Appeal inadmissible against non-appealable suspension order under Article 143(2) of the Code of Civil Procedure

Şedinţa publică din data de 16 septembrie 2025

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 14.04.2025 pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, formulată de petenţii A., B. şi C., în contradictoriu cu intimaţii D., E., F., G., H., I. şi J., au solicitat strămutarea dosarului civil nr. x/2023 al Judecătoriei Braşov având ca obiect nulitatea absolută act juridic şi rectificare CF şi admiterea cererii de suspendare a judecăţii până la soluţionarea cererii de strămutare.

2. Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin încheierea din data de 29.04.2025 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă în dosarul nr. x/2025, s-a respins cererea de suspendare a judecăţii cauzei ce face obiectul dosarului civil nr. x/2023 al Judecătoriei Braşov şi s-a dispus restituirea cauţiunii în suma de 1000 RON, achitată de petentul C. şi s-a stabilit termenul din data de 19.05.2025 pentru soluţionarea cererii de strămutare. Ulterior, prin încheierea din data de 2.06.2025, cererea de strămutare a fost respinsă ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii din data de 29.04.2025 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă în dosarul nr. x/2025 au declarat recurs recurenţii - petenţi A., în nume propriu şi în calitate de tutore al petentului minor B., B. şi C. prin mandatar K..

Prin recursul declarat recurenţii-petenţi au susţinut că încheierea recurată este ilegală şi abuzivă, fără a arăta în mod concret care sunt motivele de drept şi de fapt pentru formularea acestei căi de atac prin raportare la dispoziţiile de drept prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. în materia recursului.

4. Apărări formulate în cauză

Intimaţii nu au formulat întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Deliberând cu prioritate, în temeiul prevederilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., asupra excepţiei inadmisibilităţii recursului, invocate din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

În raport cu prevederile art. 129 din Constituţia României şi cele ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac este condiţionată de exercitarea acesteia în condiţiile legii.

Principiul legalităţii căii de atac, consacrat de dispoziţiile art. 457 C. proc. civ., stabileşte că legea este cea care recunoaşte sau nu dreptul la exercitarea unei căi de atac, iar nu judecătorul. Exprimarea din alin. (1) al articolului anterior menţionat este foarte clară, în sensul că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Potrivit dispoziţiilor art. 143 alin. (2) C. proc. civ., "(2)Încheierea asupra suspendării nu se motivează şi nu este supusă niciunei căi de atac.."

Având în vedere că încheierea de şedinţă care face obiectul prezentului recurs, din data de 29 aprilie prin care a fost respinsă cererea de suspendare a judecăţii cauzei a fost pronunţată în soluţionarea unei cereri de strămutare a dosarului nr. x/2023, iar potrivit art. 143 alin. (2) o astfel de soluţie nu este supusă niciunei căi de atac, nicio altă aplicare a acestui text de lege nu este posibilă.

Controlul judiciar al hotărârii judecătoreşti este condiţionat, potrivit dispoziţiilor art. 129 din Constituţia României şi ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ. de exercitarea căii de atac în condiţiile legii.

Revine, aşadar, persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă şi de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condiţiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanţelor judecătoreşti şi de soluţionare a cererilor deduse judecăţii, implicit şi a căilor de atac.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, motiv pentru care apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

În consecinţă, având în vedere cele anterior reţinute, fiind învestită cu judecata unei căii de atac neprevăzute de lege, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenţii - petenţi A., în nume propriu şi în calitate de tutore al petentului minor B., B. şi C. împotriva încheierii de şedinţă din 29 aprilie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 16 septembrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.