Inadmissibility of extraordinary appeal against enforcement order under exclusive remedy restrictions
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the extraordinary appeal (contestație în anulare) filed by the debtor against the Supreme Court's earlier decision that had cancelled his appeal for failure to pay stamp duty. The dispute originated from the debtor's unsuccessful attempts to challenge a court order authorizing compulsory enforcement for debt recovery, where he had previously failed to properly file an initial appeal due to non-communication, leading to successive procedural rejections for lack of timeliness, inadmissibility, and invalidity in lower instances. The court determined that the original enforcement authorizing order was not subject to any appeal under Article 666(6) of the Code of Civil Procedure, and consequently, pursuant to Article 508(4) of the Code of Civil Procedure, the subsequent decisions resolving the challenges to that order were also immune from appeal; furthermore, the applicant's arguments did not fit the restrictive grounds for extraordinary appeal defined in Article 503, as they amounted to a substantive critique of the litigation rather than a procedural defect or material error.
Legislator headnote
AI generatedart. 503 C. proc. civ, art. 457 C. proc. civ, art. 51 C. proc. civ, art. 508 alin. (5) C. proc. civ, art. 666 alin. (6) C. proc. civ, art. 508 alin. (4) C. proc. civ; Inadmissibility of extraordinary appeal against enforcement order under exclusive remedy restrictions: În cuprinsul cererii, contestatorul a solicitat anularea deciziei contestate în conformitate cu dispoziţiile art. 503 C. proc. civ., motivând că este "total abuzivă ".
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 16 septembrie 2025
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cauzei
Prin cererea înregistrată la 04.10.2023, sub nr. x/2023 la Judecătoria Timişoara, contestatorul A. a formulat contestaţie în anulare împotriva încheierii civile nr. 19164 din 05.09.2023 pronunţată în dosarul nr. x/2023 al Judecătoriei Timişoara, apreciind că acţiunea nu i-a fost comunicată în mod legal, impunându-se, astfel, repunerea sa în termen, pentru motivele de fapt şi de drept indicate în cerere.
2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă
Prin încheierea civilă nr. 25913 din 20.11.2023 Judecătoria Timişoara a admis excepţia netimbrării contestaţiei în anulare, invocată din oficiu, şi a anulat, ca netimbrată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A..
3. Hotărârea pronunţată de Tribunalul Timiş
Prin decizia civilă nr. 75 din 04 aprilie 2024, Tribunalul Timiş a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de apel, invocată din oficiu, şi a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii civile nr. 25913/20.11.2023 pronunţată în dosarul nr. x/2023 al Judecătoriei Timişoara.
4. Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în recurs
Prin decizia nr. 145 din 21 mai 2024, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a admis excepţia nulităţii, invocată din oficiu, şi a constatat nul recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 29 martie 2024 şi a deciziei nr. 75 din 4 aprilie 2024, pronunţate de Tribunalul Timiş, secţia I civilă în dosarul nr. x/2023.
5. Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în contestaţia în anulare
Prin decizia civilă nr. 191 din 14 august 2024, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a respins contestaţia în anulare formulată de contestatorul reclamant A. împotriva deciziei nr. 145/21.05.2024, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2023.
6 .Hotărârea pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Prin decizia nr. 266/05.02.2025 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2024 a fost anulat, ca netimbrat, recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 191 din 14 august 2024 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.
7. Contestaţia în anulare exercitată în cauză
Împotriva deciziei nr. 266/05.02.2025 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a formulat contestaţie în anulare contestatorul A..
În cuprinsul cererii, contestatorul a solicitat anularea deciziei contestate în conformitate cu dispoziţiile art. 503 C. proc. civ., motivând că este "total abuzivă ".
Contestaţia a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 503 C. proc. civ.
8. Apărări formulate în cauză
Intimata nu a formulat întâmpinare.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând calea de atac în raport de excepţia de inadmisibilitate invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:
Analizând contestaţia în anulare prin prisma dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte reţine că, fiind o cale extraordinară de atac, de retractare, contestaţia în anulare nu poate fi exercitată decât pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 503 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., potrivit cărora,,(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata. (2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: 1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia; 2. când dezlegarea dată este rezultatul unei erori materiale; 3. când instanţa de recurs respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen; 4. când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză".
Prin urmare, admisibilitatea unei contestaţii în anulare, din perspectiva obiectului şi motivelor ce pot fi invocate, implică, pe de o parte, încadrarea hotărârii atacate în sfera celor prevăzute de norma legală sus-evocată, iar, pe de altă parte, încadrarea susţinerilor titularului demersului judiciar în una dintre ipotezele acestui cadru legislativ restrictiv, reglementate ca motive exclusive pentru promovarea ei.
În consecinţă, formularea contestaţiei în anulare împotriva unei hotărâri judecătoreşti nesusceptibile de exerciţiul acestei căi de atac sau pentru alte aspecte decât cele stabilite expres de normele procesuale exclude efectuarea controlului judiciar pe această cale.
