Constitutional admissibility of challenging copyright tariff negotiation procedures in civil copyright royalty disputes

Şedinţa publică din data de 16 septembrie 2025

ÎNALTA CURTE, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta UCMR - ADA Asociaţia pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor în contradictoriu cu pârâta A. S.A., înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, la data de 09.02.2023, sub nr. x/2023, s-a solicitat obligarea pârâtei: la plata sumei de 323.010 RON plus TVA, reprezentând despăgubiri egale cu triplul valorii remuneraţiilor reprezentând drepturi patrimoniale de autor pentru comunicarea publica a operelor muzicale, în scop ambiental, în perioada iulie 2016 - iulie 2019 în Parcul acvatic de distracţie B. situat in Staţiunea Turistica Mamaia, judeţul Constanta, precum şi în barurile, terasele şi restaurantele din cadrul acestuia, fără să fi încheiat autorizaţie licenţă neexclusivă cu UCMR-ADA pentru acestea;

în subsidiar capătului 1 al prezentei cereri a solicitat obligarea pârâtei, la plata sumei de 107.670 RON plus TVA, remuneraţii reprezentând drepturi patrimoniale de autor pentru comunicarea publică a operelor muzicale, în scop ambiental, în perioada iulie 2016 - iulie 2019 în Parcul acvatic de distracţie B. situat în Staţiunea Turistica Mamaia, judeţul Constanta, precum şi în barurile, terasele şi restaurantele din cadrul acestuia; la plata sumei de 307.153,90 RON reprezentând penalităţi de 0,5%/zi de întârziere calculate de la fiecare scadenţă şi până la data de 04.07.2019, datorate pentru întârzierea plăţii remuneraţiilor estimate la suma de 107.670 RON specificate la capătul subsidiar 1.1; la plata penalităţilor de 0.5%/zi de întârziere începând cu data de 05.07.2019 si pana la data plăţii efective a remuneraţiilor restante estimate la suma de 107.620 RON specificate la capătul subsidiar 1.1; la plata sumei de 900 RON plus TVA/fiecare eveniment, reprezentând despăgubiri egale cu triplul valorii remuneraţiilor reprezentând drepturi patrimoniale de autor pentru comunicarea publica a operelor muzicale, în scop ambiental, în perioada iulie 2016 - iulie 2019 în evenimentele desfăşurate în Parcul acvatic de distracţie B. situat în Staţiunea Turistica Mamaia, judeţul Constanţa sau în barurile, terasele şi restaurantele din cadrul acestuia, fără să fi încheiat autorizaţie licenţă neexclusivă cu UCMR-ADA;

în subsidiar capătului 2 al prezentei cereri a solicitat obligarea paratei, la plata sumei de 300 RON plus TVA/fiecare eveniment, cu titlu de remuneraţii reprezentând drepturi patrimoniale de autor pentru comunicarea publică a operelor muzicale, în scop ambiental, în perioada iulie 2016 - iulie 2019 în evenimentele desfăşurate in Parcul acvatic de distracţie B. situat în Staţiunea Turistica Mamaia, judeţul Constanta sau în barurile, terasele şi restaurantele din cadrul acestuia, fără să fi încheiat autorizaţie licenţă neexclusivă; la plata penalităţilor de 0.5%/zi de întârziere, până la data plăţii efective a remuneraţiilor restante datorate potrivit capătului subsidiar 2.1; la plata sumei reprezentând 12% plus TVA din bugetul de cheltuieli al fiecărui spectacol sau concert organizat în perioada iulie 2016 - iulie 2019, dar nu mai puţin de 1500 RON/zi de spectacol plus TVA, pentru fiecare spectacol sau concert, organizate de pârâta pe scenele din cadrul Parcului acvatic de distracţie B. situat în Staţiunea Turistică Mamaia, judeţul Constanta, suma reprezentând despăgubiri egale cu triplul valorii remuneraţiilor reprezentând drepturi patrimoniale de autor pentru comunicarea publică a operelor muzicale in concerte şi spectacole;

