Territorial jurisdiction for forced enforcement of a foreign debtor’s debt: irrelevance of the domestic legal representative’s seat in determining the competent court.
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania (High Court of Cassation and Justice) resolved a negative conflict of jurisdiction in favor of the Tecui Court, ordering it to process the debtor’s request for enforcement, thereby overturning the initial declination of jurisdiction by the Tecui Court and the subsequent declination by the Bucharest Sector 6 Court. The dispute arose from a creditor’s application for the approval of forced enforcement against a foreign debtor (incorporated in the UAE) represented by a Romanian legal representative, where the courts disagreed on whether territorial jurisdiction should attach to the location of the Romanian representative or apply the statutory hierarchy for foreign debtors. Relying on Article 651(1) and (3) of the Code of Civil Procedure, the court held that the location of the debtor’s legal representative is irrelevant for establishing the competent enforcement court; instead, when the debtor’s seat is abroad, jurisdiction belongs to the court of the creditor’s domicile, establishing a specific and exclusive territorial competence based on the statutory cascade for extraterritorial debtors.
Legislator headnote
AI generatedart. 651 alin. (1) din C. proc. civ, art. 651 din C. proc. civ, art. 402 din C. proc. civ, art. 135 alin. (4) din acelaşi act normativ; Territorial jurisdiction for forced enforcement of a foreign debtor’s debt: irrelevance of the domestic legal representative’s seat in determining the competent court: The dispute arose from a creditor’s application for the approval of forced enforcement against a foreign debtor (incorporated in the UAE) represented by a Romanian legal representative, where the courts disagreed on whether territorial jurisdiction should attach to the location of the Romanian representative or apply the statutory hierarchy for foreign debtors. Relying on Article 651(1) and (3) of the Code of Civil Procedure, the court held that the location of the debtor’s legal representative is irrelevant for establishing the competent enforcement court; instead, when the debtor’s seat is abroad, jurisdiction belongs to the court of the creditor’s domicile, establishing a specific and exclusive territorial competence based on the statutory cascade for extraterritorial debtors.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe procedural basis cited in the dispositive to establish the competent court and resolve the negative conflict of jurisdiction.
Full text
Şedinţa publică din data de 30 iunie 2025
După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tecuci, la data de 21 martie 2025, sub nr. x/2025, Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat, la cererea creditoarei B., în cadrul dosarului de executare nr. 3440/2024, încuviinţarea executării silite, prin toate formele prevăzute de lege, a debitorului C., reprezentant legal de D. S.R.L., în baza titlului executoriu constituit de sentinţa civilă nr. 779 din 14 martie 2024 pronunţată de Judecătoria Tecuci, în dosarul nr. x/2022, pentru recuperarea sumei de 3.900 RON.
2. Hotărârea pronunţată de Judecătoria Tecuci
Prin încheierea nr. 779 din 27 martie 2025, Judecătoria Tecuci a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii având ca obiect "încuviinţare executare silită", formulată de Biroul Executorului Judecătoresc A., la cererea creditoarei B., împotriva creditorului C., reprezentat legal de D. S.R.L., în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 651 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ. potrivit cu care, "(1)Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. Dispoziţiile art. 112 şi ale art. 127 se aplică în mod corespunzător. (3). Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."
În cauză, debitorul C. nu are sediul în România, însă, este reprezentat legal de D. S.R.L. cu sediul în Bucureşti.
Prin urmare, în analizarea excepţiei necompetenţei teritoriale, Judecătoria Tecuci a reţinut că debitorul este reprezentat de o societate cu sediul în Bucureşti, împrejurare de care trebuie să se ţină seama în stabilirea competenţei.
În consecinţă, Judecătoria Tecuci a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.
3. Hotărârea pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti
Prin sentinţa civilă nr. 3876 din 16 mai 2025, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii având ca obiect "încuviinţare executare silită", formulată de Biroul Executorului Judecătoresc A., la cererea creditoarei B., împotriva debitorului C., reprezentat legal de D. S.R.L., în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti. A constatat intervenit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia.
