a apelului".

Or, instanţa anterioară, analizând aspectele învederate de titularii cererilor de intervenţie, a considerat ca lipsit de relevanţă, din perspectiva termenului de formulare a căii de atac, faptul că tribunalul nu le-a comunicat acestora respectiva încheiere, stabilind că termenul de apel împotriva acestei hotărâri curge de la data comunicării sentinţei primei instanţe, conform dispoziţiilor art. 64 alin. (3) coroborate cu art. 468 C. proc. civ., iar nu de la data comunicării încheierii interlocutorii.

Tot astfel, curtea a reţinut incidenţa, în cauză, a alin. (3) al art. 468 C. proc. civ. (potrivit căruia "Dacă o parte face apel înainte de comunicarea hotărârii, aceasta se socoteşte comunicată la data depunerii cererii de apel"), dat fiind că "actele dosarului nu fac dovada comunicării sentinţei nr. 646 din 23 mai 2023 către apelanţi".

Ca atare, observând că titularii cererilor incidentale au formulat apel împotriva sentinţei la 17 octombrie 2023, instanţa de prim control judiciar a reţinut, prin trimitere la dispoziţia procedurală anterior evocată, că termenul de formulare a apelului împotriva încheierii prin care au fost respinse, ca inadmisibile, cererile de intervenţie s-a împlinit la 17 noiembrie 2023, constatând, în consecinţă, tardivitatea declarării, în 18 februarie 2024, a căii devolutive de atac împotriva respectivului act jurisdicţional.

Se constată, aşadar, că, prin maniera, inadecvată procedural, de formulare a criticilor (fără a se raporta, în mod efectiv, la ansamblul acestor considerente), recurenţii au omis să indice aspecte de nelegalitate în raport cu dezlegările curţii de apel care au reţinut formularea apelului împotriva încheierii nr. 301 din 14 martie 2023 a tribunalului cu nerespectarea termenului procedural.

Tot în mod generic recurenţii critică "nerepartizarea aleatorie şi constituirea unui dosar separat distinct" în privinţa apelului formulat împotriva aceluiaşi act jurisdicţional, din moment ce, fără a antama veritabile aspecte de nelegalitate, aduc în discuţie doar chestiuni excluse controlului judiciar.

Astfel, indicând, fără corespondent în considerentele hotărârilor atacate, că "doar după constituirea unui dosar separat, se poate pune în discuţia părţilor conexarea cu dosarul nr. x/2022 al Curţii de Apel Constanţa, având ca obiect apelul împotriva sentinţei nr. 646 din 23 mai 2023 a Tribunalului Tulcea", recurenţii lasă, deliberat, în afara analizei prevederile art. 106 alin. (5) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti aprobat prin Hotărârea CSM nr. 3.243 din 22 decembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1254 din 27 decembrie 2022, care dispun în mod expres că prevederile alin. (1)-(3) ale aceluiaşi articol (referitoare la repartizarea către primul complet învestit a cererilor nesoluţionate încă, formulate de acelaşi părţi) se aplică şi în căile de atac, stabilind, totodată, drept remediu [similar prevederilor art. 4711 alin. (8) C. proc. civ..], pentru situaţia în care acestea au fost repartizate la completuri diferite, trimiterea dosarului, pe cale administrativă, la completul iniţial învestit de către ultimul complet învestit.

Prin urmare, fără a dezvolta o minimă argumentaţie în drept asupra aspectului repartizării apelului declarat în 18 februarie 2024, recurenţii antamează, impropriu judecăţii din recurs, doar aspecte ce nu pot face obiectul niciunei căi de atac (atunci când invocă formal lipsa unei "conexări" a căilor devolutive de atac declarate în cauză, respectiv când reiterează, inadecvat procedural, solicitarea de "disjungere a apelului transmis la data de 18 februarie 2024"), întrucât critică, în realitate, nedispunerea unor măsuri de administrare judiciară.

