Competence for provisional suspension of compulsory enforcement: unity of the enforcement court versus debtor's domicile
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by ruling that the Slobozia Court of Law has exclusive competence to adjudicate the case, thereby reversing the lower court's declination and establishing that this decision is definitive. The dispute arose from a request for the provisional suspension of compulsory enforcement in a family law matter, where the Slobozia Court initially declined jurisdiction to the Brașov Court based on the debtor's domicile, but the Brașov Court subsequently declined back to Slobozia, citing the court that authorized the enforcement. Applying the mandatory interpretation from Prior Decision No. 20/2021 and Articles 651(1), 651(3), 714(1), and 719(1) of the Civil Procedure Code, the Supreme Court held that the principle of the unity of the enforcement court requires that the court which authorized the compulsory enforcement must also handle the related enforcement objections and suspension requests, regardless of the debtor's location, thus affirming the competence of the court that issued the initial authorization order.
Legislator headnote
AI generatedart. 651 alin. (1) C. proc. civ, art. 714 alin. (1) C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 712 alin. (1) C. proc. civ, art. 719 alin. (1) C. proc. civ, art. 719 alin. (7) C. proc. civ; Competence for provisional suspension of compulsory enforcement: unity of the enforcement court versus debtor's domicile: În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 714 alin. (1), art. 719 alin. (1) şi art. 651 alin. (1) C. proc. civ. vizând competenţa instanţei de executare de soluţionare a cererii de suspendare provizorie a executării silite.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 12 iunie 2025
Deliberând asupra conflictului negativ dedus judecăţii, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slobozia la data de 14 aprilie 2024 sub nr. x/2025, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata B., prin reprezentant legal C., suspendarea provizorie a executării silite în dosarul de executare nr. 2/2025, aflat pe rolul BEJ D., până la soluţionarea cererii de suspendare formulată odată cu contestaţia la executare ce urmează a fi depusă.
2. Sentinţa pronunţată de Judecătoria Slobozia
Prin sentinţa nr. 864 din 15 aprilie 2025, Judecătoria Slobozia a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea Judecătoriei Braşov.
În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 714 alin. (1), art. 719 alin. (1) şi art. 651 alin. (1) C. proc. civ. vizând competenţa instanţei de executare de soluţionare a cererii de suspendare provizorie a executării silite.
Ca situaţie de fapt, a reţinut că, potrivit înscrisurilor de la dosar, domiciliul contestatorului debitor este situat în mun. Braşov, jud. Braşov, localitate aflată în circumscripţia Judecătoriei Braşov, în favoarea căreia a declinat competenţa de soluţionare a cauzei.
3. Sentinţa pronunţată de Judecătoria Braşov, secţia civilă
Învestită prin declinare, Judecătoria Braşov, secţia civilă, a pronunţat sentinţa civilă nr. 3935 din 30 aprilie 2025, prin care a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Slobozia, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.
În motivarea hotărârii pronunţate, instanţa a reţinut că prin încheierea din 4 februarie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2025, Judecătoria Slobozia a încuviinţat executarea silită a obligaţiei stabilite prin titlul executoriu reprezentat de decizia nr. 157 din 15 octombrie 2024, pronunţată de Tribunalul pentru minori şi de familie Braşov, în dosarul nr. x/2022.
În raport cu dispoziţiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., a reţinut că instanţa competentă a soluţiona cererea este Judecătoria Slobozia, ca instanţă care a încuviinţat executarea silită, sens în care sunt şi dispoziţiile Deciziei nr. 20/2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursurile în interesul legii.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Obiectul litigiului care a generat prezentul conflict negativ de competenţă îl reprezintă cererea de suspendare provizorie a executării silite în dosarul de executare nr. 2/2025, aflat pe rolul BEJ D., până la soluţionarea cererii de suspendare formulată odată cu contestaţia la executare ce urmează a fi depusă, formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimata B., prin reprezentant legal C..
Înalta Curte constată că declinarea reciprocă a competenţei de către instanţe a fost generată de aplicarea diferită a normelor de procedură prevăzute de art. 651 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează regulile după care se determină instanţa de executare.
Astfel, Judecătoria Slobozia a reţinut că instanţa de executare, competentă să soluţioneze cererea de suspendare provizorie a executării silite, este aceea în circumscripţia căreia se află domiciliul debitorului A., în timp ce Judecătoria Braşov a apreciat că instanţa care a încuviinţat executarea silită, respectiv Judecătoria Slobozia, este instanţa de executare competentă să soluţioneze cererea dedusă judecăţii.
Potrivit dispoziţiilor art. 712 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar conform art. 714 alin. (1) din acelaşi act normativ, contestaţia se introduce la instanţa de executare.
Prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. dispun că instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.
Potrivit dispoziţiilor art. 719 alin. (1) C. proc. civ., până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părţii interesate şi numai pentru motive temeinice, instanţa competentă poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odată cu contestaţia la executare sau prin cerere separată.
În completare, art. 719 alin. (7) C. proc. civ. prevede că, dacă există urgenţă şi dacă, în cazurile prevăzute la alin. (2), respectiv alin. (3), s-a plătit cauţiunea, instanţa poate dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare. Încheierea nu este supusă niciunei căi de atac.
Din analiza textelor de lege anterior menţionate, rezultă că, atât suspendarea executării silite, cât şi suspendarea provizorie a acesteia, chiar dacă sunt solicitate prin cereri separate, se judecă de către instanţa de executare, instanţă competentă conform legii să soluţioneze şi contestaţia la executare, având în vedere caracterul accesoriu al acestor cereri faţă de acţiunea principală reprezentată de contestaţia la executare.
Înalta Curte constată că, în cauză, prin încheierea din 4 februarie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2025, Judecătoria Slobozia a încuviinţat executarea silită a obligaţiei stabilite prin titlul executoriu reprezentat de decizia nr. 157 din 15 octombrie 2024, pronunţată de Tribunalul pentru minori şi de familie Braşov, în dosarul nr. x/2022.
Prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii în dosarul nr. x/2021 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din 11 noiembrie 2021), decizie obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., s-a statuat, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi ale art. 112 C. proc. civ., că instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Astfel, în motivarea deciziei anterior menţionate, instanţa supremă a reţinut principiul unicităţii instanţei de executare, care presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi cererile având ca obiect contestaţie la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite.
Faţă de dezlegările obligatorii din Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, se constată că, în speţă, întrucât cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă de Judecătoria Slobozia, competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare revine tot acestei instanţe, potrivit principiului unicităţii instanţei de executare, care presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit celor prevăzute de art. 651 alin. (3) din C. proc. civ.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea dedusă judecăţii este Judecătoria Slobozia, aceasta fiind instanţa de executare la care se referă prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 12 iunie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform dispoziţiilor art. 402 din C. proc. civ.