Jurisdictional conflict resolved via relative incompetence waiver doctrine where defendant’s failure to plead exception validates initial court’s competence despite lack of territorial link

Şedinţa publică din data de 12 iunie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ dedus judecăţii, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 11 octombrie 2023, sub nr. x/2023, reclamanta A., prin A. - Sucursala Bucureşti a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., obligarea acesteia la plata sumei de 15.000 RON, cu titlu de plată nedatorată, şi a sumei de 1537,29 RON, reprezentând dobândă legală penalizatoare, precum şi la plata dobânzii legale calculate în continuare până la data plăţii integrale.

2. Sentinţa pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 10169 din 21 noiembrie 2024, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă, a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea Judecătoriei Brăila.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 107 C. proc. civ., care determină competenţa teritorială a instanţei de la domiciliul pârâtului şi, în raport de domiciliul pârâtei din sat Berteştii de Jos, jud. Băila, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila, având în vedere că activitatea Judecătoriei Însurăţei, instanţă în a cărei rază de competenţă se află domiciliul pârâtei, a fost suspendată conform H.G. nr. 476 din 6 iulie 2016.

3. Sentinţa pronunţată de Judecătoria Brăila

Învestită prin declinare, Judecătoria Brăila, secţia civilă, a pronunţat sentinţa civilă nr. 3156 din 10 aprilie 2025, prin care a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În motivarea hotărârii pronunţate, instanţa a reţinut că litigiul vizează o acţiune întemeiată pe dispoziţiile plăţii nedatorate, ceea ce atrage incidenţa dispoziţiilor art. 107 C. proc. civ., care vizează competenţa instanţei de la domiciliul pârâtului, norma fiind de competenţă relativă.

Reţinând că cererea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, iar pârâta nu a depus întâmpinare şi nu s-a prezentat în instanţă pentru a invoca excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei iniţial învestite, a constatat că instanţa sesizată rămâne competentă să soluţioneze litigiul ca urmare a decăderii pârâtului din dreptul de a invoca excepţia relativă, excepţie pe care instanţa nu are dreptul să o invoce din oficiu, în raport de dispoziţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul litigiului este reprezentat de cererea prin care reclamanta A., prin A. - Sucursala Bucureşti a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., obligarea acesteia la plata sumei de 15.000 RON, cu titlu de plată nedatorată, şi a sumei de 1537,29 RON, reprezentând dobândă legală penalizatoare, precum şi la plata dobânzii legale calculate în continuare până la data plăţii integrale.

Înalta Curte constată că, în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, sunt incidente dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., care instituie regula generală de stabilire a competenţei teritoriale, prevederile alin. (1) statuând în sensul introducerii cererii de chemare în judecată la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Aceste dispoziţii cuprind norme de competenţă relativă, iar nesocotirea lor poate fi invocată pe calea excepţiei de necompetenţă în condiţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii.

Aşadar, rezultă că în situaţia în care reclamantul a sesizat o altă instanţă decât cea competentă potrivit legii, doar pârâtul poate cere declinarea competenţei la una dintre instanţele competente potrivit legii, prin întâmpinare sau cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii dacă întâmpinarea nu este obligatorie.

Prin Decizia nr. 31/2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, s-a reţinut că:,,65. Drept urmare, dacă excepţia de necompetenţă nu a fost invocată în condiţiile menţionate mai sus, atunci necompetenţa instanţei sesizate se acoperă definitiv, cu consecinţa pentru instanţa sesizată a definitivării competenţei de soluţionare a cauzei cu care a fost sesizată, în baza dispoziţiilor art. 130 alin. (2) sau 3 din C. proc. civ.. (...) 67. În situaţia în care instanţa de judecată iniţial necompetentă, devenită însă competentă prin neinvocarea excepţiei în termenul legal, ar fi, totuşi, considerată îndreptăţită să îşi decline competenţa către instanţa pe care o apreciază ca fiind competentă, termenul statuat de lege ar fi superfluu, deoarece declinarea competenţei realizată cu nerespectarea dispoziţiilor legale ar subzista, atât instanţa de trimitere, cât şi instanţa ierarhic superioară care va pronunţa regulatorul de competenţă fiind ţinute de această soluţie".

În cauză, din verificarea actelor dosarului, se constată că pârâta nu a formulat întâmpinare, neînţelegând să invoce excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti în conformitate cu art. 130 alin. (3) C. proc. civ., excepţia fiind invocată de instanţă, din oficiu, la primul termen de judecată.

Prin urmare, cum pârâta nu a depus întâmpinare prin care să invoce excepţia necompetenţei teritoriale, Înalta Curte reţine că excepţia nu a fost invocată în condiţiile prevăzute de art. 130 C. proc. civ.

Astfel, competenţa de soluţionare a cauzei rămâne dobândită în favoarea instanţei pe rolul căreia se află înregistrată, această instanţă nefiind în măsură să invoce, din oficiu, excepţia şi, astfel, să se dezînvestească, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competenţa teritorială a altei instanţe.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea dedusă judecăţii, urmând a dispune în acest sens, pe calea prezentului regulator de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 12 iunie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform dispoziţiilor art. 402 din C. proc. civ.