- În egală măsură, nici susţinerile referitoare la greşita respingere, ca nefondat, a apelului formulat de Y. împotriva sentinţei tribunalului în privinţa soluţiei de respingere, ca inadmisibilă, a cererii sale de intervenţie principală, nu deduc spre analiză veritabile elemente de nelegalitate a deciziei nr. 65/C din 25 martie 2024 a curţii de apel, cât timp ele nu se grefează pe considerentele acesteia, ci constituie doar o simplă reiterare a motivelor de apel, care au primit dezlegare prin hotărârea atacată.

Astfel, deşi pretinde (în termeni generali) că "a justificat şi justifică un interes personal, legitim, determinat, născut, actual, direct şi legal", fiind "supusă la discriminare de pârâţi în acelaşi mod cu reclamanţii", respectiv că "are interes să i se repare prejudiciul moral cauzat de încălcarea drepturilor prin supunerea la discriminare", recurenta omite faptul că aceste susţineri au făcut deja obiectul judecăţii în calea de atac anterioară, neînţelegând să se raporteze, în mod punctual, la silogismul logico-juridic al instanţei de apel cu privire la chestiunile antamate.

Or, asupra aceloraşi afirmaţii cu cele anterior menţionate, instanţa anterioară s-a pronunţat în sensul că acestea "pot justifica declanşarea unei proceduri judiciare distincte pentru repararea pretinsului prejudiciu, însă nu dovedesc legătura cu pretenţiile formulate de reclamanţi în cadrul prezentului litigiu".

Pentru a statua astfel, instanţa devolutivă de control judiciar a reţinut (similar primei instanţe) că titulara cererii de intervenţie "a dedus judecăţii propriile pretenţii - despăgubiri băneşti -, pentru un prejudiciu moral care ar proveni din soluţionarea unor dosare, altele decât cele indicate de reclamanţi prin cererea de chemare în judecată", respectiv că "simplul fapt că persoana care a solicitat introducerea în cauză se consideră vătămată de modul în care au fost soluţionate acţiunile sale în instanţă, altele decât cele vizate de reclamanţi, nu poate fi considerat suficient pentru ca apelanta să fie introdusă în cauză", precum şi că "nu rezultă că intervenienta pretinde acelaşi drept ca şi reclamanţii [...], aceasta invocând un drept propriu la despăgubire, care însă nu presupune un raport juridic în legătură cu vreunul din cazurile de participare a terţilor instituite de textele legale".

Or, simpla repunere în discuţie a exact aceloraşi susţineri formulate în calea de atac precedentă (care au fost deja analizate, conform celor arătate), fără a realiza o analiză juridică efectivă, ancordată în statuările curţii de apel, face imposibilă extragerea unui element de nelegalitate a deciziei atacate.

Formale sunt şi simplele afirmaţii referitoare la "soluţionarea cererii de intervenţie prin aceeaşi sentinţă prin care a fost soluţionată cererea de chemare în judecată a reclamanţilor şi nu prin încheiere separată", din moment ce, neînsoţite fiind, la rândul lor, de o argumentaţie juridică propriu-zisă, care să vizeze inclusiv aspecte privitoare la existenţa unei eventuale vătămări procesuale, recurenta se rezumă la a afirma, din nou, doar aspecte generale (precum "cele două tipuri de hotărâri au căi de atac diferite şi termene diferite de exercitare a căilor de atac"), fără a se raporta efectiv la dispoziţiilor legale incidente, care stabilesc că "încheierea nu se poate ataca decât odată cu fondul" [art. 64 alin. (3) C. proc. civ..].

De altfel, lipsit de acurateţe juridică, recurenţii afirmă şi că "nelegal procedural instanţa de fond a soluţionat acţiunea înainte de a i se comunica intervenientei Y. sentinţa nr. 646 din 23 mai 2023" (prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de intervenţie a acesteia), respectiv că aceeaşi instanţă "nu a suspendat judecata cauzei până la soluţionarea apelurilor formulate împotriva hotărârilor de respingere, ca inadmisibile, a cererilor de intervenţie formulate la fond, în special a cererii de intervenţie formulate de Y.", susţineri care, dată fiind maniera deficitară în care sunt formulate (fără indicarea normelor procesuale pretins încălcate), nu fac posibilă exercitarea controlului în casaţie.

