Sale contract partially annulled for lack of cause, buyer's appeal rejected and ordered to pay costs

Şedinţa publică din data de 17 iunie 2025

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Cadrul procesual şi soluţia primei instanţe:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 24 mai 2018 pe rolul Tribunalului Gorj, secţia I civilă sub nr. x/2018, reclamantul Biroul de Turism pentru Tineret S.A. (fostul A.) a solicitat ca în contradictoriu cu pârâţii S.C. B., C. şi D. să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 13 noiembrie 2000, să fie repuse părţile în situaţia anterioară, în sensul desfiinţării actelor juridice subsecvente şi restituirii în tot a prestaţiilor executate de B.T.T. S.A., rectificarea înscrierilor de Carte Funciară nr. x şi nr. x în sensul radierii menţiunilor referitoare la titularul dreptului de proprietate şi înscrierea reclamantei în calitate de titular al dreptului de proprietate asupra imobilelor obiect al contractului de vânzare. A solicitat şi obligarea pârâtelor la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentului litigiu.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 194 şi urm. din C. proc. civ., art. 966 şi următoarele din C. civ. din 1864, art. 31-37 din Legea nr. 7/1996 în forma în vigoare anterior intrării în vigoare a Legii nr. 71/2011, art. 907-910 C. civ.

Prin sentinta civilă nr. 91 din 27 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, s-a stabilit competenta de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I civile a Tribunalului Gorj.

Prin sentinta nr. 202 din 14 iulie 2022, pronuntată în dosarul nr. x/2018 de către Tribunalul Gorj s-a respins excepţia autorităţii de lucru judecat şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, invocate prin întâmpinare de către pârâta B.. S-a respins excepţia insuficientei timbrări a acţiunii invocată de către pârâta B..

S-a respins excepţia lipsei de interes invocată de pârâţii C. şi D. prin întâmpinare.

S-a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi excepţia prematuritaţii, invocate de pârâta B. prin întâmpinarea la cererea modificatoare.

A fost admisă în parte acţiunea, cu precizarea ulterioară, formulată de către reclamanta Biroul de Turism pentru Tineret S.A. împotriva pârâtei B.. A fost constatată nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/13 noiembrie 2000 de Biroul Notarului Public E.. S-a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară, în sensul ca a fost obligată pârâta B. să restituie reclamantei bunul imobil reprezentat de Activul intitulat "F.", compus din S+P+2 nivele şi Centrală termică (incluzând reţelele exterioare de apă, canal şi gaze), situat în Târgu-Jiu, Bulevardul x, judeţul Gorj, compus din: la subsol-3 depozite, o carmangerie, 5 spaţii frigorifice, o spălătorie industrială şi holurile de acces, la parter-un hol de recepţie, un hol de acces cazare, un hol de corespondenţă, o terasă acoperită, două garsoniere formate dintr-o cameră şi baie, fiecare, un apartament pentru trei persoane format din două camere, o baie şi un hol, două birouri, un bar pentru 30 persoane, un salon pentru 10 (zece) persoane, un salon pentru 6 (şase) persoane, un salon de protocol cu două grupuri sociale şi un restaurant format din sala de servire, dimensionată la nivelul a 200 locuri la mese, spaţiile pentru bucătărie şi anexele necesare acesteia: preparări, secţie patiserie, spălare veselă, holuri acces, grupuri sociale, la etajul I şi IIspaţiile de cazare împreună cu deservirile de nivel, cuprinzând fiecare etaj câte 18 garsoniere formate dintr-o cameră, o baie şi un hol, flecare şi câte 2 apartamente formate din doua camere, o baie şi un hol, flecare, împreună cu suprafaţa de 7007,80 mp teren, cu vecini la răsărit Bulevardul x, la apus Primăria Municipiului Târgu-Jiu, la miazăzi Primăria Municipiului Târgu-Jiu, la miazănoapte Inspectoratul de Poliţie Târgu-Jiu.

