Conflict of jurisdiction over contractual liability for copyright remuneration: invalidity of jurisdiction clause lacking express written acceptance under Civil Code Art. 1203

Şedinţa publică din data de 16 septembrie 2025

Asupra conflictului negativ de competenţă:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 02.08.2024 sub nr. x/2024 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, reclamanta Uniunea Producatorilor de Fonograme din Romania (UPFR) - Asociaţia pentru Drepturi Conexe în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei la: I. Plata remuneraţiei echitabile (la care se adaugă TVA) pentru comunicarea publică a fonogramelor în scop ambiental în cadrul punctelor de lucru deţinute în intervalul iulie 2020 - la zi (momentul efectuării raportului de expertiză), sumă ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflaţie de la momentul efectuării raportului de expertiză, precum şi a penalităţilor datorate pentru neplata sau plata cu întârziere a remuneraţiilor datorate. A estimat că suma datorată de pârâtă pentru perioada 01.07.2020 - 30.08.2024 este de 2.484 RON (la care se adaugă TVA), remuneraţia finală datorată urmând a fi precizată după administrarea probatoriului în cauză; II. Plata remuneraţiei (la care se adaugă TVA) pentru reproducerea fonogramelor în scopul comunicării publice pentru perioada 01.10.2018 - la zi (momentul efectuării raportului de expertiză), sumă ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflaţie de la momentul efectuării raportului de expertiză, precum şi a penalităţilor datorate pentru neplata sau plata cu întârziere a remuneraţiilor datorate. A estimat că suma datorată de pârâtă pentru perioada 01.10.2018 - 30.08.2024 este de 8.400 RON (la care se adaugă TVA), remuneraţia finală datorată urmând a fi precizată după administrarea probatoriului în cauză; III. Plata remuneraţiei echitabile (la care se adaugă TVA) pentru comunicarea publică a fonogramelor în scop lucrativ în cadrul punctelor de lucru deţinute în intervalul octombrie 2018 - la zi (momentul efectuării raportului de expertiză), sumă ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflaţie de la momentul efectuării raportului de expertiză, precum şi a penalităţilor datorate pentru neplata sau plata cu întârziere a remuneraţiilor datorate. A estimat că suma datorată de pârâtă pentru perioada 01.10.2018 - 30.08.2024 este de 525.874,52 RON (la care se adaugă TVA), remuneraţia finală datorată urmând a fi precizată după administrarea probatoriului în cauză;

În subsidiar, în cazul în care pârâta nu furnizează informaţiile necesare pentru stabilirea remuneraţiilor datorate în vederea acoperirii integrale a prejudiciului cauzat, potrivit art. 188 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996, republicată, UPFR a solicitat obligarea pârâtei la plata triplului remuneraţiilor legal datorate, calculate prin raportare la cifra de afaceri a pârâtei publicată pe Ministerul Finanţelor. IV. Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, a invocat art. 162 lit. b) coroborat cu art. 106 alin. (1) lit. f) şi art. 112, art. 188 din Legea nr. 8/1996 republicată şi pe dispoziţiile Metodologiilor publicate în M.Of. prin Deciziile ORDA nr. 120/2016, Decizia ORDA 60/2019, Decizia ORDA 6/2022, Decizia ORDA 35/2023 şi Decizia ORDA 35/2024 raportate la dispoziţiile art. 1350 şi art. 1531 - 1535 C. civ.

