Tort liability for construction executed in violation of building permit despite administrative validity; admissibility of casation appeal against factual reassessment of damages

Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2025

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 23.05.2018, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii B., C., D., a solicitat obligarea în solidar a celor trei pârâţi la repararea prejudiciului în cuantum de 1.231.202 RON, actualizat cu rata inflaţiei (266.500 euro), reprezentat de prejudiciul patrimonial în cuantum de 1.181.202 RON - 256.000 euro şi prejudiciul moral în cuantum de 50.000 RON, cauzat reclamantei prin lucrările de construcţie efectuate de pârâţi la imobilul lor cu încălcarea autorizaţiei de construire emise pentru aceste lucrări, precum şi a certificatului de urbanism şi PUD, respectiv obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 1.349, art. 1.357, art. 1.381-1.382, art. 1.385-1.386 C. civ.

2. Hotărârile pronunţate de Tribunalul Bucureşti

Prin sentinţa nr. 989/10.06.2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis în parte acţiunea; a obligat pârâţii la plata sumei de 92.496,84 RON cu titlu de daune materiale şi 5.000 RON cu titlu de daune morale; a obligat pârâţii la plata onorariului de avocat în cuantum de 10.000 RON.

Prin sentinţa nr. 1341/19.09.2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis cererea de completare a dispozitivului formulată de reclamanta A., în sensul că a obligat pârâţii la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 15.917 RON şi a onorariilor experţilor, în cuantum de 2.400 RON.

Prin încheierea din 19.09.2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de reclamanta A., în sensul că suma la care au fost obligaţi pârâţii cu titlu de daune morale este în cuantum de 50.000 RON, iar nu de 5.000 RON.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin decizia nr. 1141/A/04.10.2023 (astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 27.09.2024), Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori a respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclamantă şi de pârâţi împotriva sentinţei nr. 989/10.06.2022 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., pârâţii B., C., D..

i. Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenţii au învederat următoarele:

- Instanţa de apel a încălcat regula privind caracterul devolutiv al apelului, întrucât s-a limitat exclusiv la analiza soluţiei primei instanţe, fără a realiza propria judecată (art. 476 C. proc. civ.).

- Instanţa de apel a încălcat principiul rolului activ întrucât a respins cererea de probatorii, singurele probe administrate în cauză fiind cele încuviinţate de către prima instanţă (art. 22 C. proc. civ.).

- Instanţa de apel nu numai că nu a fost preocupată să dispună completarea probelor, dar le-a respins şi pe cele solicitate (art. 254 C. proc. civ.).

- Instanţa de apel a greşit atunci când a respins administrarea probei cu o nouă expertiză în apel, precum şi atunci când, reapreciind asupra probei cu expertiză administrată în faţa primei instanţe, a considerat că aceasta a statuat în mod corect. Instanţa de apel a ignorat obiecţiunile la expertiză, expertiza nu a fost analizată iar hotărârea recurată nu cuprinde analiza corespunzătoare a criticilor recurenţilor cu privire la situaţia de fapt.

Expertul nu demonstrează cum a ajuns la concluziile expuse, expertiza nu conţine nicio referire la documentele analizate ori la dispoziţiile normative aplicabile, ci reprezintă o părere personală a expertului, în niciun mod argumentată. Raportul de expertiză nu are alte anexe decât planşele foto.

- În cauză au fost încălcate dispoziţiile art. 336 alin. (1) C. proc. civ. (raportul de expertiză trebuie să conţină constatările şi concluziile motivate ale expertului), art. 264 C. proc. civ. (instanţa va examina probele administrate, pe fiecare în parte şi pe toate în ansamblul lor), art. 13 C. proc. civ. (dreptul la un proces echitabil).

ii. Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenţii au arătat că în cauză nu sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale şi au învederat următoarele:

- În cauză nu există faptă ilicită, respectiv edificarea unei construcţii în baza unei autorizaţii, care a şi fost validată anterior de o instanţă de judecată, nu constituie o faptă ilicită.

