Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1392/2025 AI generated

Competence to hear execution objection challenging prescription of right to forced execution

Case Number Decizia nr. 1392/2025
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice (ICCJ) resolved a negative conflict of jurisdiction, definitively assigning the case to the Baia Mare Court (Civil Section) as the execution court, thereby upholding the competence determination of the Baia Mare Court over the initial declination by the Bucharest Sector 3 Court. The dispute arose when the Bucharest Sector 3 Court declared itself territorially incompetent, recharacterizing the plaintiffs' action for the constatement of the statute of limitations on a material right and the right to forced execution as an execution objection (contestație la executare), and referred the case to the Baia Mare Court, which had initially authorized enforcement. The Baia Mare Court, conversely, viewed the action as a declaratory judgment subject to relative territorial jurisdiction, noted that the defendants had not raised an incompetence exception, and referred the case back to the Bucharest Sector 3 Court. The ICCJ determined that the core claim concerned the prescription of the right to obtain forced execution, which is an incident specific to enforcement proceedings and must be resolved via an execution objection. Applying the principle of the uniqueness of the execution court, the court held that the competent instance is the one that authorized enforcement, relying on Articles 651(3) and 714(1) of the Code of Civil Procedure and reaffirming the jurisprudence established in Decision No. 20/2021.

Legislator headnote

AI generated

art. 194 C. proc. civ, art. 125 C. proc. civ, art. 714 alin. (1) C. proc. civ, art. 123 alin. (1) C. proc. civ, art. 3 din O.U.G. nr. 80/2013, art. 10 din O.U.G. nr. 80/2013; Competence to hear execution objection challenging prescription of right to forced execution: , au indicat prevederile art. 194 C. proc. civ., art. 2500 şi urm. C. proc. civ., precum şi dispoziţiile legale indicate în cuprinsul cererii.

Keywords

AI generated
determination of jurisdiction declaratory decision enforcement proceedings assigned competence statute of limitations civil dispute

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 01 iulie 2025

Asupra conflictului negativ de competenţă constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti la data de 11.06.2024, sub nr. x/2024, reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâtele C. şi D. au solicitat constatarea prescripţiei dreptului material la acţiune al creditoarelor D. şi C. S.R.L. privind debitul rezultat din Contractul de credit nr. x din data de 04.06.2008, constatarea prescripţiei dreptului de a mai obţine executarea silită a debitului rezultat din Contractul de credit nr. x din data de 04.06.2008, precum şi obligarea pârâtelor la suportarea cheltuielilor de judecată.

În drept, au indicat prevederile art. 194 C. proc. civ., art. 2500 şi urm. C. proc. civ., precum şi dispoziţiile legale indicate în cuprinsul cererii.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 2029 din 04 martie 2025 Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Baia Mare.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, determinarea competenţei se realizează potrivit art. 125 C. proc. civ., în raport de capătul de cerere având ca obiect constatarea prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită a creanţei rezultate din titlul executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/04.06.2008, ce se circumscrie unei acţiuni în constatare, acţiunea în realizare, în care reclamanţii puteau invoca prescripţia, fiind contestaţia la executare.

Făcând aplicarea dispoziţiilor art. 714 alin. (1) C. proc. civ. şi a principiului unicităţii instanţei de executare, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a constatat că încuviinţarea executării silite a fost dispusă de Judecătoria Baia Mare prin încheierea civilă nr. 10852/06.12.2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018, ce a devenit, astfel, instanţă de executare.

În ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect prescripţia dreptului material la acţiune, instanţa de judecată l-a apreciat ca fiind unul accesoriu capătului de cerere privind prescripţia dreptului de a obţine executare silită, motiv pentru care a stabilit că, în baza art. 123 alin. (1) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a acestuia aparţine instanţei competente să judece capătul principal de cerere, respectiv Judecătoriei Baia Mare.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Judecătoria Baia Mare, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 5997 din data de 26 mai 2025 a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

În motivarea sentinţei civile de declinare a competenţei, instanţa a reţinut că obiectul cauzei este reprezentat de o acţiune în constatare şi nu de o contestaţie la executare, aspect ce rezultă din voinţa părţii (atât din motivarea cererii de chemare în judecată, din împrejurarea că taxa judiciară de timbru a fost stabilită şi achitată la valoarea obiectului cererii, potrivit art. 3 din O.U.G. nr. 80/2013 şi nu potrivit art. 10 din O.U.G. nr. 80/2013, dar şi din împrejurarea că reclamanţii au formulat o contestaţie la executare privind dosarul de executare nr. 3053/2018 al BEJ E., prin care invocă prescripţia, înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia Mare sub nr. x/2025), iar reclamanţii au înţeles să investească Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti cu soluţionarea acesteia.

În raport de acţiunea formulată s-a reţinut că în cauză este vorba de o competenţă teritorială relativă, iar în condiţiile în care prin întâmpinare intimatele nu au invocat excepţia de necompetenţă corespunzătoare, aceasta nu putea fi invocată de instanţă din oficiu, competenţa rămânând câştigată în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, învestită de reclamant cu soluţionarea cererii.

II. Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

În speţă, Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti şi Judecătoria Baia Mare şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de aprecierile diferite ale instanţelor cu privire la calificarea obiectului acţiunii şi la dispoziţiile legale aplicabile în speţă.

Astfel, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a reţinut că obiectul cauzei este o contestaţie la executare, iar potrivit 651 C. proc. civ. instanţa competentă să o soluţioneze este instanţa de executare, în timp ce Judecătoria Baia Mare a reţinut că este învestită cu o acţiune în constatare, în temeiul art. 35 C. proc. civ., ce atrage o competenţă teritorială relativă a instanţei, ce nu poate fi invocată din oficiu de către instanţa de judecată.

Din verificarea actelor dosarului rezultă că împotriva reclamanţilor a fost declanşată procedura executării silite, titlul executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din data de 04.06.2008 fiind pus în executare de către creditoare în cadrul dosarului de executare nr. 3053/2018 de BEJ E..

Pe calea acţiunii ce face obiectul dosarului nr. x/2024, reclamanţii solicită să se constate prescripţia dreptului creditoarei de a obţine executarea silită precum şi a însuşi dreptului material la acţiune cu privire la debitul rezultat din contractul de credit nr. x din data de 04.06.2008.

Prescripţia dreptului de a obţine executarea silită reprezintă un incident specific procedurii executării silite, mijlocul procesual prin care poate fi valorificată fiind contestaţia la executare.

În aceste circumstanţe, faţă de obiectul concret al pretenţiilor deduse judecăţii şi de împrejurarea că titlul executoriu contestat face obiectul unei executări silite în curs de derulare, în cadrul dosarului execuţional nr. x/2018 al BEJ E., Înalta Curte constată că acţiunea formulată de petenţi este o contestaţie la executare a cărei soluţionare intră în competenţa instanţei de executare, aşa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) şi ale art. 651 alin. (3) din C. proc. civ., potrivit căruia "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe. (...)

În speţă, executarea silită în dosarul execuţional nr. x/2018 al BEJ E. a fost încuviinţată de Judecătoria Baia Mare, prin încheierea civilă nr. 10852/06.12.2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018.

În consecinţă, în raport cu dispoziţiile legale anterior citate precum şi cu considerentele Deciziei nr. 20/2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 1083/11.11.2021, prin care s-a statuat că instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare revine Judecătoriei Baia Mare, care a devenit instanţă de executare, fiind aplicabil principiului unicităţii instanţei de executare.

Faţă de aceste considerente, în baza art. 125 C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect acţiune în constatare urmează a se stabili în favoarea judecătoriei care a încuviinţat executarea silită, anume Judecătoria Baia Mare, secţia civilă, ca instanţă de executare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Baia Mare, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 01 iulie 2025.