Prin modificarea de acţiune din data de 22.01.2025 reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata daunelor în valoare de 4.689 RON, reprezentând triplul remuneraţiei echitabile pentru comunicarea publică a fonogramelor în scop ambiental în perioada august 2021 - februarie 2024, plata daunelor reprezentând triplul remuneraţiei echitabile pentru comunicarea publică a fonogramelor în scop lucrativ în intervalul august 2021- zi, plata daunelor în valoare de 9.300 RON, reprezentând triplul remuneraţiei pentru reproducerea fonogramelor în scopul comunicării publice pentru perioada august 2021 - februarie 2024. Cererea de chemare în judecată a fost completată, inclusiv din punct de vedere al temeiului juridic cu un contract încheiat în 05.07.2024 şi depus odată cu cererea modificatoare. Acest contract la art. 13 prevede o clauza atributivă de competenţă în favoarea Tribunalului Bucureşti.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 137 din 06 februarie 2025 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în prezentul dosar nr. x/2024 s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocate de către pârâtă şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Uniunea Producătorilor de Fonograme din România - Asociaţia pentru Drepturi Conexe în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L având ca obiect "drepturi de autor şi drepturi conexe", în favoarea Tribunalului Cluj.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Bucureşti a reţinut că pârâta are sediul în Cluj-Napoca, judeţul Cluj, precum şi că, prin contractul nr. x/22.10.2018, părţile nu au convenit asupra unei competenţe teritoriale de soluţionare a litigiilor privind acest contract în favoarea Tribunalului Bucureşti, motiv pentru care în baza art. 107 C. proc. civ. a apreciat că Tribunalul Cluj este competent să judece prezenta cauză.

2.2. Învestit cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Tribunalul Cluj, secţia Civilă, prin sentinţa civilă nr. 302 din data de 29 mai 2025 a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu; a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă; a dispus suspendarea judecăţii cauzei şi înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Cluj a reţinut că prin modificarea de acţiune din data de 22.01.2025 reclamanta a înţeles să modifice în integralitate pretenţiile din cererea de chemare în judecată, atât sub aspectul obiectului, cât şi a cauzei juridice, învestind Tribunalul Bucureşti cu o veritabilă nouă cerere de chemare în judecată. La baza acestor pretenţii reclamanta a invocat răspunderea civilă care izvorăşte din contractul încheiat în data de 05.07.2024.

Potrivit art. 13 din contractul din data de 05.07.2014 soluţionarea oricărei cereri privind executarea contractului ori pentru alte prejudicii materiale cauzate de utilizarea neautorizată, independent de împrejurarea dacă spaţiile sau perioadele de timp au fost sau nu declarate de utilizator, respectiv cuprinse în Anexa contractului, este de competenţa teritorială a instanţei de la sediul UPFR, care se află în circumscripţie Tribunalului Cluj.

II. Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

În speţă, Înalta Curte constată că instanţele aflate în conflict au stabilit în mod diferit competenţa teritorială de soluţionare a cauzei prin raportare la clauza atributivă de competenţă reglementată de art. 13 din contractul încheiat de părţi la data de 05 iulie 2024.

Înalta Curte constată că potrivit art. 126 alin. (1) C. proc. civ. "părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afara de cazul când această competenţă este exclusivă".

Reclamanta şi-a întemeiat pretenţiile pe răspunderea civilă contractuală în temeiul contractului nr. x/22.10.2018, iar ulterior, prin modificarea acţiunii, în baza contractului încheiat între părţi în data de 05 iulie 2024.

În materia răspunderii contractuale, competenţa teritorială poate fi determinată fie de art. 107 C. proc. civ., potrivit căruia cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, fie de art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., care statuează că, în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract.

Potrivit regulii generale în materie, art. 107 C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei aparţine instanţei de la sediul pârâtului. Cum sediul pârâtei A. S.R.L. este în municipiul Cluj, Înalta Curte constată că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea, în temeiul prevederii legale arătate, este Tribunalul Cluj.

În afara acestei instanţe, competenţa poate aparţine instanţei locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, în temeiul art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.. Această din urmă normă de competenţă este aplicabilă doar dacă este îndeplinită condiţia ca părţile să fi prevăzut explicit în contract locul executării, fie chiar în parte, a obligaţiei. În cazul neîndeplinirii acestei condiţii, competenţa teritorială nu mai este alternativă, ci se determină în temeiul art. 107 din C. proc. civ., conform căruia cererea se adresează instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului. Aceasta este situaţia din speţă, întrucât părţile nu au stabilit în mod expres locul executarii obligaţiei la sediul creditorului din Bucureşti, modalitatea de executare a obligaţiilor de comunicare a raportului şi de plată fiind determinată de natura obligaţiei, fără a exista o clauză prin care părţile să convină în mod expres asupra acestor elemente privind executarea obligaţiilor.