- Instanţa de apel a ignorat dispoziţiile art. 1.352 C. civ. privind fapta victimei sau a terţului, a încălcat dispoziţiile art. 5, art. 10 lit. c) şi art. 18 din Ordinul nr. 847/02.06.2014 pentru aprobarea procedurii privind activităţile de control efectuate pentru aplicarea prevederilor legale privind urmărirea curentă şi specială a comportării în exploatare a construcţiilor.

- Degradările sunt cauzate de caracteristicile constructive ale imobilului de la nr. 108, ce are o vechime de aproape 20 de ani.

În situaţia reclamantei nu se prezintă un proiect în baza căruia a fost edificată construcţia pentru a putea verifica dacă aceasta respectă condiţiile de calitate în construcţii, respectiv un studiu geotehnic şi un proiect de rezistenţă.

Nu se cunoaşte calitatea materialelor folosite (calitatea betonului, armătura, etc.), soluţia constructivă, dacă în timp au fost efectuate lucrări de intervenţie care să afecteze structura de rezistenţă sau altele asemenea. Precizează că au solicitat în repetate rânduri să fie prezentate aceste documente de către reclamantă, iar expertul desemnat a precizat că va analiza solicitarea şi, dacă o va găsi întemeiată, îi va da curs.

În raportul de expertiză nu se face nici o menţiune despre această situaţie, deşi era firesc ca expertul să o menţioneze în raport şi să motiveze de ce nu consideră necesar ca reclamanta să prezinte documentele solicitate.

Reclamanta nu a prezentat cartea tehnică a construcţiei.

Astfel cum se poate constata din planşele foto, la aceeaşi distanţă de clădirea de la nr. 108 pe str. x se află şi clădirea învecinată, situată pe str. x şi aflată tot în proprietatea reclamantei.

Arată că aceasta este o construcţie edificată fără autorizaţie, precum şi că este posibil ca degradările de la imobilul de la nr. 108 să se datoreze şi acesteia, în privinţa căreia nu există nici un element de verificare a conformităţii.

Totodată, din planşele foto se poate observa faptul că pe str. x, deci pe terenul învecinat cu cel de la nr. 108, se află actualmente un imobil cu o înăltime mai mare decât cel proprietatea reclamantei.

Inclusiv acest imobil a fost edificat recent (astfel cum se poate observa dintr-o imagine foto mai veche a străzii, unde se poate constata că imobilul reclamantei era unicul cu regim de înăltime peste parter).

În ceea ce priveşte fisurile din pereţii clădirii reclamantei, acestea apar în mod normal în tencuieli, nefiind verificat dacă acestea continuă şi în profunzime.

Aceste verificări se efectuează prin efectuarea de încercări distructive cu aparatură de specialitate, de către persoane autorizate, iar aprecierea în privinţa acestora se face prin luarea în consideraţie şi a soluţiei constructive şi a calităţii materialelor (aspecte care în speţă nu pot fi verificate din lipsa documentelor constând în proiect de rezistenţă, studiu geotehnic, documentaţie de execuţie, cartea tehnică a construcţiei).

Cele două clădiri (cea aparţinând reclamantei şi construcţia proprietatea recurenţilor) se află situate în paralel mai puţin de jumătate din lungimea construcţiei reclamantei, iar cota de fundare a clădirii recurenţilor nu se află sub cea a reclamantei.

Clădirea reclamantei (nr. 108) are parţial demisol, ceea ce determină un anumit dezechilibru, în sensul că greutatea construcţiei nu este distribuită uniform, fapt ce deopotrivă poate determina apariţia de fisuri, dacă soluţia constructivă şi materialele utilizate (aspecte ce nu pot fi verificate în lipsa unei documentaţii de autorizare şi de execuţie) nu au fost corespunzătoare.

În ceea ce priveşte scurgerea apelor rezultate din precipitaţii, din cuprinsul autorizaţiei de construire pentru imobilul de la nr. 106 rezultă că scurgea apei pluviale se va realiza în incinta proprie imobilului prin jgheaburi şi burlane.

Din planurile imobilului, precum şi din imaginile foto care prezintă imobilul, se poate constata că panta acoperişului este descendentă spre stradă şi nu spre imobilul de la nr. 108 (deci, dimpotrivă, în partea opusă).

Aleea dintre clădiri despre care expertul reţine că nu este amenajată în nici un mod pentru scurgerea apei rezultate din precipitaţii se află în curtea reclamantei, amenajarea acestei alei în mod corespunzător fiind în sarcina sa.