A fost respinsă cererea având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/18 decembrie 2013 de către Biroul Notarului Public G., formulată împotriva pârâţilor B., C. şi D., ca neîntemeiată.

A fost respinsă cererea de obligare a pârâtei B. să restituie în natură reclamantei imobilul Agenţie B. T.T. Gorj, situat în Târgu-Jiu, strada x, nr. 27, judeţul Gorj, la parterul blocului 27, compus din patru birouri, o magazie, două grupuri sociale şi un hol de acces şi cota indiviză de teren aferentă acestuia în suprafaţă de 25,34 mp, ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/18 decembrie 2013, ca neîntemeiată.

A fost obligată pârâta B. să restituie reclamantei suma de 186.862 RON reprezentând valoarea actualizată a imobilului Agenţie B.T.T. Gorj înstrăinat prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/18.12.2013 de G., la starea fizică de la data înstrăinării din anul 2000.

A fost respinsă cererea de obligare a pârâţilor C. şi D. să restituie imobilul situat în Târgu-Jiu, strada x (actual str. x), nr. 27 (actual nr. 7), judeţul Gorj, la parterul blocului 27 (actual bl. 7), compus din patru birouri, o magazie, două grupuri sociale şi un hol de acces şi cota indiviză de teren aferentă acestuia în suprafaţă de 25,34 mp, ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/18.12.2013, ca neîntemeiată.

A fost respinsă cererea de obligare a pârâtei B. să restituie în natură sau prin echivalent bunurile mobile ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/13 noiembrie 2000 de Biroul Notarului Public E., ca neîntemeiată.

A fost respinsă cererea de obligare a pârâtei S.C. B. la plata contravalorii lipsei de folosinţă cu privire la bunurile ce au făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/13 noiembrie 2000 de BNP E., ca neîntemeiată.

S-a dispus rectificarea Cărţii Funciare nr. x Târgu-Jiu, în sensul înscrierii reclamantei ca titular al dreptului de proprietate asupra imobilului intitulat "F.", compus din S+P+2 nivele şi Centrală termică (incluzând reţelele exterioare de apă, canal şi gaze), situat în Târgu-Jiu, Bulevardul x, judeţul Gorj, compus din: la subsol-3 depozite, o carmangerie, 5 spaţii frigorifice, o spălătorie industrială şi holurile de acces, Ia parter-un hol de recepţie, un hol de acces cazare, un hol de corespondenţă, o terasă acoperită, două garsoniere formate dintr-o cameră şi baie, fiecare, un apartament pentru trei persoane format din două camere, o baie şi un hol, două birouri, un bar pentru 30 persoane, un salon pentru 10 (zece) persoane, un salon pentru 6 (şase) persoane, un salon de protocol cu două grupuri sociale şi un restaurant format din sala de servire, dimensionată la nivelul a 200 locuri la mese, spaţiile pentru bucătărie şi anexele necesare acesteia: preparări, secţie patiserie, spălare veselă, holuri acces, grupuri sociale, la etajul I şi IIspaţiile de cazare împreună cu deservirile de nivel, cuprinzând fiecare etaj câte 18 garsoniere formate dîntr-o cameră, o baie şi un hol, fiecare şi câte 2 apartamente formate din două camere, o baie şi un hol, fiecare, împreună cu suprafaţa de 7007,80 mp teren, cu vecini la răsărit Bulevardul x, la apus Primăria Municipiului Târgu-Jiu, Ia miazăzi Primăria Municipiului Târgu-Jiu, la miazănoapte Inspectoratul de Poliţie Târgu-Jiu, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri,

A fost respinsă cererea de rectificare a Cărţii Funciare nr. x Târgu-Jiu, ca neîntemeiată.

A fost obligată reclamanta Biroul de Turism pentru Tineret S.A. să plătească doamnei expert H., prin Biroul Local de Expertize Tehnice şi Judiciare de pe lângă Tribunalul Gorj, suma de 3000 RON reprezentând diferenţă onorariu expert. S-a constatat că reclamanta a achitat diferenţa de onorariu expert în cuantum de 3000 RON.