Pentru a dispune astfel, a constatat că, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ.
În situaţia de faţă, la data depunerii cererii de executare silită, sediul debitorului C. nu se află în ţară, ci în Emiratele Arabe Unite, neavând relevanţă sediul reprezentantului legal. Prin urmare, competenţa teritorială se stabileşte prin raportare la domiciliul creditoarei B., care este în Tecuci.
Pentru aceste considerente, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea Judecătoriei Tecuci.
4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine că Judecătoriei Tecuci îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziţii legale şi argumente:
Obiectul litigiului vizează încuviinţarea executării silite pornite de Biroul Executorului Judecătoresc A., la cererea creditoarei B., împotriva debitorului C., reprezentat legal de D. S.R.L., în baza sentinţei civile nr. 779 din data de 14 martie 2024 pronunţată de Judecătoria Tecuci în dosarul nr. x/2022.
Conflictul negativ de competenţă dintre cele două instanţe, respectiv Judecătoria Tecuci şi Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, a fost generat de aprecierea diferită a noţiunii de "instanţă de executare", la care face trimitere art. 651 din C. proc. civ., în contextul în care debitorul are sediul în străinătate.
Astfel, Judecătoria Tecuci a apreciat că instanţa de executare este cea de la sediul procesual ales al debitorului, situat în România, respectiv în Bucureşti, în timp ce Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a reţinut că instanţa competentă teritorial este cea de la domiciliul creditoarei, la data sesizării organului de executare, situat în Tecuci, în considerarea faptului că sediul debitorului se află în Emiratele Arabe Unite.
Înalta Curte reţine că, în materia executării silite, stabilirea instanţei competente din punct de vedere teritorial să soluţioneze cererile de încuviinţare a executării silite se face în raport cu dispoziţiile art. 651 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., potrivit cu care "1) Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. 3) Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."
Particularităţile procedurii execuţionale conduc la concluzia unei competenţe teritoriale exclusive a instanţei de executare din perspectiva criteriilor prevăzute de alin. (1) al art. 651 din C. proc. civ.
Rezultă, aşadar, că legiuitorul a instituit în materia cererilor de încuviinţare a executării silite, a contestaţiilor la executare, precum şi a oricăror alte incidente apărute în cursul executării silite, în ipoteza în care sediul debitorului nu se află în ţară, o competenţă teritorială succesivă în favoarea instanţei în circumscripţia căreia se regăseşte sediul sau domiciliul creditorului, iar, în ultimul rând, al biroului executorului judecătoresc învestit cu cererea de executare silită.
Sub aspectul stabilirii instanţei competente din punct de vedere teritorial să judece cererea de încuviinţare a executării silite, în speţa dedusă judecăţii, nu prezintă relevanţă sediul procesual ales al debitorului, indicat atât în cererea de executare silită, cât şi în titlul executoriu, atât timp cât calitatea de mandatar şi instituţia reprezentării sunt relevante sub aspectul asigurării cunoaşterii procesului şi a actelor de procedură îndeplinite în cursul acestuia, pentru a da eficienţă dreptului la apărare, iar nu în planul competenţei instanţei de executare. O interpretare contrară ar fi de natură a lăsa la latitudinea debitorului competenţa instanţei de executare prin simpla alegere a unui sediu procesual.
Sediul social al debitorului C., împotriva căruia urmează să se efectueze executarea silită, se află în Emiratele Arabe Unite, acesta nefiind constituit în conformitate cu formele de organizare a societăţilor, reglementate de legislaţia românească.
Prin urmare, dând eficienţă ordinii instituite de către dispoziţiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a pricinii revine instanţei în a cărei circumscripţie se găseşte domiciliul creditoarei B., la data sesizării organului de executare - 20 martie 2025, situat în Tecuci, judeţul Galaţi.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) din acelaşi act normativ, va stabili competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea Judecătoriei Tecuci.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tecuci.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 30 iunie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform dispoziţiilor art. 402 din C. proc. civ.