Negative conflict of jurisdiction: territorial competence for forced execution authorization determined by debtor's registered office at seizure date under Art. 651(1) CCP

Şedinţa publică din data de 12 iunie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ dedus judecăţii, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la data de 10 ianuarie 2025, sub nr. x/2025, formulată de petentul BEJA A., privind pe creditorul B. şi pe debitoarea C., s-a solicitat încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentinţa nr. 770 din 23 august 2024, pronunţată de Judecătoria Zalău în dosarul nr. x/2022.

2. Sentinţa pronunţată de Judecătoria Buftea, secţia civilă

Prin sentinţa nr. 822 din 27 ianuarie 2025, Judecătoria Buftea, secţia civilă, a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea Judecătoriei Zalău.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., care statuează că instanţa de executare este cea de la domiciliul sau sediul debitorului şi, în raport cu sediul debitoarei S.C. D. S.A. de la data sesizării executorului judecătoresc, situat în Bucureşti, a apreciat că Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti este instanţa competentă să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite, declinarea de competenţă fiind, însă, făcută în favoarea Judecătoriei Zalău.

3. Sentinţa pronunţată de Judecătoria Zalău

Învestită prin declinare, Judecătoria Zalău a pronunţat încheierea nr. 503 din 5 martie 2025, prin care a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 666 alin. (1) şi ale art. 651 alin. (1) C. proc. civ. vizând competenţa instanţei de executare de la domiciliul sau sediul debitorului de a soluţiona cererile de încuviinţare a executării silite.

Ca situaţie de fapt, a reţinut că sediul debitoarei C., la data demarării executării silite, era în Otopeni, jud. Ilfov, împrejurare în raport cu care a apreciat că aparţine Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti competenţa de soluţionare a cererii, potrivit H.G. nr. 1217/2023 privind stabilirea localităţilor care fac parte din circumscripţiile judecătoriilor şi parchetelor de pe lângă acestea.

4. Sentinţa pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă, a pronunţat sentinţa nr. 3465 din 7 aprilie 2025, prin care a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Buftea, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Curţii de Apel Bucureşti, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În motivarea hotărârii pronunţate, instanţa a reţinut că, potrivit art. 666, raportat la art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite revine instanţei de executare, care este judecătoria în a cărei circumscripţie se află la data sesizării organului de executare domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Reţinând că la data sesizării organului de executare sediul debitoarei C. era în Otopeni, jud. Ilfov, a constatat că aparţine Judecătoriei Buftea competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite, întrucât în circumscripţia acestei instanţe se află sediul debitoarei, potrivit H.G. nr. 1217/2023 privind stabilirea localităţilor care fac parte din circumscripţiile judecătoriilor şi parchetelor de pe lângă acestea.

5. Sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie

Învestită cu soluţionarea conflictului de competenţă, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a pronunţat sentinţa nr. 85 din 29 aprilie 2025, prin care a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a conflictului de competenţă ivit între Judecătoria Zalău şi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea, sub nr. x/2025, petentul BEJA A., la cererea creditorului B., a solicitat încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentinţa nr. 770 din 23 august 2024, pronunţată de Judecătoria Zalău în dosarul nr. x/2022, împotriva debitoarei C..

Sub aspectul determinării competenţei teritoriale în funcţie de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile dispoziţiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) şi (3) din acelaşi act normativ.

Încuviinţarea executării silite este de competenţa exclusivă a instanţei de executare, astfel cum rezultă din prevederile art. 666 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 651 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Conform dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului. Dacă domiciliul debitorului sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

Înalta Curte reţine că sediul debitoarei este în oraşul Otopeni, Calea x, Aeroport Internaţional Henri Coandă Terminal Plecări 1-7, Jud. Ilfov, conform înscrisurilor din dosar.

Constatând că, la data sesizării de către creditoare a organului de executare, debitoarea C. avea sediul în Otopeni, jud. Ilfov, se reţine că Judecătoria Buftea este instanţa de executare competentă să judece cauza, în sensul dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

În considerarea argumentelor expuse, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea Judecătoriei Buftea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 12 iunie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform dispoziţiilor art. 402 din C. proc. civ.