Jurisdiction for enforcement appeal in wage garnishment: location of third-party debtor defines enforcement court under 1865 Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 16 septembrie 2025

Asupra conflictului negativ de competenţă:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu, în data de 10.07.2024, în dosar nr. x/2024, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimata B., a solicitat instanţei să constate că a intervenit perimarea de drept a executării pornite în dosarul execuţional nr. x/2012, aflat pe rolul Biroului judecătoresc C.; să se dispună anularea executării silite, precum şi toate actele de executare silită efectuate în dosarul execuţional nr. x/2012, cu obligarea la cheltuieli de judecată.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 6 C. civ., art. 389, 399 şi următoarele vechiul C. proc. civ., Legea nr. 193/2000.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Judecătoria Sibiu, prin sentinţa civilă nr. 1477 din 20 martie 2025, a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila.

În motivarea soluţiei sale, Judecătoria Sibiu, ţinând cont de faptul că executarea silită a început în anul 2010, iar potrivit dispoziţiilor art. 25 alin. (1) C. proc. civ.: (1) Procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi, a apreciat sunt aplicabile în cauză dispoziţiile vechiul C. proc. civ. - din 1865.

Raportat la prevederile art. 400 C. proc. civ. din 1865 potrivit cărora contestaţia se introduce la instanţa de executare şi cele ale art. 373 alin. (2) din acelaşi cod conform cărora instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, Judecătoria Sibiu, reţinând şi incidenţa Deciziei nr. 20/27.09.2021, pronunţată în recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (paragrafele 70 şi 71), a apreciat că Judecătoria Oradea este competentă să soluţioneze cauza întrucât aceasta a pronunţat încheierea de încuviinţare a executării silite.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Judecătoria Oradea, secţia Civilă, prin sentinţa civilă nr. 2324 din data de 04 iunie 2025 a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu; a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă; a dispus suspendarea judecăţii cauzei şi înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Oradea a reţinut că în condiţiile în care atât domiciliul debitorului executat silite, cât şi sediul terţului poprit se află pe raza de competenţă a Judecătoriei Sibiu, în accepţiunea dispoziţiilor art. 373 alin. (2) vechiul C. proc. civ., în raza de competenţă a Judecătoriei Sibiu se face executarea, motiv pentru care această instanţă este competentă, din punct de vedere teritorial, să soluţioneze prezenta contestaţie la executare.

II. Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., constată următoarele:

Astfel cum au reţinut şi instanţele aflate în conflict, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ. de la 1865 întrucât procedura executării silite a fost declanşată prin cererea de executare silită înregistrată de D., executor bancar în cadrul Corpului Executorilor Bancari al E. S.A., sub nr. x/05.01.2010, iar prin încheierea din data de 14.01.2010 Judecătoria Oradea a admis cererea de încuviinţare a executării silite prin poprire în dosarul execuţional privind pe debitorul F., în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit de consum nr. x/12.10.2017.

Ulterior, dosarul de executare silită a fost preluat de către Biroul Executorului Judecătoresc C. sub nr. x/2012, după cum rezultă din actele dosarului de executare.

Obiectul prezentului dosar în care s-a ivit conflictul de competenţă îl constituie contestaţia la executare formulată de contestatoarea A. împotriva executării silite ce formează obiectul dosarul execuţional nr. x/2012

Înalta Curte reţine că, art. 399 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865 prevede că "împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare", iar, conform art. 400 alin. (1) din acelaşi cod, contestaţia se introduce la instanţa de executare.

Noţiunea de "instanţă de executare" este definită de dispoziţiile art. 373 alin. (2) din C. proc. civ. de la 1865, care statuează că aceasta este "judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor când legea dispune altfel" iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol: "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, judecă contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."

Rezultă că locul executării silite este criteriul stabilit de lege în determinarea instanţei de executare, ca instanţă căreia îi revine competenţa teritorială de soluţionare a cererilor de încuviinţare a executării. Or, acest criteriu are în vedere locul unde se realizează în mod efectiv executarea.

Prin urmare, din dispoziţiile legale mai-sus redate rezultă că o instanţa devine "instanţă de executare" în măsura în care există acte de executare îndeplinite în raza sa teritorială. Astfel, singura cerinţă ce trebuie îndeplinită pentru ca o instanţă să devină instanţă de executare este ca în raza acesteia să se efectueze cel puţin un act de executare specific uneia dintre formele de executare.

Din actele şi lucrările dosarului reiese că, în dosarul execuţional nr. x/2012 s-a dispus executarea silită prin poprire, fiind emisă adresa de înfiinţare a popririi asupra veniturilor obţinute de contestatoarea A. de la angajatorul G. S.R.L. cu sediul în municipiul Sibiu, jud. Sibiu, adresă aflată la dosarul Judecătoriei Sibiu şi comunicată terţului poprit la data de 15 noiembrie 2023 conform procesului-verbal aflat la dosarul judecătoriei.

În consecinţă, faţă de prevederile legale expuse mai sus şi de faptul că, a fost începută executarea silită faţă de terţul poprit cu sediul în municipiul Sibiu, judeţul Sibiu, Judecătoria Sibiu este instanţa în circumscripţia căreia se va face executarea, fiind astfel competentă, ca instanţă de executare, să soluţioneze contestaţia la executare formulată în cauză.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 septembrie 2025.