A fost respinsă cererea de obligare a pârâţilor C. şi D. la plata cheltuielilor de judecată.

A fost obligată pârâta S.C. B. să plătească reclamantei suma de 30510 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

2. Decizia pronunţată în apel:

Prin decizia nr. 38 din 31 ianuarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de B. şi Biroul de Turism pentru Tineret S.A. împotriva sentinţei civile nr. 202 din 14 iulie 2022, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimaţii pârâţi C. şi D.. Au fost respinse cererile privind acordarea cheltuielilor de judecată în apel formulate de apelante.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs principal reclamanta Biroul de Turism pentru Tineret S.A. şi pârâta B., precum şi recurs incident, pârâta B..

3. Înregistrarea recursurilor la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie:

La 12 aprilie 2023 a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă dosarul nr. x/2023, având ca obiect recursurile principale declarate de reclamanta Biroul de Turism pentru Tineret S.A. şi de pârâta B., precum şi recursul incident declarat de pârâta B. împotriva deciziei civile nr. 38 din 31 ianuarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

Prin încheierea din 6 decembrie 2023, pronunţată în completul de filtru în dosarul nr. x/2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor.

Prin încheierea nr. 425 din 28 februarie 2024, pronunţată în complet de filtru în dosarul nr. x/2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a declinat competenţa de soluţionare a recursurilor declarate de recurenta-reclamantă Biroul de Turism pentru Tineret S.A. şi recurenta-pârâtă B. împotriva deciziei nr. 38/2023 din 31 ianuarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă în favoarea secţiei I civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La 13 martie 2024 a fost înregistrat dosarul nr. x/2023 pe rolul secţiei I civile având ca obiect soluţionarea recursurilor anterior menţionate, fiind repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 5.

Prin rezoluţia de primire, s-a dispus întocmirea unui supliment la raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

4. Procedura de filtru:

Prin rezoluţia completului de filtru nr. 5 din data de 28 octombrie 2024, s-a luat act de întocmirea suplimentului la raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor principale declarate de reclamanta Biroul de Turism pentru Tineret S.A. şi de pârâta B., precum şi a recursului incident declarat de pârâta B. împotriva deciziei civile nr. 38 din 31 ianuarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

Constatându-se încheiată procedura de comunicare, a fost stabilit termen la 10 decembrie 2024, în complet de filtru, fără citarea părţilor, în vederea soluţionării căii de atac.

Prin încheierea pronunţată în camera de consiliu din 10 decembrie 2024, a fost anulat recursul declarat de reclamanta Biroul de Turism pentru Tineret S.A. împotriva deciziei civile nr. 38 din 31 ianuarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

A fost constat ca rămas fără efect recursul incident declarat de pârâta B. împotriva aceleiaşi decizii.

A fost admis în principiu, recursul principal declarat de pârâta B. împotriva deciziei civile nr. 38 din 31 ianuarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi s-a fixat termen pentru judecata recursului la 4 martie 2025, în şedinţă publică, complet C5, ora. 09.00, cu citarea părţilor.

5. Motivele de recurs:

Prin cererea de recurs, pârâta B. a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a deciziei atacate şi trimiterea spre rejudecare instanţei de apel, formulând următoarele critici:

Hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea normelor de drept material prevăzute de art. 966 C. civ. din 1864 - potrivit cu care obligaţia fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită, nu poate avea niciun efect - deoarece un element de fapt esenţial a fost calificat greşit din punct de vedere juridic. În continuare, recurenta expune consideraţii teoretice cu privire la cauza actului juridic civil, redând prevederile art. 948, art. 966, art. 967 şi art. 968 C. civ. din 1864.

