Appeal against interlocutory orders on recusal and appeals against final cassation decisions declared inadmissible

Şedinţa publică din data de 21 ianuarie 2025

ÎNALTA CURTE, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Jiu, secţia civilă sub numărul x/2021, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtele Asociaţia de proprietari nr. 37, Târgu Jiu, B. S.A. şi C. S.R.L., solicitând obligarea pârâtelor la plata de daune morale de 20x23x(54,95+49,61) RON şi daune materiale, 54,95 RON "diferenţe apă" abuzive şi prejudiciile provocate de abuzurile celor trei pârâte şi abuzurile instanţelor, încălcând dreptul la acces liber la justiţie prin schimbarea contorului de scară şi prin contorizarea cu peste 10 mc mai puţin decât cel înlocuit; constatarea ca nule de drept a tuturor hotărârilor adunării de proprietari începând cu anul 2014 până în prezent, hotărârea nr. 1/2014 şi decizia nr. 82/2014 încălcând modul de repartizare a cheltuielilor comune, să fie obligate cele trei pârâte să finalizeze instalaţia nouă prin montarea cofretului prevăzut în proiectul post-dosar x/2017 şi a unui contor Etalon omologat clasa C şi să fie obligat furnizorul B. să încheie un contract individual cu apartamentul 9, iar în subsidiar, să fie obligate pârâtele să renunţe la instalaţia nouă, aceasta încălcând prevederile art. 31 pct. 21 din Legea nr. 241/2006, să monteze contorul Etalon în interior şi admiterea excepţiei lipsei calităţii de reprezentant a cetăţeanului Buşe, cu cheltuieli de judecată.

2. Sentinţa pronunţată de Judecătoria Târgu-Jiu

Prin sentinţa civilă nr. 3901/14 iunie 2022, pronunţată de Judecătoria Târgu-Jiu în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepţia autorităţii de lucru judecat cu privire la anularea Hotărârii Adunării Generale a Proprietarilor nr. 1/20.03.2014, a deciziei nr. 82/23.05.2014 şi la lipsa calităţii de reprezentant şi au fost respinse aceste cereri pentru existenţa autorităţii de lucru judecat, au fost respinse ca neîntemeiate celelalte petite din cererea de chemare în judecată privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Asociaţia de Proprietari nr. 37, B. S.A., C. S.R.L., având ca obiect pretenţii, astfel cum a fost modificată; s-a dispus obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 800 RON către pârâta Asociaţia de Proprietari nr. 37 Târgu-Jiu.

3. Decizia pronunţată de Tribunalul Gorj

Prin decizia civilă nr. 205/22.02.2023, pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost respins apelul civil declarat de apelantul reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 3901/14.06.2022 şi a încheierilor de recuzare nr. 28/31.05.2022 şi 30/09.06.2022, pronunţate de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi B. S.A., Asociaţia de Proprietari nr. 37 şi C. S.R.L., ca nefondat.

A fost obligat apelantul la 1300 RON cheltuieli de judecată către Asociaţia de Proprietari nr. 37.

4. Hotărârile pronunţate de Curtea de Apel Craiova

Prin încheierea nr. 120 din 24 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021 a fost respinsă cererea de recuzare formulată de petentul A. împotriva doamnei magistrat D. membru al completului de judecată C1CIV, în dosarul nr. x/2021.

Prin încheierea nr. 122 din 31 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021 a fost anulată ca netimbrată cererea de recuzare a doamnei judecător E., membru al completului de judecată C1CIV, în dosarul nr. x/2021, formulată de petentul A..

Prin decizia nr. 679 din 31 octombrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021 s-a respins excepţia nulităţii recursului, respingându-se totodată ca nefondat recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierilor nr. 24/27.01.2023 şi nr. 25/27.01.2023, precum a deciziei civile nr. 205/22.02.2023, pronunţate de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2021.

Prin decizia nr. 1 din 23 ianuarie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021 s-a admis cererea formulată de petenta Asociaţia de Proprietari nr. 37 şi s-a dispus completarea dispozitivului deciziei civile nr. 679/31.10.2023 a Curţii de Apel Craiova, în sensul că obligă recurentul A. la plata către intimata Asociaţia de Proprietari nr. 37 a sumei de 2000 RON, cheltuieli de judecată.

5. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Reclamantul a declarat recurs împotriva încheierii nr. 120 din 24 octombrie 2023, împotriva încheierii nr. 122 din 31 octombrie 2023, împotriva deciziei nr. 679 din 31 octombrie 2023 şi împotriva deciziei nr. 1 din 23 ianuarie 2024, invocând motivele de casare reglementate de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 3, 5, 6, 7 şi 8 C. proc. civ.

Prin recursul formulat, reclamantul a arătat că "apartamentul lăsat neconectat în urma trecerii ilegale de la distribuţia verticală la cea orizontală, fără a avea acordul scris al tuturor, documentaţie şi implicit autorizaţie, în octombrie 2016, prin refuzarea de către chiriaşul asociaţie, prin complicele C. dar şi B., contor de scară scos afară, pe scară, doar sub supravegherea B., a montării contorului plătit cu 80 de RON, deşi costă 50 de RON, pentru a impune contractul cu C. ce nu-şi asumă prin contract calitatea contorului vândut drept calculator şi plata nedatorată, în numele diferenţelor de apă repartizate încălcând prevederile legale, refuzarea oricărui serviciu prin transformarea acestuia în nelocuibil, dar pretinderea de sume nedatorate legalizate încălcând dreptul de acces liber la justiţie, la recurs recunoscut constituţional, la data refuzării serviciilor, data trecerii pe noua coloană, apartamentul 9 figura cu invocata plată nedatorată de 49,61 RON diferenţe de apă în numele celor 6,2x8mc+0,01 RON pretinşi la sfârşitul anului 2014, legalizate cu decizie 82/2014, diferenţele apă fiind puse la îndoială de schimbarea contorului de scară ce înregistrează cu 8-10mc/lună mai puţin decât cel schimbat, iar repartizarea egală pe apartament a diferenţelor este contrară modul de repartizare este pe număr de persoane, dar şi modului prevăzut de cheltuielile pe beneficiari, tipul invocat în legalizata 82/2014, golăneşte!

În loc să facă controlul judiciar la care sunt obligaţi, judecătorii curţii de apel au refuzat şi sesizarea ÎCCJ cu chestiunile învederate, au refuzat să constate că excepţiile de neconstituţionalitate sunt competenţa CCR, ca instanţă de apel a refuzat atât contractul direct, individual, cât şi sesizarea CCR cu excepţii, a refuzat să sancţioneze instanţele inferioare că nu au răspuns cererii, contractul individual fiind un drept prevăzut de lege pentru refuzarea căruia furnizorul este sancţionat de lege, în plus, printr-un complet C1CIV compus ilegal şi din judecătorul recuzat E. se pronunţă asupra recuzării judecătorului D., iar cererea de recuzare a judecătorului E. o anulează pe motiv că nu s-a făcut dovada timbrării, neobosindu-se să respecte cele 5 zile pentru citare, citarea şi dovada timbrării în original nefiind obligatorie pentru încheierea 120/2023, în loc să ţină cont de starea de fapt a ap. 9, instanţele au devenit complice la falsul convocator datat 18.03.2014 invocând vizionar modificări ale legii din 2016, buget 2017, cheltuieli 2016 etc., în loc să sesizeze un mod similar de a acţionaşi-n cazul deciziei 82/2014, înscrisul fiind adaptat pentru a justifica cei 54,95 RON încasaţi în 2016ca diferenţe de apă şi solicitaţi prin cererea de chemare în judecată în 2017, dosar x/2017 (soluţionat ilegal ca perimat, repunerea pe rol fiind din oficiu, în loc să respecte dreptul la un proces echitabil garantat de statul român constituţional, dreptul de proprietate garantat constituţional ca inviolabil de către stat, instanţele devin complice cu falsificatorii de convocator 18.03.2014 şi alte înscrisuri, fapte, realităţi, impun falsurile ca adevăruri din hotărâri, omiţând obligaţia verificării, în temeiul art. 305 noul C. proc. civ., de către instanţă, de către judecătorul F. a falsului semnalat în dosarul nr. x/2018, călcându-se în picioare demnitatea, montarea contorului inclusă în cei 80 de RON fiind nefondată, dreptul la contorul ETALON plătit având un contor FGH interior fiind nefondat, dreptul la contract individual nefiind fondat, nulitatea de drept a hotărârilor ce nu respectă modul de repartizare al cheltuielilor comune este nefondat, deşi avem apartamentul nelocuibil pentru că a fost refuzată montarea contorului, lipsa contorului presupunând lipsa cheltuielilor cu gestionarea apei, deci cheltuieli administrative diferite (zero), probele sunt omise, judecători ce nu au nicio legătură cu independenţa şi imparţialitatea se abţin doar pentru a ajunge dosarul la alt abuziv, ce trebuie să se abţină pentru aceleaşi motive, demnitatea ne e călcată în picioare pentru că aceşti abuzivi nu au ei demnitate, obţinem recunoaşterea dreptului la recurs doar după ce recuzăm abuzivul judecător G., doar după ce învederăm că decizia 369/2017 a CCR ne recunoaşte dreptul la recurs, iar sarcina sesizării ICCJ cu chestiunile de drept învederate este a ultimei instanţe, iar tribunalul nu este ultima instanţă, abuzivul judecător neavând nicio reţinere să calce în picioare şi dreptul sesizării ICCJ cu chestiuni de drept, cu atât mai mult chestiunea răspunderii contractuale şi delictuale (...)."

