Nulity of cassation appeal for failure to articulate specific grounds of illegality under Article 488 of the Code of Civil Procedure.

Şedinţa publică din data de 14 ianuarie 2025

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin încheierea de şedinţă din data de 10 octombrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a dispus, în baza art. 242 alin. (1) C. proc. civ., suspendarea judecării apelului formulat de apelanţii-pârâţi A. şi B., în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi C. şi D., pentru neîndeplinirea obligaţiei puse în sarcina apelantului-pârât de a depune cererea de apel şi înscrisurile în suficiente exemplare pentru comunicare.

I.2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii din 10 octombrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie au formulat recurs pârâţii A. şi B..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 23 aprilie 2024 şi repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 9, astfel cum reiese din raportul dosarelor alocate fără prim termen şi procesul-verbal de repartizare aleatorie .

În cuprinsul cererii de recurs olografe, recurenţii-pârâţi arată că înţeleg să formuleze recurs împotriva încheierii pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin care s-a dispus suspendarea pricinii pentru nedepunerea înscrisurilor în suficiente exemplare.

Recurenţii-pârâţi au susţinut că apelantul-pârât nu avea mijloace financiare, tehnice, juridice, pentru a depune înscrisurile în mai multe exemplare, astfel cum i s-a pus în vedere de către instanţă.

Au mai susţinut că tehnoredactarea şi xeroxarea sunt foarte scumpe, iar apelantul-pârât nu a avut bani de medicamente în pandemie, când starea sa de sănătate a fost precară.

De asemenea, au învederat că pandemia a fost cumplită, a existat pericol de moarte zi de zi şi s-a murit pe capete, existând încă urmări devastatoare, medicale, mentale, sociale şi psihologice pe termen lung. A precizat că au existat zile în care recurentul-pârât a fost forţat să trăiască cu un euro pe zi, în condiţiile în care are multiple probleme de sănătate de care instanţa de apel nu a ţinut seama şi a decis suspendarea cauzei şi, ulterior, respingerea cererii de repunere pe rol.

Totodată, au susţinut că părţile adverse, cu mijloace financiare foarte bune, puteau efectua copii de pe înscrisurile din dosar.

I.3. Apărările formulate în cauză

Intimaţii-reclamanţi C. şi D. nu au depus la dosar întâmpinări.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul în raport de excepţia nulităţii pentru neîncadrarea motivelor de recurs în cazurile prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să constate nul recursul, pentru următoarele considerente:

Recursul este calea de atac de reformare, nedevolutivă, extraordinară şi nesuspensivă de executare, prin care partea interesată solicită, în condiţiile şi pentru motivele expres prevăzute de lege, desfiinţarea unei hotărâri date fără drept de apel, în apel sau a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

De asemenea, recursul este calea de atac de reformare prin care se realizează exclusiv un control de legalitate al hotărârii atacate.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Tot cu nulitatea sancţionează şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ. cazul în care motivele invocate nu se încadrează în cele opt motive de casare prevăzute limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În speţă, se constată că recurenţii-pârâţi arată că înţeleg să formuleze recurs împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea cauzei pentru neîndeplinirea obligaţiilor puse în sarcina apelantului-pârât, respectiv aceea de a depuse la dosar cererea de apel şi înscrisurile în suficiente exemplare pentru comunicare.

În motivarea recursului, recurenţii-pârâţi au susţinut în esenţă, că apelantul-pârât s-a aflat într-o situaţie deosebit de dificilă din punct de vedere financiar, neavând resursele necesare - nici materiale, nici tehnice ori juridice - pentru a depune înscrisurile în mai multe exemplare, aşa cum i s-a solicitat de către instanţă, precum şi că nu şi-a permis costurile aferente tehnoredactării şi multiplicării documentelor, întrucât în perioada pandemiei a fost lipsit chiar şi de mijloacele necesare procurării medicamentelor, pe fondul unei stări de sănătate precare. S-a mai susţinut că perioada pandemiei a fost deosebit de gravă, caracterizată de un pericol constant pentru viaţă, soldată cu numeroase decese şi cu efecte negative de durată asupra sănătăţii fizice, mentale, sociale şi psihologice.

Înalta Curte apreciază că o atare motivare a recursului nu îndeplineşte rigorile impuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., întrucât toate aceste aserţiuni, prezentate drept motive de recurs, exced cadrului procesual al acestei căi extraordinare de atac, în care controlul judiciar se limitează la verificarea legalităţii încheierii atacate din perspectiva motivelor de recurs prevăzute în mod expres şi limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Or, deşi prin cererea de recurs, recurenţii-pârâţi indică cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1, 2, 5, 7 şi 8 C. proc. civ., susţinându-se "enumerăm posibile motive de recurs eligibile în speţă", aceştia nu expun şi critici concrete care să poate fi încadrate în vreunul din aceste cazuri, ci se mărginesc doar a reda conţinutul respectivelor dispoziţii legale. Însă, pentru a fi incident vreunul din motivele de casare invocate, recurenţii-pârâţi trebuie să se refere la un viciu de legalitate al încheierii recurate, să indice greşelile anume imputate instanţei care a suspendat pricina şi să indice încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Susţinerile referitoare la situaţia financiară dificilă şi la starea de sănătate precară a recurentului-pârât, precum şi cele referitoare la suferinţa sa în contextul pandemiei de Covid 19, dar şi aserţiunile exprimate cu privire la gravitatea şi urmările acestei pandemii nu sunt critici de nelegalitate şi nu constituie o motivare a căii de atac exercitate, conformă exigenţelor prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul formulării, în cuprinsul motivelor de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalităţii încheierii atacate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă. Numai astfel instanţa de recurs poate să facă o verificare de ansamblu a încheierii atacate, chiar dacă numai în ce priveşte nelegalitatea, întrucât recursul este o cale extraordinară de atac, prin care pot fi formulate numai criticile calificate de art. 488 C. proc. civ.

Aşadar, criticile trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat încheierea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

În consecinţă, pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că motivele de recurs formulate nu îndeplinesc condiţia prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât nu pot fi încadrate în motivele de recurs prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi întrucât în cauză, nu pot fi reţinute motive de ordine publică, va aplica sancţiunea expres prevăzută într-o asemenea situaţie de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv aceea a nulităţii recursului, constatând nul recursul.

Totodată, reţinând culpa procesuală a recurenţilor-pârâţi, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va dispune obligarea acestora, ca părţi care au pierdut procesul în sensul textului legal menţionat, la plata sumei de 2500 RON către intimaţii-reclamanţi, cu titlu de cheltuieli de judecată, apreciind cuantumul acestora ca fiind corespunzător muncii concrete depuse de apărătorul părţilor intimate şi complexităţii dosarului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurenţii-pârâţi A. şi B. împotriva încheierii din 10 octombrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi C. şi D..

Obligă recurenţii-pârâţi la plata sumei de 2500 RON către intimaţii-reclamanţi, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 ianuarie 2025.