în subsidiar capătului 3 al prezentei cereri a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei reprezentând 4% plus TVA din bugetul de cheltuieli al fiecărui spectacol sau concert organizat în perioada iulie 2016 - iulie 2019 în spatiile deţinute de pârâta, dar nu mai puţin de 1500 RON/zi de spectacol plus TVA, pentru fiecare spectacol sau concert, organizate de pârâta pe scenele din cadrul Parcului acvatic de distracţie B. situat în Staţiunea Turistica Mamaia, judeţul Constanta, cu titlu de remuneraţii reprezentând drepturi patrimoniale de autor pentru comunicarea publică a operelor muzicale în concerte şi spectacole; la plata penalităţilor de 0.1%/zi de întârziere, 3.1; obligarea pârâtei sa comunice UCMR-ADA, pentru fiecare concert sau spectacol organizat în perioada iulie 2016 - iulie 2017 câte un raport playlist cuprinzând informaţii corecte si complete cu privire la: data si locaţia spectacolului sau concertului, denumirea, autorii şi durata de utilizare a fiecărei opere muzicale comunicate public; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata (100 RON taxa de timbru, 100 RON cost eliberare extras RECOM, onorariu de avocat, onorariu de expertiză).

I.2. Încheierea pronunţată în apel ce face obiectul prezentului recurs.

La data de 02.04.2025, petenta A. S.R.L. a formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 164 alin. (1)-(4); art. 165 alin. (7) şi 166 alin. (3) din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor şi drepturile conexe, în raport de dispoziţiile art. 1; 16 21; 44 45; 124; 126 şi 135 din Constituţia României.

Prin încheierea de şedinţă din data de 16 aprilie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2019 a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 164 alin. (1)-(4); art. 165 alin. (7) şi art. 166 alin. (3) din Legea 8/1996 privind drepturile de autor şi drepturile conexe.

I.3. Hotărârea pronunţată în apel

Prin decizia civilă nr. 662 din 25 iunie 2025 pronunţată în dosarul nr. x/2019 Curtea de Apel, secţia a IV-a civilă a admis apelul declarat de apelanta pârâtă A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 810/10.06.2024, pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2019, a anulat sentinţa civilă apelată, iar în rejudecare a consfiinţit tranzacţia părţilor, materializată în contractul de tranzacţie judiciară UCMR ADA nr. 65 din data de 24.06.2025.

II. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva încheierii de şedinţă din data de 16 aprilie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2019 a formulat recurs petenta A. S.R.L.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 29 mai 2025, sub nr. x/2019/a1.

II.1. Motivele de recurs

Recurenta a solicitat casarea încheierii recurate şi trimiterea cauzei Curţii de apel Bucureşti în vederea sesizării Curţii Constituţionale a României cu excepţia ridicată în cauză.

În motivarea căii de atac, recurenta a susţinut faptul că în faţa primei instanţe a arătat că, începând cu data publicării Legii nr. 261/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, respectiv de la 08.11.2015, Decizia nr. 266/2011 şi Decizia nr. 189/2010, pe care reclamanta îşi întemeiază pretenţiile, şi-au încetat aplicabilitatea ca urmare a schimbării cerinţelor privind constituirea comisiei de negociere a metodologiei relevante.

Până la această modificare legislativă, comisia de negociere trebuia sa includă, conform art. 131, alin. (2), din Legea nr. 8/1996, în varianta anterioară modificării "câte un reprezentant al principalelor structuri asociative mandatate de utilizatori, numit dintre acestea, si câte un reprezentant al primilor 3 utilizatori majori, stabiliţi pe baza cifrei de afaceri şi a cotei de piaţă a acestora în domeniu, cu condiţia ca acestea să fie declarate la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor pe propria răspundere, precum şi al societăţilor publice de radiodifuziune şi de televiziune, după caz, pe de altă parte" .

