Labor agency compensation claims; nullity of cassation for failure to cite valid legal grounds instead of factual re-evaluation

Şedinţa publică din data de 12 iunie 2025

Deliberând asupra recursului dedus judecăţii, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă, la 26 octombrie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Vâlcea a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.A., obligarea acesteia la plata sumei de 328.341,05 RON, reprezentând plăţi compensatorii acordate angajaţilor în perioada iulie 2004 - iulie 2005, conform dispoziţiilor O.U.G. nr. 95/2002, cu modificările şi completările ulterioare, obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare aferente sumelor solicitate prin primul capăt de cerere al acţiunii, precum şi a cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 1349 şi următ. C. civ.

2. Hotărârea pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă

Prin sentinţa nr. 1462 din 21 decembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, a respins excepţia inadmisibilităţii, invocată prin întâmpinare de pârâtă; a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, invocată de pârâtă prin întâmpinare; a respins, ca fiind prescrisă, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Vâlcea, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.A..

3. Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă

Prin decizia nr. 2532 din 3 iunie 2021, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, a admis apelul declarat de reclamanta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Vâlcea împotriva sentinţei nr. 1462 din 21 decembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.A.; a anulat sentinţa şi a trimis cauza, spre rejudecare, instanţei de fond.

4. Hotărârea pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă

Prin decizia nr. 444 din 1 martie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C. A. S.A. împotriva deciziei nr. 2532 din 3 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, în contradictoriu cu reclamanta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Vâlcea.

5. Hotărârea pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, în rejudecare

Prin sentinţa nr. 458 din 27 februarie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Vâlcea, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.A..

6. Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă

Prin decizia nr. 4043 din 1 octombrie 2024, îndreptată prin încheierea din camera de consiliu din 29 octombrie 2024, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Vâlcea împotriva sentinţei nr. 458 din 27 februarie 2024, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.A..

7. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 4043 din 1 octombrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, a declarat recurs reclamanta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Vâlcea.

Invocând incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., recurenta a susţinut că soluţia pronunţată de instanţa de apel este nelegală, fiind pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor legale în materie.

A arătat că a solicitat prin cererea de chemare în judecată obligarea pârâtei S.C. A. S.A., pe temeiul răspunderii civile delictuale, la plata sumei de 328.341,05 RON, reprezentând plăţi compensatorii acordate angajaţilor în perioada iulie 2004 - iulie 2005, conform dispoziţiilor O.U.G. nr. 95/2002, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi la plata dobânzii legale penalizatoare aferente sumelor solicitate.

A menţionat că Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, prin sentinţa nr. 458 din 27 februarie 2024, a respins acţiunea, considerând, în mod netemeinic şi nelegal, că nu exista legătura de cauzalitate impusă de art. 1357 alin. (1) C. civ. între conduita pârâtei şi prejudiciul suferit de recurentă.

A precizat că a declarat apel împotriva hotărârii instanţei de fond, care a fost respins prin decizia recurată, ca urmare a ignorării probaţiunii administrate, inclusiv a raportului de expertiză cu relevanţă în cauză.

8. Apărările formulate

Prin întâmpinarea depusă la 23 decembrie 2024, intimata-pârâtă S.C. A. S.A. a solicitat, în principal, anularea recursului pentru neîncadrarea criticilor în dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.. În subsidiar, a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.

9. Procedura de filtru

Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului s-a reţinut că decizia nr. 4043 din 1 octombrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, este supusă recursului, în raport de dispoziţiile art. 97 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 483 alin. (1) C. proc. civ., însă criticile formulate nu pot fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., întrucât nu vizează judecata realizată de instanţa de apel prin prisma normelor de drept aplicabile, ci o reevaluare a probatoriului administrat.

În condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor pentru a formula, în scris, un punct de vedere.

Recurenta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Vâlcea a formulat punct de vedere la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului prin care a susţinut că sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 9 aprilie 2025, a fost fixat termen de judecată la 12 iunie 2025, în camera de consiliu, pentru analiza admisibilităţii în principiu a recursului.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare asupra excepţiei nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul în raport de excepţia de nulitate, Înalta Curte constată următoarele:

Dispoziţiile imperative înscrise în art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. prevăd că cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, precum şi dezvoltarea lor, iar dispoziţiile art. 488 alin. (1) punctele 1-8 din acelaşi act normativ prevăd, limitativ, motivele pentru care se poate cere casarea unei hotărâri.

Dat fiind că recursul este o cale extraordinară de atac ce nu are caracter devolutiv, verificarea legalităţii hotărârii atacate se face numai în raport de motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Conform prevederilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia motivelor de ordine publică ce pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, iar, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, sancţiunea nulităţii intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică invocarea motivelor de nelegalitate ale hotărârii pronunţate de instanţa a cărei hotărâre se atacă şi încadrarea acestora în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. ori a unor critici care să permită o astfel de încadrare juridică, pentru ca instanţa de recurs să poată exercita controlul de legalitate.

În măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cuprinsul cererii de recurs nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate menţionate în art. 488 C. proc. civ., recursul este lovit de nulitate.

Înalta Curte reţine în prezenta cauză că invocarea dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. de către recurent este lipsită de valenţe juridice, în contextul în care recursul nu cuprinde critici care să reliefeze aspecte de nelegalitate ale deciziei recurate vizând nemotivarea hotărârii.

Astfel, deşi este necesar ca recurenta să formuleze o argumentare juridică a nelegalităţii hotărârii atacate, prin identificarea explicită a cauzelor ce reclamă nemotivarea hotărârii, existenţa unor motive contradictorii sau străine de natura pricinii reţinute de instanţa de apel, în cuprinsul memoriului de recurs nu se regăseşte nicio critică referitoare la aceste aspecte, motivul de casare sus-menţionat fiind invocat formal.

Nu pot face obiectul controlului de legalitate exercitat de instanţa de recurs, nereprezentând critici ale hotărârii recurate, nici aspectele invocate de către recurentă privind probele administrate.

Este de evidenţiat că recurenta urmăreşte, în realitate, doar repunerea în discuţie a elementelor probatorii administrate în cauză (aceasta susţinând că instanţa de apel a respins apelul său ca urmare a ignorării probaţiunii administrate, inclusiv a raportului de expertiză cu relevanţă în cauză), ceea ce face ca respectiva susţinere să nu poată fi primită în prezenta cale extraordinară de atac.

Instanţa de recurs nu are competenţa de a cenzura situaţia de fapt stabilită prin hotărârea atacată şi de a reevalua, în acest scop, probatoriul, ci doar de a verifica legalitatea hotărârii, prin raportare la cadrul factual care a fost constatat deja, deoarece modul în care instanţele de fond au interpretat probele administrate şi au stabilit, pe baza acestora, o anumită situaţie de fapt, nu constituie motiv de recurs în reglementarea art. 488 C. proc. civ.

Reţinând că recurenta nu a prezentat critici ce pot fi încadrate în cazurile de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, constatând că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanţă, Înalta Curte urmează să anuleze recursul, în condiţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Vâlcea împotriva deciziei nr. 4043 din 1 octombrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 iunie 2025.