Mai arată recurentul că "drepturile individuale ale proprietarului de apartament de pe scara cu uscătoria folosită ca sediu de asociaţie (uscătorie din care deţine cota de 1/20) ce doreşte contractul individual de alimentare cu apă prevăzut de lege sunt încălcate pentru că legea interpune între proprietar şi furnizorul de apă intermediarul asociaţie, ajungându-se la situaţia în care proprietarul este scos afară de chiriaşul proprietăţii de 1/20 din uscătorie, chiriaşul obligându-l pe proprietarul apartamentului transformat în nelocuibil, ca urmare a refuzării montării contorului plătit cu 80 de RON (deşi costă 50 de RON) şi, implicit, a refuzării oricărui serviciu, să-l plătească pe chiriaş pentru mizeria care o face pe scară, pentru ocuparea uscătoriei etc., instanţele dovedind până acum lipsă de imparţialitate şi independenţă, chiar şi după ce contorul de scară montat recent înlătură inventatele suspiciuni ce au dus la noua coloană de apă, pe scară, fiind destul de vizibilă în speţele de până acum influenţa membrilor asociaţiei ce sunt angajaţi ai CJ (acţionarul majoritar al B.), grefieri la judecătorie (asistând judecători ce se pronunţă în dosar), pentru că nu există un echilibru între drepturile şi obligaţiile asociaţiei ca persoană juridică, cât şi reprezentanţilor acesteia, fie că este vorba de preşedinte, administrator, membrul consiliului executiv care nu are nicio reţinere să lovească, să recunoască în instanţă că s-a urmărit să i se dea o lecţie (lecţia că fărădelegea face legea, interogatoriu membru consiliu H., dosar x/2018), ori simplul membru ce-ţi vandalizează căsuţa poştală pentru a-i mulţumi stăpânului că este păsuit la restanţele de mii de RON şi folosit la diverse modernizări inutile pentru a i se reduce cheltuielile, indivizi cu viziuni înguste, în majoritatea cazurilor societatea mulţumindu-le pentru efortul depus la dezvoltarea sa, pensionari, formează găşti pe model mafiot pentru influenţă, incapabili să se adapteze la o societate cu alte valori decât cele care presupun ciupeala comunistă, atenţia, şmenul, incapabili să redacteze un proiect de reabilitare termică!"