Începând cu data modificării Legii nr. 8/1996 prin Legea nr. 261/2015, art. 131, alin. (2) (numerotarea anterioara republicării) s-a modificat, impunându-se ca metodologiile să fie negociate de o comisie care sa cuprindă "câte un reprezentant al principalelor structuri asociative mandatate de utilizatori naţionali, numit dintre acestea, cu condiţia ca acestea să fie declarate la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor pe propria răspundere, câte un reprezentant al primilor 3 utilizatori majori şi câte un reprezentant a două structuri asociative reprezentative ale utilizatorilor locali sau, în lipsa acestora, a doi reprezentanţi ai utilizatorilor locali, stabiliţi pe baza cifrei de afaceri şi a cotei de piaţă a acestora în domeniu, precum şi al societăţilor publice de radiodifuziune şi de televiziune, după caz, pe de altă parte."

Faţă de aceste considerente, în opinia recurentei, metodologiile, care au natura juridică de contract normativ, şi-au pierdut caracterul obligatoriu pentru părţile în numele cărora au fost negociate. Prin urmare, în condiţiile în care criteriile de reprezentare a părţilor contractului s-au schimbat prin lege, a apărut cerinţa imediată ca fiecare domeniu de activitate pentru care s-a negociat anterior, în baza Legii nr. 8/1996, să facă obiectul unei noi negocieri, cu respectarea noilor criterii de desemnare a reprezentanţilor părţilor.

Astfel, aplicarea metodologiilor după data la care a intrat în vigoare Legea nr. 261/2015 ar contraveni dispoziţiilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă. Totodată, metodologiile, abundă în termeni generici, stabilesc obligaţii financiare semnificative pentru operatorii economici având caracter normativ similar actelor administrative cu caracter normativ, fără a fi însă supuse controlului instanţelor de judecată. A criticat recurenta caracterul definitiv al hotărârilor arbitrale şi lipsa unor prevederi clare de contestare a metodologiilor.

Recurenta apreciază ca admisibilă excepţia invocată sub aspectul legăturii cu cauza având în vedere că prima instanţă nu a dat nicio dezlegare apărării sale în sensul că metodologiile pe care se sprijină pretenţiile reclamantei nu mai pot produce efecte după intrarea în vigoare a Legii nr. 261/2015. Din această perspectivă, dispoziţiile criticate de recurentă ca neconforme cu garanţiile constituţionale prezintă, în opinia sa, o evidentă legătură cu cauza întrucât în cazul declarării neconstituţionalităţii lor efectul repercutându-se şi asupra metodologiilor.

Invocând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susţinut că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 47/1992 în vederea admiterii excepţiei invocate întrucât aceasta a fost ridicată în faţa instanţei de judecată, la cererea părţii; excepţia vizează neconstituţionalitatea unei legi în vigoare; excepţia nu are ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale şi are legătură cu soluţionarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

În măsura în care instanţa de recurs ar aprecia că cerinţele impuse la art. 29, alin. (4), din Legea nr. 47/1992 au caracter procesual, recurenta a arătat că motivul de casare ar fi cel prevăzut la art. 488, alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Întrucât la momentul formulării recursului petenta nu cunoştea motivele pentru care excepţia a fost respinsă, aceasta a apreciat că instanţa de apel a considerat ca fiind îndeplinite primele trei condiţii de admisibilitate (ridicarea excepţiei în faţa instanţei de judecată, dispoziţiile legale vizate să fie în vigoare, prevederile legale vizate de excepţie să nu fi fost deja declarate neconstituţionale printr-o decizie anterioară), însă nu şi ultima condiţie.

Raportat la ultima condiţie, recurenta a susţinut că admisibilitatea excepţiei invocate sub aspectul legăturii cu cauza rezidă în aceea că nu s-a dat încă nicio dezlegare apărării potrivit căreia metodologiile pe care se sprijină pretenţiile reclamantei nu mai pot produce efecte după intrarea în vigoare a Legii nr. 261/2015.

Date fiind dispoziţiile art. 4 alin. (3) şi art. 78 din Legea nr. 24/2000, pe care instanţa de apel trebuia să le aibă în vedere cu ocazia analizei asupra valabilităţii, aplicabilităţii şi opozabilităţii metodologiilor pe care se întemeiază pretenţiile reclamantei, prin raportare la dispoziţiile în vigoare ale Legii nr. 8/1996 faţă de care metodologiile trebuie să fie conforme în orice moment, excepţia invocată, în opinia recurentei, are legătură cu cauza.

