Failure to raise new grounds in cassation appeal for compensation of state-owned land value enhancement

Şedinţa publică din data de 12 iunie 2025

Deliberând asupra recursului dedus judecăţii, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui la 28 noiembrie 2019 sub nr. x/2019, reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Vaslui, prin primar, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, obligarea acestuia din urmă la plata sumei de 976.627,87 RON, reprezentând sporul de valoare adus terenului proprietatea Statului Român, administrat de A., urmare a investiţiilor efectuate pe teren.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Vaslui, secţia civilă

Prin sentinţa nr. 701 din 16 aprilie 2024, Tribunalul Vaslui, secţia civilă, a admis, în parte, cererea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Vaslui, prin primar, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice; a obligat pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, la plata către reclamantul Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Vaslui a sumei de 874.491 RON; a respins capătul de cerere prin care reclamantul a solicitat recunoaşterea unui drept de retenţie asupra terenului în litigiu, până la plata sumei datorate, ca rămas fără obiect.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă

Prin decizia nr. 450 din 13 noiembrie 2024, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ- Teritorială Municipiul Vaslui, prin primar, împotriva sentinţei nr. 701 din 16 aprilie 2024, pronunţată de Tribunalul Vaslui, secţia civilă.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 450 din 13 noiembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Vaslui, prin primar, a formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Ulterior expunerii situaţiei de fapt, recurenta invocă dispoziţiile art. 578, ale art. 584 şi ale art. 585 din C. civ., susţinând că lucrările efectuate de reclamantă au caracter voluptuar şi au fost efectuate pentru a-şi onora obligaţiile contractuale faţă de clubul de fotbal B..

Arată că prin prezenta cerere de chemare în judecată se solicită restituirea de la Statul Român a sumelor achitate în contul finanţării echipei de fotbal, în executarea unui contract privat.

Învederează că, prin lucrările efectuate, nu se poate aprecia că imobilului i se aduce un spor de valoare, având în vedere că lucrările de însămânţare şi întreţinere ale gazonului nu au caracter permanent, iar nocturna instalată în incinta imobilului nu este oportună.

Susţine aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 584 alin. (1) C. civ., întrucât reclamanta nu a demonstrat caracterul necesar al lucrărilor, aceasta fiind şi de rea credinţă întrucât nu a manifestat interes în recuperarea instalaţiei de nocturnă.

5. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimata invocă excepţia nulităţii recursului, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar, în subsidiar, solicită respingerea recursului, ca nefondat.

6. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Prin rezoluţie a fost fixat termen de judecată la 20 martie 2025, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, pentru soluţionarea recursului.

La termenul stabilit, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare asupra excepţiei nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul din perspectiva excepţiei de nulitate, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin recursul formulat, recurentul contestă atât caracterul necesar al lucrărilor efectuate de reclamantă, susţinând că acestea au caracter voluptuar, cât şi faptul că imobilului i se aduce un spor de valoare, întrucât lucrările de însămânţare şi întreţinere ale gazonului nu au caracter permanent, iar instalaţia pentru nocturnă ridicată în incinta imobilului nu este oportună.

Totodată, afirmă că reclamanta a fost de rea-credinţă întrucât nu a manifestat interes în recuperarea instalaţiei de nocturnă, iar lucrările au fost efectuate pentru a-şi onora obligaţiile contractuale faţă de clubul de fotbal B..

Înalta Curte reţine că aceste susţineri au fost invocate omisso medio, respectiv pentru prima dată în prezentul recurs.

Prevederile art. 488 alin. (2) C. proc. civ. stabilesc că motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) din acelaşi cod nu pot fi primite decât dacă ele nu au putut fi invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori, deşi au fost invocate în termen, au fost respinse sau au rămas nesoluţionate.

Aşadar, recursul poate fi exercitat numai pentru motive ce au făcut analiza instanţei anterioare şi care, implicit, au fost cuprinse în motivele de apel, în situaţia în care atât apelul, cât şi recursul, sunt exercitate de aceeaşi parte, iar soluţia primei instanţe a fost menţinută în apel. Aceasta este una dintre aplicaţiile principiului legalităţii căilor de atac şi se explică prin aceea că efectul devolutiv al apelului se limitează la ceea ce a fost apelat, în recurs putând fi invocate doar critici care au fost aduse şi în apel.

Or, prin motivele de apel, apelantul-pârât a criticat sentinţa primei instanţe exclusiv din perspectiva calităţii Ministerului Finanţelor de reprezentant al Statului Român în litigiile ce au ca obiect dreptul de proprietate publică a acestuia din urmă, fără a deduce judecăţii critici privind caracterul lucrărilor a căror contravaloare a fost solicitată, reaua credinţă a reclamantei sau raporturile juridice dintre părţi.

Prin urmare, dat fiind că susţinerile actuale ale pârâtului nu au constituit obiectul verificării jurisdicţionale a instanţei de apel, redarea lor în faţa instanţei de recurs, contrar exigenţelor ce se degajă din prevederile art. 488 alin. (2) C. proc. civ. anterior menţionate, face imposibilă extragerea unui element de nelegalitate a deciziei atacate în măsură a conduce la realizarea controlului în recurs.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., urmează să anuleze recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vaslui împotriva deciziei nr. 450 din 13 noiembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vaslui împotriva deciziei nr. 450 din 13 noiembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 12 iunie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform dispoziţiilor art. 402 din C. proc. civ.