Recurentul arată că recuzarea a fost respinsă greşit, recuzarea ambilor judecători făcându-se în temeiul motivelor de incompartibilitate reglementat de art. 42 alin. (1) pct. 13, dar şi 41, judecătorul E. antepronunţându-se referitor la excepţiile de neconstituţionalitate în dosarul nr. x/2018, ceea ce a influenţat opinia sa cu privire la fondul cauzei.

De asemenea, a fost încălcat art. 6 din C. civ., "pct. 3 vs. pct. 6, sesizarea ICCJ fiind întemeiată din toate punctele de vedere! Completul C1Civ ce a soluţionat în 24.10.2023 la 11.00 ca nefondată recuzarea judecătorului I., fără să aibă dovada în original a taxei de 100 RON depusă electronic (în 31.102023 era plicul la dosar, recuzarea putând fi soluţionată fără dovada în original) avea în componenţă judecătorul E. împotriva căruia a fost formulată cerere de recuzare, recepţionată la 09.06, 24.10.2023, soluţionarea recuzării având nevoie de dovada în originala taxei de 50+50=100lei. Facem dovada în original la prima şedinţă de judecată timbrând cu aceleaşi chitanţe acest recurs!

Dovada recuzării greşit respinse este, de fapt, decizia 679/2023, hotărâre ce trebuie casată, nesancţionând încălcarea de către hotărârile instanţelor inferioare a dreptului la un contract individual, tarifare echitabilă, pretenţii la despăgubiri încălcând drepturile individuale, nesancţionarea cu nulitatea de drept a hotărârilor adunării generale ce nu respectă modul de repartizare, chiriaşul impunând chirie proprietarului cota-parte din uscătoria folosită ca sediu, împărţirea egală a diferenţelor apă, chiar şi atunci când refuză montarea contorului plătit cu mai mult decât face, etc! (...)

Recuzarea C1CIV lipsit de imparţialitate, atât în ce priveşte citarea pentru dovada în original, contradicţia în ce înseamnă îndeplinirea obligaţiei de a face dovada în original pentru judecătorul I., dar neîndeplinirea obligaţiei pentru judecătorul E., ambele timbrări putând fi dovedite cu dovada în original, dar respinsă, astfel instanţa de recurs independentă obligată să respecte legea va casa hotărârea, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare ... la prima instanţă!"

Se afirmă, de asemenea, incidenţa art. 488 pct. 1 - când instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale, arătând că din cei 13 judecători ai secţiei civile se formează 4 completuri, iar şansele desemnării C!CIV erau de 25%, iar "probabilitatea ca la distribuirea automată să fie câştigător C1CIV din care face parte judecătorul E. component al completului care a fost distribuit şi pentru dosarul x/2018 este de 6,25% aproape 0."

Cu privire la incidenţa art. 488 pct. 3 C. proc. civ. se afirmă încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, Curtea Constituţională fiind cea care are în competenţa soluţionarea excepţiilor de neconstitituţionalitate.

De asemenea, se afirmă incidenţa art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., arătând că au fost încălcate următoarele reguli de procedură: citarea, abţinerea, procedura prealabilă continuată cu interpelarea ICCJ, nesancţionarea instanţei de apel pentru nesesizarea CCR, neaplicarea corectă a normelor de drept.

Cu referire la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se arată că încheierile şi hotărârea conţin motive străine accesului liber la justiţie, dreptului la proces echitabil, motive contradictorii adevărului.

Cu referire la art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., se arată că a fost încălcată autoritatea de lucru judecat: "avem o hotărâre/sentinţă din 08.04.2019 a Judecătoriei Târgu Jiu, care anulează hot. 1/2014 sancţionând infracţiunea falsificatorului de Convocator (şi, implicit, orice act pentru a impune plăţi nedatorate ale lui Buse şi complicilor, hot fiind cea care l-a impus pe falsificatorul Buse preşedinte, pe falsificatoarea de situaţii plăţi administrator, pe colectorul H. vice-preşedinte)! Avem şi o încheiere din 10 martie 2022 ce sancţionează abuzurile asociaţiei recunoscând obligaţia de a-şi declina competenţa peste 10mii RON!"