Pe această alee cade exclusiv apa în mod natural, astfel cum s-ar întâmpla şi dacă nu ar exista o clădire la nr. 106.

Referitor la legătura de cauzalitate, recurenţii arată că, potrivit studiului geotehnic şi a memoriului tehnic de rezistenţă ce au stat la baza emiterii autorizaţiei de construire, imobilul ce urma a fi edificat nu afectează imobilele vecine şi nu sunt necesare măsuri de intervenţie.

- În continuare, recurenţii au arătat că, în dovedirea motivelor de apel, au solicitat administrarea probei cu o nouă expertiză în construcţii şi arhitectură şi au expus obiectivele acelei expertize.

- Au concluzionat că menţinerea soluţiei privind plata unor daune morale este nelegală, degradările existente nu au fost unele dezastruoase, sunt reparabile, nu duc la evacuarea din imobil ori la imposibilitatea temporară de a locui în imobil, astfel încât în cauză nu s-a dovedit existenţa unei situaţii care să evidenţieze un prejudiciu şi să justifice acordarea daunelor morale.

5. Apărări formulate în cauză

În termen legal, intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia de nulitate pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că recurenţii deduc judecăţii în calea extraordinară de atac chestiuni de administrarea şi aprecierea probatoriilor inadmisibile în recurs.

Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., intimata a arătat că instanţa de apel a realizat o corectă administrare şi apreciere a probatoriului.

Instanta de apel nu a respins cererea de probatorii a recurenţilor ca fiind inadmisibilă, ci a respins proba ca nefiind utilă.

Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., intimata a arătat că asupra unora dintre aspectele invocate de recurenti, instanţa de apel s-a pronuntat (aspectele legate de inadmisibilitatea actiunii, faptul că reclamanta nu e titulara unui drept care să fi fost încălcat, chestiunile privind condiţiile răspunderii civile delictuale).

În cauză sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, iar fapta ilicită este dovedită atât de sentinţa nr. 1279/28.02.2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosar nr. x/2015, cât şi de expertizele efectuate în acel dosar, cât şi în prezentul dosar.

Prejudiciul este reprezentat de pagubele produse imobilului proprietatea intimatei prin construirea imobilului nou, pagube ce vor trebui înlăturate prin ample lucrări de reparaţie şi care sunt evidenţiate în expertiza întocmită în cauză.

În urma lucrărilor efectuate, imobilul intimatei nu mai asigură satisfacerea exigenţelor în construcţii potrivit prevederilor legale şi face imposibilă încheierea oricărei tranzacţii imobiliare.

Prejudiciul moral constă în afectarea emoţională a intimatei, afectarea folosinţei propriului imobil, faptul că trebuie să trăiască într-o permanentă mizerie cauzată de lucrările de construcţie şi de scurgerea deşeurilor pe proprietatea intimatei, faptul că nu mai are intimitate şi nici lumină, întrucât cele două imobile sunt lipite, centrala proprie nu mai funcţionează, lucrările de construcţie au avut loc şi în zilele libere, în afara orelor legale, situaţie care a afectat-o şi pe mama intimatei, o persoană în vârstă şi cu grave probleme de sănătate.

Legătura de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu a fost constatată atât prin sentinţa nr. 1279/28.02.2017 a Tribunalului Bucureşti, cât şi prin expertiza de specialitate efectuată în cauză, stabilindu-se că există o legătură de cauzalitate directă între degradările imobilului intimatei şi execuţia pe limita de proprietate a imobilului recurenţilor.

Vinovăţia recurenţilor constă în faptul că nu au respectat autorizaţia de construire, certificatul de urbanism, PUD-ul, precum şi prevederile legale în materie.

