Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1463/2025 AI generated

Conflict of jurisdiction over enforcement challenge: Territorial competence fixed by the first hearing when public-order exception is untimely raised

Case Number Decizia nr. 1463/2025
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by establishing the territorial competence of the Timisoara Court (Civil Section I) to hear the case, rejecting the earlier declination to the Bucharest Sector 2 Court. The dispute involved a challenge to the enforcement of a promissory note for approximately 5 million RON, where the initial court had admitted a territorial incompetence exception and referred the case to the court that had authorized the enforcement, under the unity of the enforcement court principle; the receiving court then declared itself incompetent because the exception was raised after the first hearing, creating a negative conflict. The Supreme Court ruled that because the territorial competence in question is of public order, it must be raised no later than the first hearing at which parties are legally summoned; as the exception was invoked only at the third hearing, after the first instance had already confirmed its competence, the incompetence exception was procedurally barred. Consequently, the legal effect of failing to raise the exception in time resulted in the "definitization" of the competence for the initially seized court, rendering the argument regarding which court authorized the enforcement irrelevant under the 2021 legislative decision, thereby consolidating jurisdiction with the Timisoara Court.

Legislator headnote

AI generated

art. 62 din Legea nr. 54/1934, art. 131 C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 131 alin. (1) C. proc. civ, art. 130 alin. (2) C. proc. civ, art. 130 C. proc. civ; Conflict of jurisdiction over enforcement challenge: Territorial competence fixed by the first hearing when public-order exception is untimely raised: The dispute involved a challenge to the enforcement of a promissory note for approximately 5 million RON, where the initial court had admitted a territorial incompetence exception and referred the case to the court that had authorized the enforcement, under the unity of the enforcement court principle; the receiving court then declared itself incompetent because the exception was raised after the first hearing, creating a negative conflict. The Supreme Court ruled that because the territorial competence in question is of public order, it must be raised no later than the first hearing at which parties are legally summoned; as the exception was invoked only at the third hearing, after the first instance had already confirmed its competence, the incompetence exception was procedurally barred. Consequently, the legal effect of failing to raise the exception in time resulted in the "definitization" of the competence for the initially seized court, rendering the argument regarding which court authorized the enforcement irrelevant under the 2021 legislative decision, thereby consolidating jurisdiction with the Timisoara Court.

Keywords

AI generated
conflict of jurisdiction civil dispute order for enforcement promissory note hearing of the parties unity of the legal order

Cited Legislation

AI generated

Cited Case Law

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 135 alin. (4) din C. proc. civ.

Procedural basis cited in the dispositive section for establishing the competent court to resolve the negative conflict of jurisdiction.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 16 septembrie 2025

Asupra conflictului negativ de competenţă:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara la data de 18.10.2024, sub nr. x/2024, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatele B. S.R.L. şi INC 1975 S.R.L. - în insolvenţă, prin administratorul judiciar C., a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite a Biletului la ordin seria x nr. x, emis de INC 1975 S.R.L., completat cu suma de 5.081.908,80 RON, având scadenţa la 22.08.2024 şi locul plăţii la Bucureşti, pentru beneficiarul B. S.R.L., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună: constatarea nulităţii Biletului la ordin seria x nr. x, emis de INC 1975 S.R.L., anularea executării silite pornite împotriva contestatoarei în Dosarul execuţional nr. x/2024 al BEJ D. în temeiul aceluiaşi bilet la ordin cu consecinţa desfiinţării executării silite însăşi, precum şi a tuturor actelor de executare silită efectuate împotriva contestatoarei în acest dosar, precum şi întoarcerea executării silite şi restabilirea situaţiei anterioare, în temeiul art. 723 şi urm. C. proc. civ. cu cheltuieli de judecată.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 62 din Legea nr. 54/1934 asupra cambiei şi a biletului la ordin.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 13960 din data de 14 mai 2025, Judecătoria Timişoara, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocate de către pârâtă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de judecată a reţinut că încuviinţarea executării silite s-a realizat de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, instanţa în circumscripţia căreia se afla sediul creditoarei intimatei B. S.R.L., motiv pentru care, în baza principiului unicităţii instanţei de executare, a apreciat că aceasta este competentă să soluţioneze contestaţia la executare.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Judecătoria Sector 2, secţia Civilă, prin sentinţa civilă nr. 9747 din data de 01 iulie 2025 a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu; a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă; a dispus suspendarea judecăţii cauzei şi înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

În motivarea soluţiei sale, Judecătoria Sector 2 Bucureşti a reţinut faptul că la termenul de judecată din data de 19.02.2024, Judecătoria Timişoara a procedat, conform dispoziţiilor art. 131 C. proc. civ., la verificarea competenţei şi a constatat, după ascultarea părţilor că este competentă material, teritorial şi general să judece cauza cu care a fost învestită, excepţia necompetenţei fiind invocată de contestatoare şi admisă la al treilea termen de judecată, respectiv la termenul din 14.05.2025, după ce instanţa s-a declarat competentă să judece contestaţia la executare.

II. Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. (2) C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

În speţă, Judecătoria Timişoara, secţia I civilă şi Judecătoria Sector 2 Bucureşti, secţia civilă şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, prima apreciind că este competentă instanţa de judecată care a dispus încuviinţarea executării silite, în timp ce cea de-a doua a considerat că excepţia de necompetenţă teritorială a fost invocată ulterior primului termen de judecată din data de 19.02.2024, deci cu nerespectarea dispoziţiilor art. 131 alin. (1) C. proc. civ.

În conformitate cu statuările obligatorii din cuprinsul Deciziei nr. 31 din 11 noiembrie 2019 pronunţată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţa competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă verifică modul în care atât normele de competenţă propriu-zise, cât şi normele referitoare la condiţiile şi termenele de invocare a excepţiei de necompetenţă au fost respectate.

C. proc. civ. cuprinde reglementări exprese potrivit cărora necompetenţa materială şi teritorială, atât cea de ordine publică, cât şi cea de ordine privată, poate fi invocată până la anumite termene şi în anumite condiţii.

Astfel, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ. "necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe", iar alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că:

"necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe."

Din interpretarea textului de lege anterior redat rezultă că, atât timp cât excepţia nu a fost invocată în condiţiile stipulate de art. 130 C. proc. civ. soluţionarea cauzei rămâne dobândită instanţei pe rolul căreia se află înregistrată şi aceasta rămâne competentă a o soluţiona, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competenţa altei instanţe de judecată.

Înalta Curte constată că, în cauza de faţă, la primul termen de judecată din data de 19 februarie 2024 cu părţile legal citate, Judecătoria Timişoara, în procedura instituită de art. 131 alin. (1) C. proc. civ., a stabilit că este competentă general, material şi teritorial să soluţioneze cauza, reprezentantul convenţional al contestatoarei punând concluzii în acest sens. Ulterior verificării competenţei, instanţa a amânat judecata cauzei în vederea soluţionării cererilor de reexaminare taxă judiciară de timbru şi a celei de acordare a ajutorului public judiciar, ambele formulate de către contestatoare.

La următorul termen de judecată din data de 02 aprilie 2025, termen la care a participat şi reprezentantul contestatoarei, a fost dispusă amânarea judecăţii pentru soluţionarea cererii de reexaminare formulate în cauză.

La cel de-al treilea termen de judecată din data de 14 mai 2025, contestatoarea, prin avocat, a invocat excepţia necompetenţei teritorială şi solicitat declinarea competenţei către Judecătoria Sector 2 Bucureşti, termen la care aceasta a fost admisă.

Or, având în vedere că în prezenta cauză operează o competenţă teritorială de ordine publică, cu privire la care instanţa era îndrituită să se pronunţe numai la primul termen de judecată, din 19 februarie 2024, la care părţile au fost legal citate, Judecătoria Timişoara nu mai putea invoca, ulterior acestui moment, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale întrucât, fiind o competenţă absolută de ordine publică ea nu poate fi invocată decât in limine litis, momentul procesual până la care putea fi făcut acest lucru fiind depăşit, în cauză, odată cu constatarea pe care instanţa a făcut-o la primul termen de judecată în sensul că este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, statuări cu privire la care nu mai putea reveni.

Prin urmare, chiar şi în situaţia în care ar fi observat ulterior primului termen de judecată că este necompetentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze cauza, Judecătoria Timişoara nu mai putea admite excepţia invocată de contestatoare ulterior primului termen de judecată, competenţa de soluţionare a cererii deduse judecăţii rămânând câştigată în favoarea acesteia.

Aşa fiind, în concordanţă cu cele statuate în decizia nr. 31/2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, efectul neinvocării excepţiei necompetenţei teritoriale in limine litis este acela al definitivării competenţei instanţei pe rolul căreia se află cererea de chemare în judecată, în baza dispoziţiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., operând, totodată, o prorogare legală de competenţă sui-generis.

Din această perspectivă, nu mai prezintă relevanţă nici chestiunea de a şti care instanţă a dispus încuviinţarea executării silite, pentru a face aplicarea Deciziei în interesul legii nr. 20/2021, întrucât în prezenta cauză competenţa Judecătoriei Timişoara s-a consolidat în maniera deja expusă şi care nu va mai fi reluată.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 septembrie 2025.