Cu referire la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se arată că încheierile şi hotărârile date nesocotesc noul C. proc. civ., noul C. civ., legea asociaţiilor, legea alimentării cu apă etc, citând în continuare dispoziţiile art. 6 alin. (6), art. 1777-1780 C. civ., art. 75, art. 82, art. 38, art. 106, art. 58 din Legea nr. 196/2018, art. 7 din Legea nr. 241/2006.

Ulterior, începând cu pagina 13 şi până la pagina 21 - finalul memoriului de recurs, recurentul redă "motivele de casare ale recursului formulat în 26 aprilie 2023".

5. Apărările formulate în cauză

La data de 25.03.2024 a fost comunicată cererea de recurs intimatelor Asociaţia de Proprietari nr. 37, B. S.A. şi respectiv C. S.R.L. care nu au formulat întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

II.1. Excepţia nulităţii recursului declarat împotriva încheierii nr. 120 din 24 octombrie 2023 şi a încheierii nr. 122 din 31 octombrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, invocată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie din oficiu:

Examinând calea de atac formulată în raport de excepţia nulităţii recursului declarat împotriva încheierii nr. 120 din 24 octombrie 2023 şi a încheierii nr. 122 din 31 octombrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, pentru neîncadrarea criticilor în motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., a cărei analiză este prioritară în considerarea prevederilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a constata nulitatea acesteia, pentru considerentele ce succed.

Prin încheierea nr. 120 din 24 octombrie 2023 a fost soluţionată cererea de recuzare formulată de petentul A. împotriva doamnei magistrat D. membru al completului de judecată C1CIV, în dosarul nr. x/2021, în sensul respingerii acesteia ca nefondată.

În vederea soluţionării cererii de recuzare formulată în şedinţa publică din 17 octombrie 2024, s-a acordat termen la data de 24 octombrie 2023, punându-i-se în vedere petentului să depună în scris motivele cererii de recuzare şi să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de câte 100 RON pentru fiecare judecător recuzat până la termenul de judecată acordat pentru soluţionarea cererii.

Analizând cererea de recuzare, instanţa a constatat că nu se invocă unul din motivele de incompatibilitate prevăzut de dispoziţiile art. 41 şi 42 C. proc. civ., petentul fiind nemulţumit de soluţia de respingere a cererii de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la cererea formulată de acesta de a solicita un punct de vedere unic în interpretarea articolelor care fac vorbire de "autoritate", "reprezentativitate", "mod de repartizare", "răspundere contractuală", "răspundere delictuală".

Prin încheierea nr. 122 din 31 octombrie 2023 a fost soluţionată cererea de recuzare formulată de petentul A. împotriva doamnei judecător E., membru al completului de judecată C1CIV, în dosarul nr. x/2021 prin care a arătat, în esenţă, că doamna judecător a dat dovadă de lipsă de imparţialitate şi independenţă, întrucât a refuzat recuzarea preşedintelui completului C 1CIV care nu a admis cererea pentru interpelarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. De asemenea, doamna judecător E. este şi semnatarul deciziei nr. 242/2020, apreciind, totodată, că nu a dat dovadă de rol activ în aflarea adevărului.

Completul învestit cu soluţionarea cererii de recuzare a stabilit termen la data de 31 octombrie, ora 10:30 şi a dispus încunoştinţarea petentului A., prin e-mail, cu privire la obligaţia achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON până la termenul stabilit, sub sancţiunea anulării cererii. În raport de împrejurarea că petentul a depus, împreună cu cererea de recuzare, copii a două chitanţe de plată a taxei de timbru, fiecare în cuantum de 50 RON, achitate cu mult timp înainte de formularea cererii de recuzare (nr. 52808/09.06.2023, respectiv 41591/05.05.2023), instanţa i-a pus în vedere acestuia să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 de RON aferentă cererii de recuzare formulată, sub sancţiunea anulării cererii, ca netimbrată, sau să depună în original chitanţa nr. x/09.06.2023, respectiv 41591/05.05.2023, însă petentul nu a îndeplinit nici una din aceste obligaţii.