În termen legal, recurenţii au a formulat răspuns la întâmpinare, prin care au solicitat respingerea excepţiei de nulitate invocată prin întâmpinare şi admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

6. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 26 martie 2025 completul de filtru a admis în principiu recursul şi a fixat termen de judecată în şedinţă publică pentru soluţionarea acestuia la data de 17 septembrie 2025.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând criticile deduse judecăţii, Înalta Curte constată caracterul nefondat al acestora, potrivit următoarelor considerente:

- Susţinerea recurenţilor-pârâţi, subsumată motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., conform căreia edificarea unei construcţii în baza unei autorizaţii de construire, validate anterior de către o instanţă de judecată, nu constituie o faptă ilicită aptă a atrage răspunderea pe temeiul răspunderii civile delictuale, ignoră parcursul procesual al litigiului, nesocotind, în consecinţă, cele statuate cu autoritate de lucru judecat prin decizia nr. 1044 din 22 februarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2015.

Se constată, în acest sens, că litigiul anterior purtat între părţile prezentei pricini a privit, inter alia, solicitarea reclamantei de anulare a autorizaţiei de construire nr. x/28.10.2014 emise de Primarul Sectorului 4 Bucureşti, în legătură cu nerespectarea căreia s-a invocat de către reclamantă, în cauza pendinte, producerea rezultatului păgubitor atât în plan material, cât şi moral.

Reţinând legalitatea actelor atacate, prin aceea că "întreaga acţiune, inclusiv probatoriul administrat, au vizat mai degrabă modalitatea efectivă de executare a lucrărilor de construire şi prejudiciile suferite în urma acestora, fără a fi dovedită aşadar vătămarea efectivă produsă de actul contestat", instanţa de contencios administrativ a stabilit că "depăşirea limitelor actelor de autorizare, executarea defectuoasă a lucrărilor în dauna proprietăţii vecine poate antrena, în condiţiile legii, răspundererea civilă delictuală a beneficiarilor autorizaţiei".

Prevalându-se de soluţia pronunţată în litigiul anterior, în vederea paralizării prezentului demers procesual (fără a arăta însă, în concret, maniera în care aspectele litigioase referitoare la fondul raportului juridic litigios, tranşate în litigiul anterior - care au vizat o verificare jurisdicţională în raport cu momentul emiterii actului administrativ contestat - s-ar repercuta, totuşi, în prezenta cauză), recurenţii sunt cei care, în realitate, tind la nesocotirea autorităţii de lucru judecat a considerentelor hotărârii instanţei de contencios administrativ (obligatorie în raport cu aceştia sub semnul relativităţii efectelor), care atestau, în mod firesc, tocmai din acest motiv, posibilitatea cercetării conduitei ulterioare a pârâţilor pe tărâmul dreptului comun.

De altfel, prin cererea introductivă de instanţă (redactată, în prezentarea motivelor de fapt şi de drept, cu trimiteri la judecata anterioară), reclamanta a circumstanţiat pretenţiile şi cauza acţiunii, făcând referire, în ce priveşte acţiunile ilicite, la cele reţinute de instanţa de contencios administrativ, respectiv că nerespectarea, de către beneficiarii autorizaţiei de construire, a documentaţiei tehnice la momentul executării lucrărilor se impune a fi cercetată strict din perspectiva regulilor din materia răspunderii delictuale.

Acesta este şi contextul în care, luând în considerare statuările intrate sub autoritate de lucru judecat din pricina anterioară, instanţele fondului au înlăturat apărările pârâţilor referitoare la inadmisiblitatea acţiunii reclamantei, reţinând, în urma evaluării probatoriilor administrate, că "pârâţii au edificat un imobil care nu a respectat în totalitate autorizaţia de construire nr. x/28.10.2014".

În acest context, critica se dovedeşte, deopotrivă, ca fiind străină considerentelor deciziei recurate, fiind formulată cu ignorarea împrejurărilor ce au constituit obiectul analizei instanţei de prim control judiciar, astfel că se impune a fi respinsă ca neîntemeiată şi din această perspectivă.

- Nici susţinerile recurenţilor referitoare la ignorarea, de către instanţa de apel, a dispoziţiilor art. 1.352 C. civ. privind fapta victimei sau a terţului, respectiv la încălcarea dispoziţiilor art. 5, art. 10 lit. c) şi art. 18 din Ordinul nr. 847/2014 pentru aprobarea procedurii privind activităţile de control efectuate pentru aplicarea prevederilor legale privind urmărirea curentă şi specială a comportării în exploatare a construcţiilor nu atrag nelegalitatea deciziei recurate, nefiind grefate pe considerentele actului jurisdicţional atacat.

