Nullity of cassation appeal for failure to articulate specific grounds under Art. 488 CPC in a suspension of revision proceedings

Şedinţa publică din data de 16 septembrie 2025

Deliberând, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Iaşi

Prin încheierea din data de 17 septembrie 2024, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecata cererii de revizuire formulată de către revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 68/04.03.2024 pronunţată de către Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2021 având ca obiect revocare donaţie.

2. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, neîntemeiat în drept, recurentul-revizuent A., cale de atac cu a cărei soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Prin cererea de recurs, recurentul -revizuent a menţionat că a schimbat uşa apartamentului şi yala aferentă acesteia şi că au fost sparte deşi hotărârea instanţei nu a rămas definitivă, precum şi faptul că intimata depozitează lucruri şi se foloseşte de apartament. Ulterior, în data de 20 august 2025, acesta a mai depus o cerere prin care a făcut trimitere la situaţia de fapt dintre părţi.

3. Apărările formulate în cauză

Intimata nu a formulat întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport cu excepţia nulităţii, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară potrivit art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în termenul şi condiţiile prevăzute de lege, numai pentru motivele expres şi limitativ reglementate prin dispoziţiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., norme imperative, de ordine publică.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor menţiuni este sancţionată cu nulitatea, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol.

Totodată, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede sancţiunea nulităţii recursului în cazul în care motivele de recurs invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În speţă, din memoriul de recurs nu reies critici care să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., întrucât recurentul-revizuent a expus consideraţii referitoare la situaţi de fapt dintre părţi. Aceste argumente nu reprezintă critici care să vizeze nelegalitatea încheierii recurate, prin care s-a dispus suspendarea cauzei, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pe motiv că părţile nu s-au înfăţişat la judecată şi nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

În atare situaţie, cererea de recurs nu permite identificarea motivelor concrete de nelegalitate privitoare la considerentele încheierii din data de 17 septembrie 2024, respectiv în ce au constat în mod efectiv greşelile instanţei pentru a putea fi, eventual, încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Or, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea unei hotărâri.

Întrucât obiectul recursului îl constituie încheierea de suspendare a judecării cauzei, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente, prin care să se tindă a se demonstra, în concret, nelegalitatea măsurii dispuse prin încheierea recurată şi să combată cele reţinute de instanţă, în sensul că niciuna din părţile legal citate nu s-a înfăţişat în instanţă, iar la dosar nu a fost depus, de nicio parte, vreun înscris prin care să se fi solicitat judecata în lipsă în faza procesuală a recursului.

În aceste condiţii, având în vedere că recurentul-revizuent nu a decelat veritabile critici de nelegalitate şi că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecăţii nu îndeplineşte cerinţele prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 486 alin. (3) din acelaşi act normativ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de recurentul-revizuent A. împotriva încheierii de şedinţă din 17 septembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, în dosarul nr. x/2024.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul - revizuent A. împotriva încheierii de şedinţă din 17 septembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, în dosarul nr. x/2024.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 16 septembrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.