În acest sens, a arătat că în cazul declarării neconstituţionalităţii textelor de lege criticate, efectul ar trebui să se repercuteze şi asupra metodologiilor, care nu ar mai avea niciun fundament pe care să se sprijine.

De asemenea recurenta a apreciat că trebuie avut în vedere şi faptul că termenii neclari criticaţi din prevederile legale atacate cu excepţia de neconstituţionalitate au fost preluaţi din varianta anterioară a legii, în vigoare la vremea publicării metodologiilor pe care reclamanta îşi întemeiază pretenţiile ce fac obiectul cererii de chemare în judecată.

În considerarea celor de mai sus, legătura cu cauza a excepţiei de neconstituţionalitate invocate este clară, în opinia recurentei, iar criticile formulate au caracterul unei veritabile excepţii de neconstituţionalitate şi nu al unor simple nemulţumiri faţă de o soluţie legislativă care nu s-ar potrivi cu interesele sale.

II.2 Apărările formulate în cauză

Recursul a fost comunicat intimatei UCMR-ADA-Asociaţia pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor, care nu a depus întâmpinare.

II.3. Procedura în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 alin. (5) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 30 mai 2025, s-a fixat termen de judecată la data de 16 septembrie 2025, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în vederea soluţionării recursului declarat în cauză.

III. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

Examinând încheierea recurată, precum şi actele şi lucrările dosarului, prin raportare la dispoziţiile legale aplicabile în cauză, Înalta Curte constată caracterul nefondat al recursului, faţă de următoarele considerente.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că, în examinarea cererii de recurs, prezintă relevanţă decizia Curţii Constituţionale nr. 321 din 9 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 580 din 20 iulie 2017, în conformitate cu care:

"24. (…) obiectul recursului este acela al verificării aprecierii instanţei ierarhic inferioare cu privire la soluţia pe care aceasta a adoptat-o, de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, motivată de neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate prevăzute în mod exclusiv de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992. Cu alte cuvinte, se verifică legalitatea respingerii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale prin prisma acestor condiţii."

Relativ la motivele de casare invocate în cuprinsul memoriului de recurs, Înalta Curte, valorificând argumentele instanţei de contencios constituţional, reţine că recursul reglementat de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 este o cale de atac cu fizionomie proprie în cadrul căreia nu este impusă respectarea cerinţei specifice recursului în materie civilă de a conţine şi de a dezvolta motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În cadrul căii de atac prevăzute de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, instanţa verifică, sub toate aspectele, legalitatea soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale prin prisma condiţiilor de admisibilitate reglementate de alin. (1) - (3) ale aceluiaşi articol, calea de atac nefiind limitată la motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Obiectul căii de atac deduse judecăţii îl constituie încheierea prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 164 alin. (1)-(4); art. 165 alin. (7) şi 166 alin. (3) din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor şi drepturile conexe, în raport de dispoziţiile art. 1; 16 21; 44 45; 124; 126 şi 135 din Constituţia României.

Curtea de Apel Bucureşti, în motivarea soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, a reţinut că excepţia invocată nu are legătură cu soluţionarea cauzei, întrucât textele invocate nu au reprezentat temeiul juridic al cererii introductive formulate şi nici fundamentul legal al pronunţării soluţiei primei instanţe. Astfel, petenta a invocat pretinsa neconstituţionalitate a prevederilor articolului 164 din Legea nr. 8/1996, în forma sa actuală, care reglementează procedura de negociere a metodologiilor însă instanţa nu a fost investită cu examinarea procedurii de negociere a unei metodologii specifice, ci doar cu analiza unei cereri având ca obiect răspunderea civilă delictuală.

Prin cererea de recurs, recurenta a susţinut, în esenţă, că excepţia de neconstituţionalitate are legătură cu cauza şi este admisibilă motivat de faptul că aplicarea metodologiilor după data la care a intrat în vigoare Legea nr. 261/2015 ar contraveni dispoziţiilor art. 4, alin. (3), din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă iar prima instanţă nu a analizat apărarea recurentei potrivit căreia metodologiile pe care se sprijină pretenţiile reclamantei nu mai pot produce efecte după intrarea în vigoare a Legii nr. 261/2015.