Separat de împrejurarea că recurenţii nu au indicat, într-o manieră clară şi lipsită de echivoc, în faţa instanţei de apel o pretinsă încălcare a dispoziţiilor art. 1.352 C. civ. (aspect ce constituie în sine un impediment în susţinerea unei atare critici direct în faţa instanţei de recurs, conform prevederilor art. 488 alin. (2) C. proc. civ.), verificând actele şi lucrările dosarului se constată că aspectele învederate de către recurenţi atât în dezvoltarea acestei critici, cât şi a celei referitoare la încălcarea normelor indicate din cuprinsul Ordinului nr. 847/2014 constituie, în realitate, doar o simplă reiterare a obiecţiunilor îndreptate împotriva raportului de expertiză tehnică judiciară specialitatea construcţii întocmit în faţa primei instanţei (regăsite la filele x din volumul IV al dosarului tribunalului), ce au fost încuviinţate de către prima instanţă prin încheierea din 4 iunie 2021.

Aspectele învederate de pârâţi au făcut obiectul verificării expertului, astfel cum rezultă din răspunsul la obiecţiuni, care a constatat că "reclamanta a prezentat cartea tehnică a construcţiei, completă, iar afirmaţiile privind calitatea execuţiei şi a materialelor necorespunzătoare nu sunt însoţite de înscrisuri doveditoare", fiind respinsă, prin încheierea din 10 martie 2022 a primei instanţe, solicitarea pârâţilor de efectuare a unei contraexpertize cu aceleaşi obiective şi cu luarea în considerare a obiecţiunilor formulate.

Criticând soluţia primei instanţe, prin care s-a reţinut că raportul de expertiză este concludent şi util soluţionării cauzei, pârâţii au expus, din nou, susţinerile formulate pe calea obiecţiunilor în cadrul memoriului de apel, solicitând şi de această dată încuviinţarea unei noi expertize.

Sub acest aspect, instanţa devolutivă de control judiciar a reţinut că "măsura respingerii cererii de efectuare a unei noi expertize nu este contrară dispoziţiilor art. 338 C. proc. civ., neîncălcând astfel dreptul la apărare al apelanţilor-pârâţi", stabilind inclusiv că "împrejurarea că documentaţia care a stat la baza emiterii autorizaţiei de construire a cuprins un studiu geotehnic şi un memoriu tehnic de rezistenţă pe baza cărora s-a stabilit că edificarea viitorului imobil nu afectează construcţiile din vecinătate, nefiind necesare măsuri de intervenţie, nu este aptă a înlătura concluzia rezultată din probatoriul administrat în cauză, câtă vreme ceea ce a condus la afectarea imobilului reclamantei a fost executarea defectuoasă a lucrărilor de construire autorizate".

Or, reluarea, în aceiaşi termeni, prin memoriul de recurs, a criticilor ce vizează, în esenţă, utilitatea unui mijloc probatoriu, prin afirmarea contrariului celor stabilite în cadrul acestuia, este una inadecvată procedural, vizând, astfel, doar simple elemente de fapt şi de apreciere pe care s-a fundamentat judecata devolutivă din apel, necenzurabile în prezenta cale extraordinară de atac.

În acest context, astfel cum s-a reţinut şi prin încheierea de admitere în principiu din data de 26 martie 2025 - ca urmare a parcurgerii procedurii filtru, în condiţiile art. 493 C. proc. civ. - critica referitoare la faptul că nu s-a dat o eficienţă juridică corespunzătoare obiecţiunilor la raportul de expertiză nu poate fi avută în vedere în configuraţia juridică a recursului, motiv pentru care susţinerile formulate nu pot fi primite.

- Este, de asemenea, lipsită de temei critica referitoare la încălcarea dispoziţiilor legale de drept material cu ocazia menţinerii, de către instanţa de apel, a soluţiei privind repararea prejudiciului moral invocat de către intimata-reclamantă.