În consecinţă, prin încheierea nr. 122 din 31 octombrie 2023 a fost anulată ca netimbrată, cererea de recuzare a doamnei judecător E., membru al completului de judecată C1CIV, în dosarul nr. x/2021, formulată de petentul A..

Înalta Curte constată că potrivit art. 53 alin. (1) C. proc. civ., "Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părţi, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri."

Deşi în cauză este incidentă teza a doua a art. 53 alin. (1) C. proc. civ., cele două încheieri prin care au fost soluţionate cererile de recuzare formulate de către petent împotriva membrilor completului care a soluţionat calea de atac a recursului având deschisă calea de atac a recursului, totuşi, din cuprinsul memoriului de recurs nu se pot decela într-o manieră inteligibilă critici ce ar putea fi subsumate acestor două încheieri atacate.

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat."

Conform prevederilor art. 489 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.:

"(1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3). Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Aşadar, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cuprinsul cererii de recurs nu pot fi încadrate în motivele de recurs limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., această cale de atac este lovită de nulitate.

În speţă, se constată că recursul nu conţine critici care să poată fi circumscrise cazurilor de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar susţinerile reclamantului din cuprinsul recursului formulat nu reprezintă o motivare a căii de atac, în sensul exigenţelor textului legal anterior menţionat.

Astfel, nemulţumirile recurentului exprimate, în mod global, atât pentru soluţiile pronunţate în cele două cereri de recuzare, cât şi pentru soluţia vizând soluţionarea recursului de către curtea de apel, încadrate formal în art. 488 alin. (1) pct. 1, 3, 5, 6, 7 şi 8 C. proc. civ., au aparenţa de a reprezenta, în fapt, veritabile critici de netemeinicie, acesta făcând referire la elementele de fapt ale cauzei şi aprecieri de natură generală cu privire la lipsa de imparţialitate a instanţei.

Strict cu referire la lipsa de imparţialitate şi de independenţă a judecătorilor, din cuprinsul memoriului de recurs se pot izola alegaţii precum probabilitatea repartizării aleatorii a dosarului la un anumit complet din care fac parte anumiţi judecători - cei recuzaţi, ori aprecieri de natură foarte generală cu privire la calitatea anumitor persoane care ar fi putut influenţa maniera de soluţionare a dosarului prin prisma calităţii lor, fără însă a se indica în mod concret care sunt persoanele vizate şi maniera efectivă în care acestea ar fi acţionat.

Cu privire la motivele care ar atrage, în opinia recurentului, incidenţa art. 488 pct. 1 - când instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale, Înalta Curte reţine că în fapt, nu se critică modul de constituire al completurilor care au soluţionat cererile de recuzare, ci se fac alegaţii cu privire la "probabilitatea ca la distribuirea automată să fie câştigător C1CIV din care face parte judecătorul E. component al completului care a fost distribuit şi pentru dosarul x/2018 este de 6,25% aproape 0", aceste aspecte vizând, aşadar suspiciuni cu privire la repartizarea automată a căii de atac a recursului către completul din care fac parte anumiţi judecători recuzaţi.

Cu privire la incidenţa art. 488 pct. 3 C. proc. civ. se afirmă încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, Curtea Constituţională fiind cea care are în competenţa soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate.

Înalta Curte reţine că aceste critici vizează în fapt maniera în care completul de recurs a soluţionat cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate, faptul respingerii cererii de către instanţa de recurs constituind, în opinia recurentului, un motiv care ar fi trebuit să conducă la concluzia lipsei de imparţialitate a judecătorului în ce priveşte recursul exercitat.