În mod greşit, s-a reţinut că nu există cauza contractului de vânzare-cumpărare, pe motiv că reclamanta l-a încheiat exclusiv în considerarea hotărârii judecătoreşti care o obliga în acest sens, hotărâre care a fost ulterior desfiinţată. Acest raţionament este eronat şi rezultă din calificarea juridică greşită a situaţiei de fapt şi a normelor de drept material care reglementează cauza actului juridic.

Instanţa de apel a avut în vedere doar motivul de nulitate referitor la absenţa cauzei şi nu caracterul ilicit al acesteia, arătând în considerente faptul că în condiţiile în care se stabileşte inexistenţa cauzei, nu se poate constatata şi ilicitatea acesteia. Deşi a pornit de la acest raţionament şi a analizat formal doar existenţa cauzei, instanţa de apel în mod greşit are în vedere şi efectele generate de anularea contractului, concluzionând eronat că pârâta B. avea calitatea de cumpărător de rea-credinţă, condiţie care poate fi avută în vedere doar în situaţia în care se analizează cauza ilicită sau un transfer succesiv al dreptului de proprietate, decizia fiind contradictorie şi nelegală în opinia recurentei-pârâte.

In ceea ce priveşte chestiunea referitoare la existenţa cauzei actului juridic civil, trebuia verificată atitudinea părţilor raportului contractual, respectiv scopul urmărit de părţi, iar instanţa de apel trebuia să verifice mecanismul de formare şi existenţă a cauzei pe tot parcursul derulării relaţiilor contractuale dintre părţi prin administrarea de probe în acest sens. În continuare recurenta expune situaţia de fapt, istoricul contractual dintre părţi cu referire la o serie de înscrisuri depuse la dosarul cauzei, negocierile purtate, stabilirea şi renegocierea unor tranşe de preţ, de natură a reliefa existenţa voinţei reclamantei în încheierea vânzării şi existenţa cauzei

Se mai invocă faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, iar motivarea instanţei de apel nu respectă exigenţele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât instanţa de apel nu a răspuns în niciun fel criticilor pârâtei privind excepţia de la principiul retroactivităţii efectelor nulităţii şi menţinerea actului subsecvent. Analiza acestui motiv de apel se impunea cu atât mai mult cu cât inclusiv curtea de apel a reţinut buna-credinţă a acesteia, respingând cererea reclamantei cu privire la contravaloarea lipsei de folosinţă.

Instanţa de prim control judiciar a încălcat normele de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii şi hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii, deoarece a reţinut, pe de o parte, că B. a fost de rea-credinţă la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare pe baza considerentelor din decizia penală nr. 180/A/27 iunie 2014 pronunţată în dosarul nr. x/2009 dând eficienţă puterii de lucru judecat a acestei decizii, potrivit art. 431 alin. (2) C. proc. civ., iar, pe de altă parte, a respins în mod eronat excepţia autorităţii de lucru judecat a acestei decizii penale faţă de judecata din prezenta cauză.

În opinia recurentei-pârâte, instanţa de apel trebuia să admită excepţia puterii de lucru judecat a deciziei penale menţionate anterior având în vedere admiterea în parte a acţiunii civile şi respingerea solicitării de desfiinţare a contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 13 noiembrie 2000. Pe de altă parte, în tot cursul procesului penal nu au fost constatate fapte ilicite faţă de încheierea contractului de vânzare.

În condiţiile renegocierii condiţiilor de plată a preţului şi acceptării executării contractului de către reclamantă pe toată durata acestuia, prezenta acţiune este lipsită de interes, sens în care recurenta-pârâtă a invocat excepţia lipsei de interes a recurentei Biroul de Turism şi Tineret S.A. în a solicita anularea contractului de vânzare-cumpărare, precum şi restabilirea situaţiei anterioare vânzării având în vedere că aceasta nu justifică niciun prejudiciu contractual.