Criticile sunt nefondate.

Reglementând condiţiile de admisibilitate a unei cereri de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate, art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, prevede că aceasta trebuie să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi, sau din oficiu, de către instanţă ori de procuror în cauzele în care participă; să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale, printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale şi să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

În aplicarea acestui text de lege, instanţa realizează o verificare sub aspectul respectării condiţiilor legale în care excepţia de neconstituţionalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, care nu echivalează cu o analiză a conformităţii prevederii atacate cu Constituţia şi nici cu soluţionarea de către instanţă a unui aspect de contencios constituţional, căci instanţa nu statuează asupra temeiniciei excepţiei, ci numai asupra admisibilităţii acesteia.

În ceea ce priveşte primele trei condiţii, Înalta Curte constată că acestea sunt îndeplinite, respectiv excepţia a fost invocată de petentă într-un dosar aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, are în vedere neconstituţionalitatea unor prevederi legale în vigoare, iar textele de lege criticate nu a fost declarate neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Ca orice mijloc procedural, excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi utilizată decât în scopul şi cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituţionalităţii unei dispoziţii legale care are legătură cu soluţionarea cauzei.

În prezenta cauză, excepţia de neconstituţionalitate a fost formulată în cadrul unei cereri de chemare în judecată având ca obiect obligarea petentei la plata remuneraţiilor reprezentând drepturi patrimoniale de autor pentru comunicarea publica a operelor muzicale, în scop ambiental neachitate şi datorate intimatei-reclamante atât pe temei contractual, cât şi delictual, pentru perioada iulie 2016 - iulie 2019, astfel cum s-a reţinut prin sentinţa pronunţată în primă instanţă de Tribunalul Bucureşti.

Astfel, pentru spaţiile deţinute de petentă pentru care nu a fost încheiată o autorizaţie licenţa neexclusivă pentru comunicarea publica a operelor muzicale, s-a reţinut în temeiul art. 1357 C. civ., că sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, fapta ilicită constând în comunicarea publică a operelor muzicale fără a fi plătit remuneraţiile cuvenite titularilor de drepturi, iar prejudiciul este determinat de lege potrivit art. 188 din Legea nr. 8/1996 în timp ce pentru spaţiile alimentare pentru care petenta a obţinut o autorizaţie de licenţă neexclusivă, însă nu a achitat remuneraţiile aferente, s-a reţinut că răspunderea este de natură contractuală.

Potrivit art. 162 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 8/1996:

"Organismele de gestiune colectivă au următoarele obligaţii: […] c) să elaboreze metodologii pentru domeniile de activitate, cuprinzând drepturile patrimoniale cuvenite, ce trebuie negociate cu utilizatorii în vederea plăţii acestor drepturi, în cazul în care modul de exploatare face imposibilă autorizarea individuală de către autorii sau titularii de drepturi;".

Prevederile art. 164 (1)-(4) din Legea nr. 8/1996 ce fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate invocată de către petentă reglementează, în esenţă, procedura negocierii dintre organismele de gestiune colectivă şi utilizatori pentru încheierea de metodologii sau protocoale, criteriile principale de negociere, precum şi remuneraţiile ce pot fi stabilite în cadrul negocierii.

În ceea ce priveşte celelalte dispoziţii ce fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, se reţine că art. 165 alin. (7) din Legea nr. 8/1996 dispune cu privire hotărârea adoptată în urma negocierilor reglementat de art. 164 menţionat anterior:

"Hotărârea definitivă cu privire la metodologii se comunică părţilor, Oficiului Român pentru Drepturile de Autor şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, prin decizie a directorului general emisă în termen de 5 zile de la data depunerii. Metodologiile astfel publicate sunt opozabile tuturor utilizatorilor din domeniul pentru care s-a negociat şi nu se pot acorda reduceri la plata remuneraţiilor datorate, altele decât cele prevăzute în metodologiile publicate", în timp ce dispoziţiile art. 166 alin. (3) din Legea nr. 8/1996 dispun că "până la publicarea noilor metodologii, rămân valabile vechile metodologii."

