Competence for post-enforcement restitution interest claims: Tort damages action versus reversal of enforcement proceedings

Şedinţa publică din data de 01 iulie 2025

Asupra conflictului negativ de competenţă constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată din data de 01.07.2024, înregistrată sub numărul x/2024 pe rolul Judecătoriei Râmnicu - Vâlcea, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., obligarea acestuia din urmă la plata sumei de 3.078,92 RON, reprezentând daune-interese moratorii constând în dobândă legală penalizatoare şi actualizarea cu rata inflaţiei, calculate la suma de 7.410 RON cu care a fost executată silit în mod nelegal în dosarul de executare nr. 55/2020 aflat pe rolul B.E.J. C., executarea fiind anulată prin sentinţa civilă nr. 4375/03.05.2022 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1940/24.11.2023 a Tribunalului Bucureşti. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtului la suportarea cheltuielilor de judecată, constând în taxa judiciară de timbru achitată pentru soluţionarea prezentului demers judiciar.

În drept, a invocat următoarele dispoziţii legale: art. 1357, art. 1381, art. 1385, art. 1530 - 1531, art. 1535 C. civ. şi O.G. nr. 13/2011.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 42 din data de 13 ianuarie 2025 Judecătoria Râmnicu Vâlcea a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că din cuprinsul cererii de chemare în judecata rezultă că intenţia reclamantei a fost de a se restabili, în integralitate, situaţia anterioară executării silite, prin obligarea pârâtului la dobânda legală şi rata inflaţiei, acestea fiind accesorii debitului solicitat în cadrul dosarului nr. x/2021 şi cu privire la care s-a dispus întoarcerea executării silite, astfel că revine Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti competenţa de soluţionare a prezentei cauze, ca instanţă de executare şi care a dispus, de altfel, întoarcerea executării silite.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia a I civilă prin sentinţa civilă nr. 3996 din data de 17 aprilie 2025 a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea incidentului.

În motivarea sentinţei civile de declinare a competenţei, instanţa a reţinut că reclamantul a înţeles să solicite obligarea pârâtului la plata sumei de 3.078,92 RON, întemeindu-şi cererea pe dispoziţiile privind răspunderea civilă delictuală, şi a făcut menţiunea expresă că nu a înţeles să sesizeze instanţa în temeiul dispoziţiilor art. 724 C. proc. civ., solicitând suma respectivă pe cale principală.

În consecinţă, în raport cu obiectul cererii, instanţa a reţinut că reclamantul a sesizat Judecătoria Râmnicu Vâlcea, care este competentă teritorial conform art. 107 C. proc. civ., în condiţiile în care pârâtul are domiciliul în comuna Bujoreni, sat Olteni, nr. 375, judeţul Vâlcea.

II. Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

În speţă, Înalta Curte constată că Judecătoria Râmnicu Vâlcea şi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de aprecierile diferite ale instanţelor cu privire la calificarea obiectului acţiunii deduse judecăţii.

Astfel, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a apreciat că reclamanta a înţeles să învestească instanţa cu o cerere de întoarcere a executării, iar nu cu o acţiune în pretenţii, formulată pe calea dreptului comun, iar Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a reţinut că acţiunea dedusă judecăţii este o acţiune în pretenţii, iar nu o veritabilă cerere de întoarcere a executării.

Din verificarea actelor dosarului rezultă că reclamanta a fost executată silit pentru suma totală de 7.410 RON, de către pârâtul B.. În urma admiterii contestaţiei la executare formulate de către reclamantă, prin sentinţa civilă nr. 4375/03.05.2022 pronunţată în dosarul nr. x/2021 de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1940/24.11.2023 a Tribunalului Bucureşti, s-a dispus întoarcerea executării silite, fiind obligat pârâtul să restituie reclamantei suma de 7.410 RON, ce a făcut obiectul executării silite, precum şi să îi achite suma de 1300 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. La data de 21.03.2024, pârâtul B. a achitat întregul debit de 8.710 RON, conform dispoziţiilor hotărârii mai sus menţionate.

Prin prezenta cerere de chemare în judecată, reclamanta solicită obligarea pârâtului la plata sumei de 3.393 RON, reprezentând daune interese moratorii constând în dobândă legală penalizatoare şi actualizarea cu rata inflaţiei, calculate la suma de 7.410 RON cu care a fost executată silit în mod nelegal în dosarul de executare nr. 55/2020, pentru perioada cuprinsă între data executării sumei şi data restituirii acesteia de către pârât.

Elementele acţiunii sintetizate anterior reflectă faptul că pretenţiile deduse judecăţii nu au făcut obiectul executării silite şi, implicit, nici al cererii de întoarcere a executării ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2021 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, fiind formulate de reclamantă în temeiul răspunderii civile delictuale, în scopul reparării integrale a prejudiciului suferit ca urmare a nelegalei executări silite la care a fost supusă.

Prin urmare, suma solicitată pe calea prezentei acţiuni este distinctă de cea care a făcut obiectul întoarcerii executării silite, instanţa nefiind învestită cu soluţionarea unei cereri întemeiate pe art. 723 C. proc. civ., ce ar fi intrat în competenţa de soluţionare a instanţei de executare, ci cu o acţiune de drept comun în cadrul căreia reclamanta tinde să obţină un titlu executoriu pentru suma de 3.393 RON solicitată cu titlu de daune interese moratorii.

În aceste circumstanţe, competenţa de soluţionare a cererii se determină după regula generală instituită de art. 107 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căreia cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Cum domiciliul pârâtului este în comuna Bujoreni, sat Olteni, judeţul Vâlcea, instanţa competentă teritorial, conform 107 C. proc. civ. este Judecătoria Râmnicu Vâlcea, secţia civilă, domiciliul pârâtului fiind situat în circumscripţia primei instanţei investite de către reclamantă.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Râmnicu Vâlcea, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 01 iulie 2025.