Recurs against suspension of civil proceedings annulled for lack of valid cassation grounds

Şedinţa publică din data de 12 iunie 2025

Deliberând asupra recursului dedus judecăţii, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de recurs

La data de 12 decembrie 2024, a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, contestaţia privind tergiversarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2024 al Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimatele B. şi Autoritatea Tutelară - Primăria Sectorului 6 Bucureşti.

2. Încheierea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie

Prin încheierea din 6 decembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul x/2024, a fost suspendată pentru lipsa părţilor, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., judecata contestaţiei privind tergiversarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2024 al Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, formulată de contestatorul A..

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii din 6 decembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul x/2024, contestatorul A. a formulat recurs, neîntemeiat în drept, prin care a susţinut că încheierea atacată este dovada că Statul Român este nelegitim şi răufăcător, iar aşa-zisele puteri constituţionale sunt dispozitive de execuţie ale aparatului de stat puse în slujba intereselor străine. A învederat că participarea dispozitivului judecătoresc la încălcarea dreptului public internaţional este dovedită de refuzul de înfăptuire a justiţiei în cazul plângerilor victimei, cu încălcarea grosolană a normelor de drept substanţiale şi procedurale, precum suspendarea judecăţii în situaţia în care statul are obligaţia de ocrotire a persoanelor fără capacitate de exerciţiu.

4. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Prin rezoluţia din 4 martie 2025 a fost fixat termen de judecată la data de 12 iunie 2025, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, pentru soluţionarea recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul în raport cu excepţia nulităţii, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Dispoziţiile imperative înscrise în art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. prevăd că cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, precum şi dezvoltarea lor, iar dispoziţiile art. 488 alin. (1), punctele 1-8 din acelaşi act normativ prevăd, limitativ, motivele pentru care se poate cere casarea unei hotărâri.

Dat fiind că recursul este o cale extraordinară de atac ce nu are caracter devolutiv, verificarea legalităţii hotărârii atacate se face numai în raport de motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Conform prevederilor art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia motivelor de ordine publică ce pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, sancţiunea nulităţii intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Aşadar, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cuprinsul cererii de recurs nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate menţionate în art. 488 C. proc. civ., recursul este lovit de nulitate.

În speţă, în cuprinsul memoriului de recurs, neîntemeiat în drept, recurentul A. îşi exprimă nemulţumirea faţă de sistemul de justiţie, învederând refuzul de înfăptuire a justiţiei în cazul plângerilor victimei, cu încălcarea grosolană a normelor de drept substanţiale şi procedurale, precum suspendarea judecăţii în situaţia în care statul are obligaţia de ocrotire a persoanelor fără capacitate de exerciţiu.

Înalta Curte reţine astfel că, prin cererea de recurs, nu au fost formulate critici de nelegalitate care să vizeze încheierea atacată, nefiind expuse argumentele pentru care nu este legală măsura de suspendare a judecării recursului, dispusă de curtea de apel.

Pentru a putea conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la invocarea unor împrejurări precum cele anterior evidenţiate întrucât condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor imputate instanţei, pentru declanşarea mecanismului de exercitare a recursului fiind necesar a fi indicate motivele pentru care titularul cererii de recurs apreciază că dezlegarea dată de instanţa care a pronunţat hotărârea atacată nu este conformă cu prevederile legale aplicabile.

Reţinând că recurentul nu invocă încălcarea unei norme de procedură de către instanţa care a pronunţat încheierea atacată şi nu a prezentat nicio critică ce poate fi încadrată în cazurile de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, constatând, totodată, că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanţă, Înalta Curte urmează să anuleze recursul, în condiţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii din 6 decembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2024.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 12 iunie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform dispoziţiilor art. 402 din C. proc. civ.