Negative competence conflict over minor’s de facto residence for parental authority relief

Şedinţa publică din data de 16 septembrie 2025

Asupra conflictului negativ de competenţă:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Găeşti la data de 20.06.2025, sub nr. x/2025, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat încuviinţarea ieşirii din ţară a minorei C., pentru perioada verii 2025 (iulie- august), însoţită de mama sa, A.; suplinirea consimţământului pârâtului pentru emiterea paşaportului minorei şi suplinirea consimţământului pârâtului pentru înscrierea minorei la o unitate de învăţământ din Germania, începând cu anul şcolar 2025-2026. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 997, raportat la art. 107 C. proc. civ. Legea nr. 248/2005.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 1841/2025 din data de 08.07.2025, Judecătoria Găeşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Urziceni.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Găeşti a reţinut faptul că în temeiul art. 114 alin. (1) C. proc. civ. competenţa de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei Urziceni întrucât din susţinerile reprezentantului convenţional al reclamantei coroborate cu menţiunile din cererea de chemare în judecată şi cu menţiunile din cartea de identitate a reclamantei, rezultă că, la data formulării cererii de chemare în judecată, minora C. locuia împreună cu mama sa, la domiciliul acesteia în judeţul Ialomiţa, ce se află în circumscripţia Judecătoriei Urziceni.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Judecătoria Urziceni, prin sentinţa civilă nr. 1099 din data de 25 iulie 2025 a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu; a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă; a dispus suspendarea judecăţii cauzei şi înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

În motivarea soluţiei sale, Judecătoria Urziceni a reţinut faptul că din verificările efectuate a rezultat că pe rolul Judecătoriei Găeşti, la data de 20.06.2025, a fost înregistrat dosarul nr. x/2025, având ca obiect exercitarea autorităţii părinteşti solicitată de reclamantă A..

Totodată, raportat la actele dosarului, a rezultat că în momentul introducerii cererii de ordonanţă preşedinţială, respectiv la data de 20.06.2025, locuinţa minorei, se afla la adresa din comuna Vişina, jud. Dâmboviţa aspect care atrage competenţa primei instanţe investite în cauză.

II. Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte reţine că, în speţă, Judecătoria Găeşti şi Judecătoria Urziceni, şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, ivirea prezentului conflict negativ de competenţă fiind generată de constatările diferite ale celor două instanţe cu privire la domiciliul minorei în condiţiile în care ambele instanţe au reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ.

Prin prezentul demers judiciar, reclamanta a solicitat, pe cale de ordonanţă preşedinţială, încuviinţarea ieşirii din ţară a minorei C. şi suplinirea acordului pârâtului pentru emiterea paşaportului minorei şi suplinirea consimţământului pârâtului pentru înscrierea minorei la o unitate de învăţământ din Germania.

Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 997 şi următoarele C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 998 C. proc. civ., cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului.

În acest sens, Înalta Curte reţine incidenţa dispoziţiilor art. 106 alin. (1) C. civ., potrivit cărora ocrotirea minorului se realizează prin părinţi, precum şi pe cele ale art. 107 din acelaşi act normativ care dispun în sensul că:

"Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competenţa instanţei de tutelă şi de familie stabilite potrivit legii".

Art. 114 C. proc. civ. prevede că:

"cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită", scopul reglementării acestei norme de competenţă fiind în acord cu principiul ocrotirii interesului superior al minorului.

În speţă, instanţele în conflict au considerat, în mod corect, că sunt aplicabile dispoziţiile art. 114 C. proc. civ., normă specială ce instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, derogatorie de la norma generală cuprinsă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căreia cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Noţiunea de domiciliu sau de reşedinţă a persoanei ocrotite, astfel cum este reglementată de dispoziţiile art. 114 C. proc. civ. se interpretează prin prisma raţiunii pe care legiuitorul a avut-o în vedere în această materie, prin stabilirea unor norme de competenţă teritorială derogatorii de la dreptul comun, în acord cu principiul ocrotirii interesului superior al minorului, care guvernează această materie.

Astfel, necesitatea stabilirii competenţei teritoriale în favoarea instanţei în circumscripţia căreia se află domiciliul minorului a pornit de la împrejurarea că, în cadrul acestei proceduri speciale, se impune, de cele mai multe ori, administrarea de probatorii referitoare la condiţiile în care minorul trăieşte, inclusiv ascultarea minorului.

Or, pentru o administrare cât mai eficientă şi facilă a probelor, în cererile privind ocrotirea persoanei fizice/minorului, noţiunea de domiciliu/reşedinţă, din cuprinsul dispoziţiilor art. 114 C. proc. civ., trebuie interpretată în sensul de locuinţă efectivă a minorului, respectiv domiciliul de fapt al acestuia.

Sub acest aspect, Înalta Curte reţine că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta A. a indicat, în mod expres, faptul că domiciliul "actual" al minorei este situat în Com. Vişina, Jud. Dâmboviţa, diferit de cel am reclamantei.

De asemenea, potrivit adresei nr. x din 07 iulie 2025 comunicată de Primăria Sineşti, Judeţul Ialomiţa - Serviciul Autoritate Tutelară, în vederea efectuării raportului de anchetă socială, au fost efectuate verificări la adresa de domiciliu a reclamantei A. şi la locuinţa pârâtului B., în urma cărora a rezultat că minora C. a rămas în grija bunicii materne, din comuna Vişina, judeţul Dâmboviţa, reclamanta fiind plecată din ţară.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, la data sesizării instanţei cu cererea de ordonanţă presedinţială - 20.06.2025, minora locuia, în mod statornic, la domiciliul bunicii materne, ce se află în circumscripţia Judecătoriei Găeşti.

Pe cale de consecinţă, nu prezintă relevanţă faptul că ulterior introducerii acţiunii, la termenul de judecată din data de 08 iulie 2025, la interpelarea instanţei, reprezentantul convenţional al reclamantei a indicat domiciliul minorei ca fiind situat la mamă, în localitatea Sineşti, Jud. Ialomiţa în contextul în care din înscrisurile mai sus menţionate rezultă că, la momentul investirii instanţei, minora locuia, în fapt, în jud. Dâmboviţa.

De altfel, prin concluziile scrise transmise Judecătoriei Găeşti la data de 08 iulie 2025, precum şi prin cele orale formulate la data de 25.07.2025 în faţa Judecătoriei Urziceni, reclamanta, prin reprezentant convenţional a arătat faptul că minora locuia în circumscripţia primei judecătorii investite.

Faţă de considerentele prezentate, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găeşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găeşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 septembrie 2025.