În drept, au fost indicate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

5. Apărările formulate în cauză:

Recurenta-reclamantă Biroul de Turism şi Tineret S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de pârâta B. ca nefondat.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Fiind examinat recursul formulat de recurenta-pârâtă B., se constată că acele critici prin care se susţine ca decizia recurată este contradictorie şi, pe anumite chestiuni, nemotivată, se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., însă nu sunt fondate.

Astfel, recurenta-pârâtă consideră că argumentul instanţei de apel potrivit cu care, în condiţiile în care se stabileşte inexistenţa cauzei, nu se poate constatata şi ilicitatea acesteia, este contrazis de considerentele ulterioare ale aceleiaşi instanţe prin care s-a reţinut că pârâta ar avea calitatea de cumpărător de rea-credinţă, condiţie care poate fi avută în vedere doar în situaţia în care se analizează cauza ilicită sau un transfer succesiv al dreptului de proprietate.

Critica va fi înlăturată, întrucât din lectura deciziei recurate se observă că, în primă fază, instanţa de apel nu a făcut decât să respingă obiecţia pretinsei contrarietăţi din motivarea sentinţei primei instanţe, raportată la reţinerea atât a relei-credinţe a pârâtei, cât şi a bunei-credinţe a acesteia, arătând că au fost avute în vedere perioade diferite de timp cu privire la atitudinea subiectivă a părţilor şi scopul pentru care au fost încheiate contractele dintre ele.

Apoi, în propria sa analiză, instanţa de apel reţine că, în condiţiile în care se stabileşte inexistenţa cauzei, nu se poate constata şi ilicitatea acesteia, cauza lipsind, doar că acest aspect nu poate atrage în sine reformarea hotărârii primei instanţe, câtă vreme absenţa cauzei este şi singură un motiv de nulitate a actului juridic.

În fine, depăşind această etapă a analizei, instanţa de apel trece la examinarea criticilor din apelul incident formulat de reclamantă cu privire la soluţia dată petitului vizând contravaloarea lipsei de folosinţă, reţinând că, independent de reaua credinţă a pârâtei la momentul încheierii asocierii în participaţiune şi a vânzării-cumpărării, ulterior, după semnarea tranzacţiei, aceasta a devenit de bună credinţă în posesia ei, ceea ce duce la respingerea cererii reclamantei privind despăgubirile pentru lipsirea sa de folosinţă.

Aceste considerente nu le contrazic pe cele anterioare, referitoare la absenţa cauzei contractului, întrucât nu sunt făcute în legătură cu capătul de cerere în nulitate, iar soluţia de nulitate a vânzării nu este dispusă în considerarea acestei rele-credinţe; în plus, lipsa cauzei se referea la reclamantă în privinţa vânzării, în timp ce reaua/buna credinţă reţinute de instanţă o priveau pe pârâtă la cumpărare şi ulterior în posesie. Considerentele sunt făcute în legătură cu buna sau reaua credinţă a posesiei, ca temei al capătului de cerere în despăgubiri, iar concluzia este favorabilă recurentei pârâte, în sensul că, chiar dacă ar fi fost iniţial de rea credinţă la semnarea actului, ulterior încheierii noii convenţii dintre părţi, intitulate "Tranzacţie", posesia a devenit una de bună credinţă, pârâta neputând fi obligată la despăgubirile solicitate.

Nu se poate vorbi nici despre faptul că decizia recurată nu ar cuprinde motivele pe care se întemeiază, cu referire la absenţa unor răspunsuri ale instanţei de apel cu privire la criticile pârâtei privind excepţia de la principiul retroactivităţii efectelor nulităţii şi menţinerea actului subsecvent, în virtutea ocrotirii bunei credinţe - cu atât mai mult cu cât inclusiv curtea de apel a reţinut buna-credinţă a acesteia, respingând cererea reclamantei cu privire la contravaloarea lipsei de folosinţă.