- În mod similar, nici criticile referitoare la modalitatea de soluţionare a cererii de intervenţie principală formulate de Organizaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului nu deduc, spre examinare, veritabile aspecte de nelegalitate a deciziei nr. 65/C din 25 martie 2024 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă.

Afirmaţiile nu permit, la rândul lor, cenzura instanţei de recurs, cât timp, aceste susţineri (prin care se menţionează caracterul nefondat al excepţiei nulităţii cererii de intervenţie), neînsoţite fiind de motive propriu-zise de casare, expun doar nemulţumirea recurenţilor în raport cu soluţia pronunţată, nefiind de natură să învestească legal instanţa de recurs.

În acest sens, simpla afirmaţie a recurenţilor că "sunt de acord cu formularea cererii de intervenţie în apel conform art. 62 alin. (3) C. proc. civ.." nu este în măsură să combată, într-o manieră eficientă reţinerile instanţei anterioare (care a stabilit că cererea incidentală formulată "nu cuprinde elementele cererii de chemare în judecată prevăzute de art. 194 C. proc. civ., respectiv denumirea părţilor, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia", aspecte ce nu au putut fi complinite nici cu ocazia interpelării reprezentantului titularului cererii la termenul de judecată din 18 martie 2024 din faţa curţii de apel, care "nu a putut oferi lămuririle necesare", susţinând, dimpotrivă, că "cererea a fost redactată chiar de către una din părţile din dosar", aspect care a determinat extragerea unei prezumţii simple, de către curte, în sensul că "cererea nu exprimă manifestarea sa de voinţă" şi care a determinat, alături de viciile de formă ale acesteia, aplicarea sancţiunii nulităţii în conformitate cu prevederile art. 196 C. proc. civ.).

De altfel, nici prin afirmarea (neprocedurală), prin recurs, a "excepţiei prematurităţii şi a excepţiei inadmisibilităţii invocării din oficiu, de către instanţa de apel, a excepţiei nulităţii, înainte de a fi comunicată tuturor părţilor din dosar" (această cerere incidentală), nu este posibilă identificarea unor motive de nelegalitate efective, prin raportare la judecata înfăptuită în apel, lipsind (şi de această dată) o argumentaţie juridică propriu-zisă, prin care să se pretindă, în raport cu normele procedurale incidente, existenţa unui interes procesual a titularilor cererilor de intervenţie principală (care nu aveau calitatea de părţi în litigiul pendinte, date fiind soluţiile conferite cererilor formulate) în invocarea unei atare neregularităţi procedurale.

Aceasta în condiţiile în care ceea ce reclamă, în mod formal, recurenţii este o eventuală nerespectare a prevederilor art. 64 alin. (1) C. proc. civ. (potrivit cărora "Instanţa va comunica părţilor cererea de intervenţie şi copii de pe înscrisurile care o însoţesc"), în legătură cu solicitarea de intervenţie în interes propriu a Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului, astfel că, dată fiind soluţia pronunţată asupra recursului reclamanţilor (singurii care ar fi putut invoca o atare neregularitate), nu mai este posibilă declanşarea controlului în casaţie din perspectiva enunţată.

- Nici susţinerea în sensul că instanţa de apel ar fi reţinut în mod greşit, cu ocazia pronunţării deciziei nr. 145/C din 9 septembrie 2024, neîndeplinirea cerinţei legale de semnare a cererii de "îndreptare, completare, lămurire" nu reprezintă o veritabilă critică de nelegalitate, în condiţiile în care recurenţii au omis să formuleze susţineri prin care să combată, într-o manieră efectivă, dezlegările instanţei de apel în legătură cu neîndeplinirea condiţiilor (prealabile) prevăzute de art. 194 lit. c) şi d) C. proc. civ., prin aceea că respectiva cerere "nu cuprinde obiectul acesteia, respectiv pretenţia dedusă judecăţii" (în condiţiile în care analiza instanţei devolutive de control judiciar a stabilit că se află "în imposibilitatea de a verifica dacă se impune sau nu completarea hotărârii sau, după caz, îndreptarea ei", dată fiind neexpunerea "unor minime împrejurări din care să rezulte ceea ce a omis sau greşit instanţa").