Aceasta întrucât, în virtutea principiului legalităţii căilor de atac, consacrat de art. 457 C. proc. civ., părţile pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, numai de mijloacele procedurale prevăzute de lege, ele neputând exercita decât căile de atac reglementate, în condiţiile şi termenele prevăzute.
Prin decizia a cărei anulare se solicită, a fost respins, ca netimbrat, recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 191 din 14 august 2024 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.
La rândul său, decizia civilă nr. 191/14 august 2024 a fost pronunţată ca urmare a contestaţiei în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 145/21.05.2024 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2023.
Prin decizia nr. 145 din 21 mai 2024, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a admis excepţia nulităţii, invocată din oficiu, şi a constatat nul recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 29 martie 2024 şi a deciziei nr. 75 din 4 aprilie 2024, pronunţate de Tribunalul Timiş, secţia I civilă în dosarul nr. x/2023.
În ceea ce priveşte încheierea din data de 29.03.2024 pronunţată în dosar nr. x/2023, Tribunalul Timiş a respins cererea de recuzare formulată de apelantul A., împotriva doamnei judecător B., în dosarul nr. x/2023 al Tribunalului Timiş, reţinând că nu au fost invocate, motivate sau demonstrate motive temeinice de parţialitate a judecătorului fondului, motiv pentru care, în temeiul art. 51 C. proc. civ., a respins cererea.
În ceea ce priveşte decizia civilă nr. 75/04.04.2024 pronunţată în dosar nr. x/2023, Tribunalul Timiş a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de apel invocată din oficiu; a respins apelul declarat de apelantul A. împotriva încheierii civile nr. 25913/20.11.2023 pronunţată în dosarul nr. x/2023 al Judecătoriei Timişoara, ca inadmisibil.
Prin încheierea civilă nr. 25913/20.11.2023 pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosarul nr. x/2023 instanţa de fond a admis excepţia netimbrării contestaţiei în anulare, invocată din oficiu şi a anulat ca netimbrată contestaţia în anulare formulată de contestatorul A.. Pentru a pronunţa această soluţie, Judecătoria Timişoara a constatat că, prin cererea formulată la data de 04.10.2023, înregistrată sub nr. x/2023, la Judecătoria Timişoara, contestatorul A. a formulat contestaţie în anulare împotriva încheierii civile nr. 19164/05.09.2023 pronunţată în dosarul nr. x/2023 de către Judecătoria Timişoara.
Prin încheierea civilă nr. 19164 din 05.09.2023 pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosarul nr. x/2023, a fost admisă cererea formulată de petentul C., fiind încuviinţată executarea silită pornită în dosarul execuţional nr. x EX/2023, la cererea creditorului D. str. x, în baza titlului executoriu constând în sentinţa civila nr. 12411 din 26.10.2021 pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosar nr. x/2021, modificata prin decizia civilă nr. 510/A din 05.04.2023 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosar nr. x/2021, împotriva debitorului A., în vederea recuperării creanţei rezultând din titlul executoriu, la care se adaugă cheltuielile de executare silită, prin oricare din modalităţile prevăzute de lege.
Potrivit art. 508 alin. (5) C. proc. civ., hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată, în timp ce art. 666 alin. (6) C. proc. civ. stabileşte că încheierea prin care instanţa admite cererea de încuviinţare a executării silite nu este supusă niciunei căi de atac, însă poate fi cenzurată în cadrul contestaţiei la executare silită, introdusă în condiţiile prevăzute de lege. Dispoziţiile art. 712 alin. (3) rămân aplicabile.
Întrucât cauza în fond are ca obiect o contestaţie în anulare formulată împotriva încheierii civile nr. 19164 din 05.09.2023 prin care a fost încuviinţată cererea de executare silită împotriva contestatorului A., încheiere care la rândul său, potrivit art. 666 alin. (6) C. proc. civ. nu este supusă niciunei căi de atac, motiv pentru care, în considerarea dispoziţiilor art. 508 alin. (4) C. proc. civ., nici decizia nr. 266 din 5 februarie 2025, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2024 nu este supusă niciunei căi de atac.
În plus, analizând contestaţia în anulare, Înalta Curte constată că temeiul de drept prevăzut de dispoziţiile art. 503 C. proc. civ. este invocat pur formal de către contestator şi nu vizează nicidecum măsura de anulare a recursului ca netimbrat, iar toate celelalte critici formulate de autorul contestaţiei sunt nemulţumiri care privesc modul de soluţionare a litigiilor dintre părţi, vizând aspecte ale fondului cauzei; de aceea, niciunul dintre argumentele invocate nu ar putea fi încadrat în cazurile de contestaţie în anulare reglementate de acest text de lege.
Aşadar, cum aspectele invocate de contestator nu pot face obiectul analizei pe calea contestaţiei în anulare, aceasta fiind exclusă din sfera căilor de atac prevăzute de legiuitor pentru reevaluarea fondului pricinii, demersul judiciar al contestatorului nu este admisibil.
Având în vedere considerentele expuse anterior, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 508 alin. (4) C. proc. civ., să respingă contestaţia în anulare ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 266 din 5 februarie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2024.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 16 septembrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.