Dimpotrivă, instanţa de apel înlătură explicit amintitele critici, arătând în mod judicios că "susţinerile privind existenţa excepţiei de la principiul retroactivităţii efectelor nulităţii şi menţinerea actului subsecvent în virtutea principiului ocrotirii bunei credinţe nu au legătură cu petitul privind constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/13.11.2000, câtă vreme instanţa nu a fost sesizată şi nu s-a pronunţat pe un motiv de nulitate care să privească aceste aspecte."

Într-adevăr, problema exceptării unui act subsecvent de la sancţiunea nulităţii în virtutea principiului ocrotirii bunei credinţe se pune în cazul anulării unui act antecedent şi al verificării consecinţelor acestui lucru asupra actelor subsecvente, însă nu aceasta e ipoteza în speţă, unde contractul de vânzare-cumpărare al recurentei pârâte nu a fost anulat ca act subsecvent (pentru a face necesară verificarea aplicabilităţii excepţiei ce decurge din principiul ocrotirii bunei credinţe), ci a fost anulat în mod direct, pentru lipsa cauzei vânzătorului, situaţie în care chestiunea bunei credinţe a cumpărătorului nu mai prezintă relevanţă din punctul de vedere al motivului de nulitate. În plus, instanţa e apel nu a reţinut buna credinţă a pârâtei cumpărătoare la data încheierii actului, ci dimpotrivă, a făcut referire la buna ei credinţă abia la un moment ulterior şi doar în legătură cu natura posesiei.

În fine, nu există contrarietate nici între reţinerea considerentelor deciziei penale nr. 80/2014 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală ca fiind lucru judecat cu privire la faptele inculpatului director general şi preşedinte al consiliului de administraţie al reclamantei de a fi falsificat procesele-verbale ale şedinţelor Consiliului de Administraţie şi Adunării Generale a Acţionarilor referitoare la asocierile în participaţiune care au stat la baza încheierii unor vânzări, printre care şi cea care face obiectul analizei prezente, pe de o parte, şi respingerea excepţiei autorităţii de lucru judecat a soluţiei dispuse prin aceeaşi sentinţă cu privire la latura civilă în sensul respingerii solicitării de anulare în cadrul procesului penal a contractelor de vânzare cumpărare, printre care şi cel din prezentul litigiu, motivat de împrejurarea că desfiinţarea lor excede obiectul cauzei penale.

Astfel, chestiunea faptelor inculpatului cu privire la care s-a purtat judecata penală - ce intră în puterea lucrului judecat conform art. 28 C. proc. pen. (fostul art. 22 din C. proc. pen. 1968) - este o chestiune diferită de problematica admisibilităţii anulării în procesul penal a unor acte subsecvente celor falsificate, astfel încât nu există nicio contradicţie între a reţine autoritatea de lucru judecat a primeia şi inexistenţa autorităţii lucrului judecat a celei de a doua în faţa instanţelor civile, litigiul de faţă fiind iniţiat într-un cadru procesual diferit (cauză diferită) faţă de cel desfăşurat pe latura civilă a procesului penal.

În ceea ce priveşte criticile prin care se susţine aplicarea greşită a prevederilor art. 966 C. civ. din 1864 privind condiţiile esenţiale pentru validitatea convenţiilor, cu referire la greşita reţinere a inexistenţei unei cauze a contractului de vânzare cumpărare, acestea nu se încadrează, în realitate, în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., deoarece nu ridică chestiuni de interpretare şi aplicare a dreptului ci vizează aspecte de netemeinicie, urmărindu-se o nouă evaluare a situaţiei de fapt în raport cu probele administrate în cauză în sensul de a se reţine existenţa cauzei.

Toate susţinerile recurentei pe acest punct sunt menite să demonstreze că a existat o cauză a contractului, ca element al voinţei juridice a părţilor, însă modul în care s-a configurat şi materializat scopul urmărit de părţi la încheierea contractului, mecanismul de formare şi de menţinere a cauzei pe parcursul derulării relaţiilor contractuale nu reprezintă o chestiune de drept.