Aceasta în condiţiile în care, fără a se grefa pe considerentele hotărârii menţionate, recurenţii au înţeles să supună judecăţii aceleaşi susţineri cu cele care au justificat formularea cererii de "îndreptare, completare, lămurire" a deciziei prin care au fost soluţionate apelurile declarate în cauză (invocând şi de această dată, în mod generic, că, "nelegal procedural, instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra tuturor cererilor şi excepţiilor formulate"), lăsând în afara analizei dezlegările date asupra aceleiaşi afirmaţii, care au reţinut caracterul inform al actului procedural tocmai pentru neenunţarea excepţiilor şi a cererilor formulate în apel cărora instanţa de prim control judiciar nu le-ar fi conferit o dezlegare jurisdicţională.

Or, această manieră, de preluare întocmai a motivelor cererii formulate în calea de atac anterioară, fără a combate, într-o manieră efectivă, considerentele regăsite în hotărârea atacată în legătură cu aceste aspecte, echivalează cu lipsa dezvoltării unor motive de nelegalitate, din perspectiva prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Ca atare, în acest context, combaterea exclusiv a analizei subisidiare a curţii de apel, cu privire la neîndeplinirea (suplimentar) şi a cerinţei exhibate de art. 194 lit. f) C. proc. civ., referitoare la semnătura părţilor, apare ca lipsită de relevanţă juridică.

Aceasta deoarece argumentaţia juridică a instanţei anterioare în legătură cu aspectul învederat are doar valenţa unui considerent nenecesar (supraabundent), având în vedere că, odată reţinută neîndeplinirea cerinţelor (prealabile) ce presupuneau indicarea obiectului cererii şi arătarea motivelor pe care se întemeiază aceasta, simpla respectare a condiţiei referitoare la semnătură nu era în măsură să asigure per se eficacitatea actului procedural, motiv pentru care susţinerile sunt unele care nu expun veritabile critici de nelegalitate, fiind formulate doar cu privire la considerente indiferente, care nu sunt de natură a influenţa soluţia atacată.

În aceeaşi ordine de idei, se constată că inclusiv alegaţiile referitoare la eventuala încălcare a art. 200 C. proc. civ., ca urmare a pretinsei "neregularizări" a cererii lor (de "îndreptare, completare, lămurire" a deciziei pronunţate asupra apelurilor declarate în cauză), fără a indica, în mod efectiv, normele de drept procesual care ar permite aplicarea acesteia de către instanţa devolutivă de control judiciar ulterior dezînvestirii sale (ca efect al pronunţării hotărârii asupra căii ordinare de atac), în cazul procedurii reglementate de art. 442-444 C. proc. civ. (pusă la dispoziţia părţii interesate), sunt, la rândul lor, unele formale, lipsite de aptitudinea de a declanşa un control de legalitate din perspectiva motivelor de recurs indicate.

- Astfel fiind, în raport cu soluţiile conferite de instanţele fondului cererilor de intervenţie principală formulate în cauză, iar cum împotriva acestora nu au fost deduse judecăţii critici de nelegalitate (conform celor expuse anterior), în cauză nu pot face obiectul analizei nici susţinerile relative la cadrul juridic aplicabil raporturilor juridice litigioase invocate prin respectivele cereri incidentale.