Fiind în discuţie o competenţă teritorială de ordine privată, părţile pot conveni în scris care este instanţa competentă teritorial să judece litigiile ivite între acestea. Art. 126 din C. proc. civ. reglementează prorogarea convenţională a competenţei, în sensul existenţei unei convenţii a părţilor pentru ca litigiul să fie soluţionat de către o altă instanţă decât cea care este, în mod normal, competentă.

O astfel de clauză este supusă reglementării art. 1203 C. civ. conform căruia "Clauzele standard care prevăd în folosul celui care le propune limitarea răspunderii, dreptul de a denunţa unilateral contractul, de a suspenda executarea obligaţiilor sau care prevăd în detrimentul celeilalte părţi decăderea din drepturi ori din beneficiul termenului, limitarea dreptului de a opune excepţii, restrângerea libertăţii de a contracta cu alte persoane, reînnoirea tacită a contractului, legea aplicabilă, clauze compromisorii sau prin care se derogă de la normele privitoare la competenţa instanţelor judecătoreşti nu produc efecte decât dacă sunt acceptate, în mod expres, în scris, de cealaltă parte".

Astfel, art. 1203 din C. civ. instituie regula conform căreia, pentru a produce efecte, anumite tipuri de clauze standard trebuie acceptate expres, în scris, de către partea care nu le-a propus. În lipsa acordului expres şi scris al părţii afectate de clauzele respective, ele sunt ineficace.

Art. 1203 din C. civ. este incident doar în situaţia anumitor clauze standard, limitativ prevăzute de text, printre acestea fiind clauzele prin care se derogă de la normele privitoare la competenţa instanţelor judecătoreşti. În situaţia unor astfel de clauze, art. 1203 din C. civ. se aplică în toate cazurile, indiferent dacă acestea sunt stipulate sau nu în detrimentul celui căruia i se aplică clauza.

Examinând art. 13 din contractul de la fila x din volumul V din dosarul Tribunalului Bucureşti, rezultă că părţile au convenit în scris ca diferendele relative la pretenţiile între părţile contractului privitoare la licenţă să fie soluţionate de instanţa de la sediul UPFR, aceasta fiind Tribunalul Bucureşti, derogându-se astfel de la norma aplicabilă privitoare la competenţă, analizată mai sus. Această clauză atributivă de competenţă face însă corp comun cu întregul contract, contract care a fost semnat la final de către părţi, semnăturile fiind aplicate pe ultima pagina a contractului, pagină care conţine şi art. 13, menţionat anterior.

Faţă de prevederile art. 1203 din C. civ., o asemenea clauză produce efecte doar dacă este acceptată în mod expres, în scris, de partea care nu a propus-o, simpla semnătură a părţii pe înscrisul constatator al convenţiei nefiind suficientă pentru a se face dovada că acea clauză a fost efectiv însuşită de parte.

Astfel, clauza trebuie să fie identificată şi acceptată corespunzător iar din înscrisul care constată acceptarea să rezulte asumarea expresă a clauzei.

În cauză însă, clauza atributivă de competenţă nu a fost însuşită în mod expres, semnătura finală fiind arondată întregului act juridic civil, astfel încât nu se poate realiza o echivalare a semnăturii de la finalul actului cu însuşirea în mod expres a clauzei atributive de competenţă, lipsind aşadar, dovada caracterului expres al acceptării. În consecinţă, concluzia este aceea că exigenţa legală menţionată nu este îndeplinită în cauză, astfel că determinarea competenţei teritoriale urmează a se realiza potrivit regulii generale în materie, art. 107 C. proc. civ., care stabileşte competenţa în favoarea instanţei de la sediul pârâtului.

Cum sediul pârâtei A. S.R.L. este în municipiul Cluj, Înalta Curte constată că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea având ca obiect drepturi de autor este Tribunalul Cluj, urmând ca, în temeiul art. 135 din C. proc. civ., să stabilească competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 septembrie 2025.