De altfel, se observă că susţinerile recurentei nu dezvoltă argumente de ordin interpretativ al legii sau silogisme referitoare la conţinutul normei de drept substanţial, ci elemente factuale referitoare la modul în care au fost renegociate, modificate şi plătite diverse tranşe ale preţului, chestiuni legate de achitarea integrală a acestuia şi de derularea relaţiei contractuale, implicaţiile tranzacţiei încheiate ulterior hotărârii judecătoreşti de obligare a reclamantei la semnarea vânzării, buna credinţă a pârâtei, totul pentru a conchide că în realitate cauza vânzării nu a constituit-o hotărârea judecătorească şi că, în orice caz, ulterior acesteia au apărut elemente noi de natură a pune în lumină formarea unei cauze (scop) diferite a reclamantei cu privire la vânzare.

Or, aceste argumente nu se încadrează în noţiunea de încălcare sau aplicare greşită a dreptului, cum cere art. 488 pct. 8 C. proc. civ., ci doar contestă un element de fapt reţinut de instanţele fondului în mod suveran cu privire la latura subiectivă a raportului contractual, anume formarea nevalidă a voinţei juridice a reclamantei, astfel încât criticile vor fi înlăturate.

În secundar spus, chiar dacă s-ar admite că nu hotărârea judecătorească de obligare a reclamantei la vânzare ar fi fost cauza contractului, cu siguranţă cauza ar fi trebuit identificată în elementele voliţionale care au constituit raporturile juridice anterioare în baza cărora s-a putut pronunţa această hotărâre - cum ar fi voinţa reclamantei de a încheia asocierile în participaţiune ce dădeau apoi dreptul pârâtei la cumpărare; or, hotărârea penală tocmai aceasta a constatat: lipsa unei astfel de voinţe juridice valabile a reclamantei manifestată prin organele sale de conducere, în condiţiile în care consemnările în acest sens ale hotărârilor adunării generale a acţionarilor şi consiliului de administraţie au fost falsificate, astfel încât voinţa (incluzând scopul) încheierii asocierilor în participaţiune şi apoi a vânzării nu a existat decât din partea reprezentantului reclamantei în nume personal, iar nu din partea acesteia.

În orice caz, absenţa unei cauze (scop) la momentul încheierii vânzării, ca urmare a desfiinţării, în urma unei revizuiri, a hotărârii judecătoreşti care a obligat-o pe reclamantă la vânzare, nu poate fi complinită prin elemente ulterioare de natură a pune în lumină configurarea unei noi voinţe juridice, întrucât nulitatea absolută nu poate fi acoperită.

În fine, excepţia lipsei de interes a reclamantei nu poate fi primită, întrucât nu se poate susţine că nu ar exista un folos în anularea unui contract încheiat în absenţa unei voinţe juridice valid formate şi în recuperarea unui bun astfel înstrăinat, consideraţiile recurentei-pârâte referitoare la împrejurarea că interesele reclamantei ar fi fost pe deplin satisfăcute în modul în care s-au derulat relaţiile contractual ţinând de evaluarea pe care o face fiecare parte, fără a releva în mod obiectiv absenţa oricărui interes în formularea acţiunii.

În baza art. 496 C. proc. civ. va fi respins recursul ca nefondat, inclusiv solicitările recurentei referitoare la plata cheltuielilor de judecată, urmând ca în baza art. 453 C. proc. civ. să fie obligată recurenta la plata cheltuielilor de judecată avansate de intimată în recurs.

Întrucât intimata a formulat şi propriul recurs, anulat în procedura de filtru, cheltuielile de judecată constând în onorariu de avocat vor fi acordate doar parţial, anume în partea generată de apărarea faţă de recursul adversarei, prezumându-se că restul de onorariu a fost avansat în susţinerea propriului recurs, care a fost anulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă B. împotriva deciziei civile nr. 38 din 31 ianuarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

Obligă recurenta-pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 10.000 RON către intimatul-reclamant Biroul de Turism pentru Tineret S.A.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 iunie 2025.