În acest sens, afirmând, doar sub aparenţa unei critici de nelegalitate, o pretinsă încălcare a art. 27 alin. (3) din O.U.G. nr. 137/2000, prin aceea că, "nelegal procedural, nu a fost citat Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării la soluţionarea apelurilor, a cererii de intervenţie a Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului, la soluţionarea acţiunii şi a cererilor de intervenţie de la fond", recurenţii ignoră limitele judecăţii din recurs [restrânse, astfel cum s-a arătat, la cercetarea legalităţii soluţiei de respingere, ca tardiv, a apelului titularilor cererilor de intervenţie principală împotriva încheierii nr. 301 din 14 martie 2023 a primei instanţe, a soluţiei de respingere, ca nefondat, a apelului formulat de Y. împotriva hotărârii date cererii sale de intervenţie principală prin sentinţa tribunalului, a soluţiei de anulare a cererii de intervenţie principală a Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului prin decizia nr. 65/C din 25 martie 2024 a instanţei de apel, respectiv a dezlegării conferite cererii de "îndreptare, completare, lămurire" a acestui din urmă act jurisdicţional].

Or, aceste repere de analiză nu permit, chiar şi în ipoteza în care recurenţii ar fi învestit instanţa de recurs cu elemente de nelegalitate a deciziilor atacate (chestiune ce nu se verifică în speţă), o examinare a cauzei şi din perspectiva participanţilor la judecată, aspect de fond ce putea a fi avut în vedere de către instanţele devolutive, în raport cu temeiul de drept al pretenţiilor formulate pe cale incidentală, doar ulterior dobândirii calităţii de părţi în litigiul pendinte de către titularii cererilor astfel formulate.

Drept urmare, cum motivarea recursului presupune nu doar indicarea unora dintre ipotezele reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ci şi expunerea unor argumente pertinente, care să opună elemente de nelegalitate judecăţii înfăptuite de curtea de apel, prin raportare la cadrul concret în care poate avea loc verificarea jurisdicţională în funcţie de circumstanţele concrete din prezenta cale extraordinară de atac, se constată că nici această critică nu este aptă a învesti legal instanţa supremă.

- În acelaşi registru se înscriu şi susţinerile recurenţilor referitoare la existenţa unor vicii de motivare a deciziilor atacate.

Astfel, se observă că, deşi au invocat că "hotărârea nu este motivată", respectiv că "motivarea soluţiei de respingere a cererii de intervenţie şi a apelurilor este lipsită de logică juridică", recurenţii au omis să indice, printr-o argumentaţie acurată juridic, argumentele juridice legate de obiectul cauzei şi expuse prin cererile de apel care ar fi fost ignorate de către instanţa anterioară.

Or, procedând în această manieră deficitară, titularii cererilor de intervenţie principală nu fac posibilă determinarea limitelor în cadrul cărora poate avea loc analiza de legalitate a instanţei de recurs faţă de aspectul indicat.

În acest sens, doar generică este şi susţinerea potrivit căreia "instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale", câtă vreme, ignorând dezlegările instanţei anterioare, care au stabilit că "o invocare strict formală, în lipsa unor argumente juridice solide, nu poate susţine o veritabilă cerere de sesizare a Curţii Constituţionale", respectiv că "simpla invocare a excepţiei, fără nicio motivare nu este de natură a învesti instanţa de control judiciar cu o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale", recurenţii înţeleg mai degrabă să îşi exprime dezacordul faţă de soluţia pronunţată.

În egală măsură, nici critica în sensul existenţei unei motivări contradictorii a instanţei de apel nu permite exercitarea controlului judiciar specific prezentei faze procesuale, din moment ce, în dezvoltarea acesteia, recurenţii au invocat (şi de această dată) strict formal carenţa argumentaţiei instanţei de apel.

În acest sens, deşi susţin existenţa "unei contradicţii între considerente şi dispozitiv", recurenţii omit a arăta, în concret, care dintre considerentele ce sprijină decisiv soluţia pronunţată sunt opuse, fiind de natură a se exclude reciproc.

În consecinţă, nici aceste afirmaţii nu pot fi reţinute spre analiză, întrucât se caracterizează printr-un grad ridicat de imprecizie, similar celorlalte susţineri formulate prin memoriile de recurs, aspect care atrage imposibilitatea exercitării unui control de legalitate din perspectiva motivului de casare invocat.

- În acelaşi tipar, al formulării unor consideraţii generale, recurenţii invocă "necitarea legală a părţilor la soluţionarea apelului împotriva încheierii nr. 301 din 14 martie 2023".

