Competence conflict in divorce: jurisdiction of court of last common domicile vs. court that decided prior final divorce action

Şedinţa publică din data de 30 iunie 2025

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 12 august 2024, pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, sub nr. x/2024, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a pârâtei, revenirea pârâtei la numele avut anterior căsătoriei, acela de "C.", stabilirea domiciliului minorei D. la tată şi exercitarea autorităţii părinteşti în comun.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 373 lit. b) din C. civ.

Deşi legal citată cu un exemplar de pe cererea de chemare în judecată şi de pe înscrisurile anexate, pârâta nu a formulat întâmpinare.

2. Hotărârea pronunţată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea

Prin sentinţa civilă nr. 6032 din 13 decembrie 2024, Judecătoria Râmnicu-Vâlcea a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., în favoarea Judecătoriei Slatina.

Pentru a dispune astfel, instanţa a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 915 alin. (1) din C. proc. civ., care prevăd că "Cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor. Dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul".

De asemenea, instanţa a reţinut că ultimul domiciliu comun al soţilor a fost în comuna Vultureşti, judeţul Olt, care se află în circumscripţia Judecătoriei Slatina.

În consecinţă, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina.

3. Hotărârea pronunţată de Judecătoria Slatina

Prin sentinţa civilă nr. 1687 din 20 mai 2025, Judecătoria Slatina a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea. A constatat intervenit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a dispune astfel, instanţa a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 915 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ. care atribuie competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei de la domiciliul pârâtului, dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află ultima locuinţă comună.

De asemenea, instanţa a reţinut că, pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, s-a aflat dosarul nr. x/2024 cu acelaşi obiect şi aceleaşi persoane implicate.

Prin sentinţa civilă nr. 5750 din 6 decembrie 2024, pronunţată în dosarul menţionat, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a soluţionat cererea formulată de reclamanta B., în contradictoriu cu pârâtul A., având ca obiect divorţ, a admis cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată şi completată, a declarat desfăcută căsătoria părţilor, prin acord, a dispus revenirea reclamantei la numele purtat anterior încheierii căsătoriei, a luat act de învoiala părţilor privind: exercitarea în comun a autorităţii părinteşti cu privire la minora D., stabilirea locuinţei minorei la domiciliul mamei, executarea de către tată a obligaţiei de întreţinere în natură prin asigurarea celor necesare traiului, a cheltuielilor pentru educare, învăţătură şi pregătire profesională, până la majoratul minorei sau noi dispoziţii ale instanţei de judecată, şi stabilirea unui program de legături personale cu minora în favoarea tatălui: în prima şi a treia săptămână din lună, sâmbătă, de la ora 09:00 până la ora 18:00, la domiciliu pârâtului, sau în locuri publice.

Astfel, în acel dosar, Judecătoria Râmnicu Vâlcea şi-a verificat competenţa în temeiul prevederilor art. 915 din C. proc. civ. şi s-a declarat competentă general, material şi teritorial să soluţioneze cererea de chemare în judecată anterior menţionată.

Prin urmare, Judecătoria Slatina a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine că Judecătoriei Râmnicu Vâlcea îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziţii legale şi argumente:

Pe calea acestui demers judiciar, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat instanţei să dispună desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a pârâtei, revenirea pârâtei la numele avut anterior căsătoriei, acela de "C.", stabilirea domiciliului minorei D. la tată şi exercitarea autorităţii părinteşti în comun.

Ambele instanţe aflate în conflict au reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 915 alin. (1) din C. proc. civ. care stipulează că "Cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor. Dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul".

Însă, Judecătoria Râmnicu Vâlcea s-a raportat la ultimul domiciliu comun al părţilor, aşa cum a fost precizat de reclamantul A., iar Judecătoria Slatina la faptul că mai există un dosar, care are ca obiect tot desfacerea căsătoriei dintre acestea, soluţionat deja de către Judecătoria Râmnicu Vâlcea.

Înalta Curte constată că instanţele de judecată au fost învestite, succesiv, cu două cereri care au ca obiect desfacerea căsătoriei dintre A. şi B., acţiunile vizând şi soluţionarea unor petite accesorii referitoare la nume, stabilirea domiciliului minorei D., programul de vizită şi exercitarea autorităţii părinteşti.

Astfel, cererea formulată de reclamanta B., în contradictoriu cu pârâtul A., a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu - Vâlcea, sub nr. x/2024, şi a fost soluţionată, pe fond, prin sentinţa civilă nr. 5750 din 6 decembrie 2024, definitivă.

Cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, sub nr. x/2024, şi face obiect al prezentului regulator de competenţă.

Înalta Curte reţine că, raportat la situaţia arătată, şi această a doua cerere este de competenţa Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Potrivit dispoziţiilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., "La primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate".

Prin urmare, judecătorul este obligat ca, din oficiu, să procedeze la verificarea şi stabilirea competenţei şi să consemneze acest aspect şi temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate, în încheierea de şedinţă de la primul termen.

În dosarul înregistrat sub nr. x/2024, la termenul din data de 6 decembrie 2024, fiind primul termen de judecată, instanţa a pus în discuţie competenţa de soluţionare a cauzei. Ambele părţi au fost prezente şi au arătat că Judecătoria Râmnicu Vâlcea este competentă să se pronunţe asupra cererii de divorţ şi a petitelor accesorii.

Instanţa a constatat că este competentă material şi teritorial să soluţioneze acţiunea, verificându-şi competenţa prin raportare la dispoziţiile art. 915 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin urmare, întrucât prezentul dosar are acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi sunt implicate aceleaşi persoane, acesta trebuie să fie soluţionat tot de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, instanţa de judecată care, printr-o hotărâre definitivă, a statuat în legătură cu aplicarea în concret a dispoziţiilor art. 915 din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) din acelaşi act normativ, va stabili competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 30 iunie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform dispoziţiilor art. 402 din C. proc. civ.