Or, excepţia de neconstituţionalitate reprezintă un mijloc procedural prin care cetăţenii îşi pot proteja drepturile şi libertăţile fundamentale prin intermediul justiţiei constituţionale, respectiv prin colaborarea dintre instanţele judecătoreşti şi instanţa constituţională. Excepţia de neconstituţionalitate a fost calificată de Curtea Constituţională ca fiind o chestiune prejudicială, o problemă juridică a cărei rezolvare trebuie să preceadă soluţionarea litigiului cu care este conexă, statuând, totodată, că judecătorul care o soluţionează nu devine incompatibil să soluţioneze ulterior fondul cauzei. Astfel, potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a Curţii Constituţionale îl constituie încheierea instanţei judecătoreşti, în măsura în care ulterior analizei proprii pe care o efectuează, constată întrunirea condiţiilor de admisibilitate, instanţa de judecată putând, aşadar, să dispună în sensul sesizării Curţii Constituţionale ori, dimpotrivă, în sensul respingerii cererii ca inadmisibilă, cea de-a doua ipoteză găsindu-şi aplicarea în speţa de faţă.

Instanţa de judecată nu a respins ea însăşi excepţia de neconstituţionalitate, ci doar a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate, instanţei de judecată revenindu-i obligaţia legală de a analiza întrunirea condiţiilor de admisibilitate a excepţiei prevăzute de Legea nr. 47/1992.

În consecinţă, întrucât critica formulată nu vizează încheierile de soluţionare a cererilor de recuzare, ci însuşi fondul cauzei, această critică nu va fi reţinută de către Înalta Curte ca reprezentând un veritabil motiv de recurs.

Cu referire la criticile subsumate art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prin care se arată că au fost încălcate regulile de procedură vizând "citarea, abţinerea, procedura prealabilă continuată cu interpelarea ICCJ, nesancţionarea instanţei de apel pentru nesesizarea CCR, neaplicarea corectă a normelor de drept", în lipsa unor critici concrete şi arătarea modului în are normele de ordin procedural au condus la pronunţarea unei soluţii greşite în legătură cu cele două cereri de recuzare, Înalta Curte constată că nu se poate proceda la analiza acestora, motivul de recurs fiind invocat pur formal.

Cu referire la incidenţa motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., prin care se arată că "încheierile şi hotărârea conţin motive străine accesului liber la justiţie, dreptului la proces echitabil, motive contradictorii adevărului", Înalta Curte constată de asemenea că aceste susţineri nu se circumscriu motivului de nelegalitate invocat, care presupune două ipoteze - fie aceea că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, lipsind deci motivarea, fie aceea că hotărârea ar cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Or, în fapt, recurentul afirmă existenţa unor motive străine accesului liber la justiţie, şi a dreptului la proces echitabil, critici care, în măsura în care ar fi fost dezvoltate ar fi fost susceptibile să fie încadrate în punctul 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., de vreme ce afirmă nesocotirea unor principii ale procesului civil. Fiind însă numai invocate, fără o dezvoltare adecvată în susţinerea lor, Înalta Curte reţine că şi aceste critici reprezintă, în fapt, tot un motiv formal de recurs.

Cu referire la art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., prin care se arată că a fost încălcată autoritatea de lucru judecat, Înalta Curte constată că hotărârea sau încheierea invocate nu sunt particularizate, iar pretinsă autoritate de lucru judecat ar viza fondul cauzei, iar nu maniera de soluţionare a cererilor de recuzare, motiv pentru care nu poate f reţinut în cauză.

În ce priveşte incidenţa art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin recurs arătându-se că încheierile şi hotărârile date nesocotesc "noul C. proc. civ., noul C. civ., legea asociaţiilor, legea alimentării cu apă etc", sens în care au fost redate dispoziţiile art. 6 alin. (6), art. 1777-1780 C. civ., art. 75, art. 82, art. 38, art. 106, art. 58 din Legea nr. 196/2018, art. 7 din Legea nr. 241/2006, Înalta Curte nu reţine formularea unei veritabile critici de recurs, susceptibile de încadrare în acest motiv de nelegalitate, simpla invocare a dispoziţiilor legale şi indicarea lor nefiind susceptibilă să demonstreze în ce manieră a avut loc pretinsa încălcare a normelor de drept material.

Aşadar, afirmaţiile critice regăsite în cuprinsul memoriului de recurs, în sensul în care curtea de apel ar fi procedat nelegal prin hotărârea dată, prin aplicarea greşită a normelor de drept incidente speţei, nu respectă exigenţa motivării recursului, având caracter general, imprecis ori impropriu controlului specific de legalitate, care nu poate viza situaţii de fapt. Astfel, Înalta Curte reţine că motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulţumirii faţă de hotărârea atacată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţilor, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală, cu indicarea textului de lege încălcat.