Aserţiunile recurenţilor, lipsite de rigoarea formulării unor veritabile critici de nelegalitate, constau în principal în reafirmarea celor invocate în faţa instanţei de prim control judiciar, referitoare la existenţa unor proceduri judiciare pentru evaluarea şi reglementarea situaţiei, la care partea deja a apelat, respectiv în aspecte cu caracter general referitoare la criteriile jurisprudenţiale avute în vedere în determinarea cuantumului daunelor morale şi, corelativ, în nedovedirea unei situaţii care să evidenţieze un prejudiciu de o asemenea natură.

Or, din această perspectivă, instanţa de apel a stabilit în mod corect, ţinând seama de specificul daunelor morale, al căror scop este acoperirea unui prejudiciu nepatrimonial, că sesizarea, de către reclamantă, a instanţelor de judecată în vederea verificării legalităţii autorizaţiei de construire, respectiv pentru repararea prejudiciului material suferit prin acţiunile pârâţilor, nu este în măsură să înlăture, dată fiind îndeplinirea condiţiilor răspunderii civile delictuale şi în privinţa unei atare pagube, această formă de indemnizare.

Astfel fiind, împrejurarea că recurenţii au fost obligaţi la repararea prejudiciului material suferit de către reclamantă nu exclude, cum greşit afirmă pârâţii, răspunderea acestora în legătură cu prejudiciul moral suferit de parte, grefată pe un raport juridic (substanţial) distinct, deşi cauza acestora este una comună.

Drept urmare, fără a exhiba şi de această dată elemente de nelegalitate apte a determina casarea deciziei atacate, recurenţii, pe de o parte, aduc în discuţie, formal, doar aspecte generale privitoare la principiile pe baza cărora se poate realiza o cuantificare a despăgubirilor morale, iar pe de altă parte, tind doar să opună o chestiune factuală (care se repercutează, astfel, pe planul temeiniciei hotărârii, iar nu al legalităţii acesteia), privitoare la modalitatea concretă de apreciere, de către instanţele devolutive, a daunelor morale, "fără a fi dovedită o situaţie de natura celei care să evidenţieze un atare prejudiciu".

Susţinerea este una formală în condiţiile în care acest tip de daune se plasează în afara regulilor speciale în materie de probaţiune, care trebuie doar temeinic justificate, având în vedere că presupun lezarea unor valori fără conţinut economic (prerogativele care constituie atributul personalităţii umane), astfel încât existenţa prejudiciului este circumscrisă condiţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare, a daunelor reale şi efective produse victimei faptei ilicite.

De altfel, în prezenta fază procesuală, nu poate fi nici reapreciată întinderea despăgubirilor (care a fost stabilită ca urmare a evaluării situaţiei de fapt, prin prisma elementelor de probatoriu), întrucât o astfel de împrejurare excedează limitelor analizei instanţei de recurs.

În acest sens, se observă că, în cadrul examenului de proporţionalitate între suferinţele morale ale reclamantei şi cuantumul daunelor acordate pentru repararea acestui tip de prejudiciu, instanţa de apel s-a raportat (similar primei instanţe) la circumstanţele cauzei, dispunând de o marjă de apreciere în această analiză, fiind vorba, aşadar, despre o evaluare care se sprijină strict pe examinarea unor circumstanţe de fapt.

Ca atare, nemulţumirea recurenţilor cu privire la soluţia pronunţată în privinţa capătului de cerere privitor la obligarea acestora la plata de daune morale nu constituie un element care să facă obiect de analiză în prezenta cale extraordinară de atac, dată fiind lipsa unei argumentaţii juridice propriu-zise în acest sens.

Pentru considerentele expuse anterior, criticile formulate au fost găsite nefondate, recursul urmând a fi respins în consecinţă.

Reţinând culpa procesuală a recurenţilor-pârâţi în prezenta cale extraordinară de atac, în acord cu dispoziţiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., se va dispune obligarea lor la plata către intimata-reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 7.500 RON, reprezentând onorariu de avocat aferent fazei procesuale a recursului, dovedite prin factura nr. x din 17.12.2024 şi achitate prin ordinul de plată din 18.12.2024, depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâţii B., D. şi C. împotriva deciziei nr. 1141 A din 4 octombrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 27 septembrie 2024 a aceleiaşi instanţe.

Obligă pe recurenţii B., D. şi C. la plata sumei de 7.500 RON către intimata A., cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 septembrie 2025.