Legea nr. 261/2015 la care petenta face referire în memoriul de recurs a avut ca obiect modificarea şi completarea Legii nr. 8/1996, fiind publicată în Monitorul Oficial nr. 826/5 noiembrie 2015, iar potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, a intrat în vigoare la 8 noiembrie 2015, la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial.

Niciunul dintre cele trei articole a căror neconstituţionalitate o invocă petenta nu reglementează şi nu conţine dispoziţii referitoare la răspunderea civilă delictuală sau contractuală, după caz, a utilizatorilor care au încheiat sau nu o autorizaţie-licenţă cu intimata-reclamantă.

Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, "legătura cu soluţionarea cauzei", în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun aceste dispoziţii legale, în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului (a se vedea Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014). Prin urmare, condiţia relevanţei excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv a incidenţei textului de lege criticat în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti, nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat în primul rând interesul procesual al invocării excepţiei de neconstituţionalitate, mai ales din prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii textului de lege criticat.

Or, pe calea excepţiei se pot critica pentru neconstituţionalitate texte care au legătură cu sediul materiei ce reglementează cele două instituţii juridice pe care se întemeiază cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentei cauze, doar astfel justificându-se interesul invocării unei asemenea excepţii prin prisma incidenţei textelor de lege criticate, condiţie de admisibilitate prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Pe cale de consecinţă, nu există o legătură directă între normele cuprinse în art. 164 alin. (1)-(4), art. 165 alin. (7), art. 166 alin. (3) din Legea nr. 8/1996 cu privire la care s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate şi normele care reglementează obiectul cauzei.

Contrar susţinerilor recurentei, faptul că prima instanţa nu s-ar fi pronunţat asupra apărărilor formulate în sensul că metodologiile pe care se sprijină pretenţiile reclamantei nu mai pot produce efecte după intrarea în vigoare a Legii nr. 261/2015 nu poate constitui un motiv în a aprecia ca fiind îndeplinită condiţia legăturii excepţiei cu cauza în care a fost invocată, deoarece aspectele invocate nu se constituie în chestiuni de ordin prejudicial care să fie date în competenţa jurisdicţiei constituţionale, sub forma unei excepţii de neconstituţionalitate, ci reprezintă în realitate nemulţumiri ale recurentei asupra modului de soluţionare a cauzei de către prima instanţă.

Prin urmare, faptul că Tribunalul Bucureşti nu s-ar fi pronunţat asupra unor apărări ale petentei nu presupune îndeplinirea condiţiei de admisibilitate, recurenta având posibilitatea de a critica acest aspect pe calea de atac a apelului ce a fost exercitată, de altfel, împotriva sentinţei pronunţate în cauză.

Faţă de prevederile legale în temeiul cărora au fost formulate capetele cererii de chemare în judecată şi dispoziţiile în baza cărora prima instanţa a admis acţiunea formulată, lipsa legăturii lor dispoziţiilor ce fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate cu cauza apare ca evidentă şi justifică soluţia de respingere adoptată de către instanţa învestită cu solicitarea sesizării Curţii Constituţionale.

În final, în ceea ce priveşte lipsa legăturii cu cauza, trebuie menţionat şi faptul că prin decizia nr. 662/25.06.2025 pronunţată în dosarul nr. x/2019 Curtea de Apel, secţia a IV-a civilă, a admis apelul petentei A. S.A., a anulat sentinţa apelată şi pe fond a luat act şi a consfinţit tranzacţia părţilor nr. 65 din data de 24.06.2025 prin care a fost stabilită, în sarcina petentei, o sumă globală ce urmează a fi achitată intimatei-reclamante.

Pe cale de consecinţă, faţă de toate aceste considerente, decizia Curţii Constituţionale asupra excepţiei invocate nu ar fi de natură să producă un efect concret în cauză.

Prin urmare, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta A. S.R.L. împotriva încheierii de şedinţă din data de 16 aprilie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta A. S.R.L. împotriva încheierii de şedinţă din data de 16 aprilie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 septembrie 2025.