Având în vedere considerentele expuse, reţinând că în speţă nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs în dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, potrivit art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu prevederile art. 489 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac în ce priveşte recursul declarat împotriva încheierii nr. 120 din 24 octombrie 2023 şi a încheierii nr. 122 din 31 octombrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

II.2 Cu privire la excepţia inadmisibilităţii recursului împotriva deciziei nr. 679 din 31 octombrie 2023 şi a deciziei nr. 1 din 23 ianuarie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, invocată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie din oficiu:

Înalta Curte constată că prin decizia civilă nr. 679 din 31 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a fost respins, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierilor nr. 24/27.01.2023 şi nr. 25/27.01.2023, precum a deciziei civile nr. 205/22.02.2023, pronunţate de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2021.

Prin decizia civilă nr. 1 din 23 ianuarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă s-a dispus completarea dispozitivului deciziei civile nr. 679/31.10.2023 a Curţii de Apel Craiova, în sensul obligării recurentului A. la plata către intimata Asociaţia de Proprietari nr. 37 a sumei de 2000 RON, cheltuieli de judecată.

În raport cu art. 483 din C. proc. civ., "(1) Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege, sunt supuse recursului (...)."

Potrivit art. 634 din C. proc. civ., "(1) Sunt hotărâri definitive: (…) 5. hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii (…)."

Prevederile art. 460 din C. proc. civ. stipulează:

"(1) O cale de atac poate fi exercitată împotriva unei hotărâri numai o singură dată, dacă legea prevede acelaşi termen de exercitare pentru toate motivele existente la data declarării acelei căi de atac (...)."

Din coroborarea textelor legale mai sus evocate, rezultă că hotărârile judecătoreşti pronunţate în recurs sunt definitive şi nu sunt supuse căii de atac a recursului.

Astfel, în speţă, recurenţii supun căii extraordinare de atac a recursului o decizie prin care a fost soluţionată o altă cerere de recurs, hotărâre care, potrivit dispoziţiilor legale anterior menţionate, este definitivă.

Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor legale menţionate, rezultă că împotriva deciziei pronunţate în soluţionarea unui recurs nu mai poate fi exercitată aceeaşi cale de atac, respectiv cea a recursului, în condiţiile în care dreptul părţii de a folosi o cale de atac este unic, epuizându-se prin exerciţiul său.

În conformitate cu prevederile art. 129 din Constituţia României şi cele ale art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătoreşti este condiţionată de exercitarea acesteia în condiţiile legii.

Pentru a da eficienţă acestor reglementări legale, instanţa este obligată să examineze calea de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală civilă.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, motiv pentru care apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

În ce priveşte regimul juridic al căii de atac ce poate fi exercitată împotriva hotărârii prin care s-a dispus completarea dispozitivului, acesta este reglementat de art. 446 C. proc. civ., potrivit căruia "Încheierile pronunţate în temeiul art. 442 şi 443, precum şi hotărârea pronunţată potrivit art. 444 sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispoziţiilor contradictorii ori completarea."

În consecinţă, în măsura în care hotărârea al cărei dispozitiv a fost completat nu este susceptibilă, ea însăşi, de a fi atacată cu o cale de atac, acelaşi regim juridic îi este aplicabil şi deciziei nr. 1/2024, aceasta din urmă având, de asemenea, caracter definitiv.

Pentru considerentele expuse, constatând că decizia atacată cu recurs nu este supusă, prin lege, controlului de legalitate în această cale de atac, Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibil, recursul declarat împotriva deciziei nr. 679 din 31 octombrie 2023 şi a deciziei nr. 1 din 23 ianuarie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii nr. 120 din 24 octombrie 2023 şi a încheierii nr. 122 din 31 octombrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 679 din 31 octombrie 2023 şi a deciziei nr. 1 din 23 ianuarie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 ianuarie 2025.