Procedând astfel, titularii cererilor incidentale ignoră că era în sarcina lor obligaţia de a efectua demonstraţia juridică, raportat la împrejurările relevante, existente în cauză, a eventualei existenţe a unei încălcări a formelor procedurale la care fac trimitere doar deficitar.

Aceasta cu atât mai mult cu cât la termenul de judecată din 18 martie 2024 din faţa instanţei de apel s-au prezentat apelantul U., în nume propriu şi în calitate de reprezentant al apelantei S.C. V. S.R.L. Galaţi, şi Organizaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului, prin reprezentant legal AA., fără ca aceştia să indice un eventual viciu al procedurii de citare, fiind consemnat, atât prin încheierea din 18 martie 2024 (prin care s-a dispus amânarea pronunţării asupra apelurilor la 25 martie 2024), cât şi prin decizia nr. 145/C din 9 septembrie 2024, că "procedura de citare este legal îndeplinită, în conformitate cu dispoziţiile art. 155 şi următoarele C. proc. civ..", menţiune ce produce depline efecte juridice în cauză, în lipsa unei critici de nelegalitate propriu-zise, care să demonstreze contrariul.

- În afara controlului în casaţie se plasează şi susţinerile recurenţilor referitoare la pretinsa "lipsă de imparţialitate şi indepedenţă" a judecătorilor care au soluţionat calea de atac precedentă, prin aceea că "erau în conflict, în litigiu, cu intervenienţii, fiind pârâţi în dosarul nr. x/2022", întrucât sunt formulate omisso medio.

Astfel, nemulţumirile generale ale recurenţilor şi alegaţiile privind opiniile juridice pe care le-ar avea judecătorii care au compus completul de judecată învestit cu soluţionarea apelurilor declarate în cauză, nu se pot constitui în critici de nelegalitate, care să poată fi deduse judecăţii în calea extraordinară de atac a recursului, cât timp susţinerile nu se grefează pe un caz de incompatibilitate absolută prevăzut de art. 41 C. proc. civ. (în privinţa căruia neregularitatea poate fi invocată în orice stare a pricinii, conform dispoziţiilor art. 45 C. proc. civ.).

Drept urmare, neinvocat fiind în faţa instanţei anterioare, pretinsul caz de incompatibilitate (subsumat prevederilor art. 42 C. proc. civ.) nu poate fi cercetat direct în recurs, controlul judiciar de legalitate fiind subordonat existenţei unei încheieri de respingere a unei cereri de recuzare (aspect neregăsit în cauză, conform celor arătate).

- Formale sunt şi cele din urmă afirmaţii ale recurenţilor, privitoare la faptul că "hotărârea nu a fost pronunţată în şedinţă publică", cât timp şi aceste susţineri, neînsoţite fiind, la rândul lor, de o argumentaţie în drept, omit a se raporta în mod valabil la menţiunea că pronunţarea deciziilor atacate "a avut loc prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei" şi de a evidenţia, în consecinţă, un eventual aspect de nelegalitate din perspectiva enunţată.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va anula, ca netimbrat, recursul declarat de reclamanţi împotriva deciziilor nr. 65/C din 25 martie 2024 şi nr. 145/C din 9 septembrie 2024 ale Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă, respectiv, având în vedere că aspectele deduse judecăţii de către titularii cererilor de intervenţie principală nu sunt subsumabile motivelor de casare expres prevăzute de lege şi nici nu se pot reţine motive de ordine publică, ce pot fi invocate din oficiu, conform art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului acestora împotriva aceloraşi decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamanta S.C. B. S.R.L. Galaţi, prin lichidator judiciar CII Z., şi de reclamantul A. împotriva deciziilor nr. 65/C din 25 martie 2024 şi nr. 145/C din 9 septembrie 2024 ale Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă.

Constată nul recursul declarat de intervenienţii T., X., U., W., S., Y., Asociaţia de Locatari nr. 761 Galaţi, Organizaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi S.C. V. S.R.L. Galaţi împotriva aceloraşi decizii.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 17 septembrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.