Competent enforcement court for objection to execution: unity of court that authorized enforcement under Art. 651 Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 12 iunie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ dedus judecăţii, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara la data de 7 martie 2024 sub nr. x/2024, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata B., admiterea excepţiei necompetenţei teritoriale a BEJ C., anularea formelor de executare dispuse în dosarul execuţional nr. x/2024, întoarcerea executării şi restabilirea situaţiei anterioare, respectiv restituirea sumei de 5.343,8 RON, cu cheltuieli de judecată.

2. Sentinţa pronunţată de Judecătoria Timişoara, secţia a II-a civilă

Prin sentinţa nr. 1087 din 30 mai 2024, Judecătoria Timişoara, secţia a II-a civilă, a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea Judecătoriei Sebeş.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut că prin încheierea nr. 5057 din 19 februarie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2024, Judecătoria Timişoara a admis cererea formulată de BEJ C. şi a dispus încuviinţarea executării silite ce face obiectul dosarului execuţional nr. x/2024, prin toate modalităţile prevăzute de lege.

Însă, instanţa a constatat că din verificările efectuate la DEPABD rezultă că la data demarării executării silite, 15 februarie 2024, debitorul avea domiciliul în Sebeş, jud. Alba, domiciliu menţionat şi în titlul executoriu în baza căruia s-a început executarea.

În raport şi cu susţinerile contestatorului, potrivit cărora începând cu luna iulie 2023 nu mai locuieşte la adresa de reşedinţă din Timişoara, în temeiul dispoziţiilor art. 651 C. proc. civ., instanţa a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sebeş.

3. Sentinţa pronunţată de Judecătoria Sebeş

Învestită prin declinare, Judecătoria Sebeş, a pronunţat sentinţa civilă nr. 349 din 11 aprilie 2025, prin care a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Timişoara, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În motivarea hotărârii pronunţate, instanţa a reţinut că prin încheierea nr. 5057 din 19 februarie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2024, Judecătoria Timişoara a încuviinţat executarea silită împotriva debitorului A., motiv pentru care, în temeiul art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, în acest sens fiind pronunţată şi Decizia nr. 20/2021 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să soluţioneze recursul în interesul legii.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul litigiului care a generat prezentul conflict negativ de competenţă îl reprezintă cererea formulată de contestatorul A., prin care a solicitat, în contradictoriu cu intimata B., admiterea excepţiei necompetenţei teritoriale a BEJ C., anularea formelor de executare dispuse în dosarul execuţional nr. x/2024, întoarcerea executării şi restabilirea situaţiei anterioare, respectiv restituirea sumei de 5.343,8 RON, cu cheltuieli de judecată.

Înalta Curte constată că declinarea reciprocă a competenţei de către instanţe a fost generată de aplicarea diferită a normelor de procedură prevăzute de art. 651 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează regulile după care se determină instanţa de executare.

Astfel, Judecătoria Timişoara a reţinut că instanţa de executare, competentă să soluţioneze contestaţia la executare, este aceea în circumscripţia căreia se află domiciliul debitorului A., în timp ce Judecătoria Sebeş a apreciat că instanţa care a încuviinţat executarea silită, respectiv Judecătoria Timişoara, este instanţa de executare competentă să soluţioneze cererea dedusă judecăţii.

Potrivit dispoziţiilor art. 712 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar conform art. 714 alin. (1) din acelaşi act normativ, contestaţia se introduce la instanţa de executare.

Prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. dispun că instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

În conformitate cu dispoziţiile legale anterior menţionate, rezultă că în cazul contestaţiei la executare competenţa teritorială a instanţei este exclusivă, o astfel de cerere adresându-se judecătoriei în a cărei rază se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Înalta Curte constată că, în cauză, prin încheierea nr. 5057 din 19 februarie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2024, Judecătoria Timişoara a încuviinţat executarea silită împotriva debitorului A., în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa nr. 1879 din 26 februarie 2018, pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosarul nr. x/2017.

Prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii în dosarul nr. x/2021 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din 11 noiembrie 2021), decizie obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., s-a statuat, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi ale art. 112 C. proc. civ., că instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Astfel, în motivarea deciziei anterior menţionate, instanţa supremă a reţinut principiul unicităţii instanţei de executare, care presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi cererile având ca obiect contestaţie la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite.

Faţă de dezlegările obligatorii din Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, se constată că, în speţă, întrucât cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă de Judecătoria Timişoara, competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare revine tot acestei instanţe, potrivit principiului unicităţii instanţei de executare, care presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit celor prevăzute de art. 651 alin. (3) din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea dedusă judecăţii este Judecătoria Timişoara, aceasta fiind instanţa de executare la care se referă prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 12 iunie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform dispoziţiilor art. 402 din C. proc. civ.