Land sale claim appeal annulled as unfiled for unpaid stamp duty.

Şedinţa publică din data de 11 iunie 2025

Deliberând, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 6 Bucureşti la 29.05.2017 sub nr. x/2017, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Bucureşti, prin Primarul General şi Consiliul Local al Sectorului 6 Bucureşti, obligarea pârâţilor să încheie un contract de vânzare-cumpărare cu reclamanta, privind terenul aferent locuinţei acesteia, în suprafaţă de 205 mp, situat în Bucureşti, str. x, pentru care şi-a manifestat intenţia să îl achiziţioneze, sens în care i-a notificat pe pârâţi, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1627/28.02.2018, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă la 13.06.2018 sub nr. x/2018.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 1996/08.10.2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, a obligat pe pârât să încheie cu reclamanta contractul de vânzare-cumpărare privind terenul aferent locuinţei acesteia, în suprafaţă de 205 mp, situat în Bucureşti, str. x, şi a respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Sectorului 6 Bucureşti, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosinţă.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin decizia civilă nr. 874/A/12.06.2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis apelul formulat de pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primar General, împotriva sentinţei civile nr. 1996/08.10.2018, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi a schimbat în parte sentinţa civilă apelată, în sensul respingerii, ca neîntemeiate, a cererii formulate în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primarul General. A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei. A obligat intimata-reclamantă la plata, către apelantul-pârât, a cheltuielilor de judecată din apel, constând în taxa de timbru de 3340 RON şi onorariu de expert de 1000 RON.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 874/A/12.06.2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., reclamanta A..

Recurenta a învederat că instanţa de apel nu a avut în vedere situaţia de fapt, privind terenul şi noţiunea de teren aferent construcţiei, pentru care a fost încheiat contractul de închiriere şi s-au achitat taxe/chirii pentru suprafaţa de 205 mp.

Interesul legitim al acţiunii promovată de recurentă este dat de dreptul de proprietate asupra construcţiei obţinut în baza Legii nr. 112/1995, un drept asupra terenului potrivit art. 9 şi art. 21 din aceeaşi lege, respectiv art. 33 şi art. 37 din Normele metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, stabilite prin H.G. nr. 20/1996, republicate (denumite în continuare Normele metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995), de a dobândi şi deţine terenul, conform contractului de închiriere valabil la data formulăm cererii.

Nicio raţiune a legii nu se opune ca aceste terenuri să facă obiectul înstrăinării către proprietarii construcţiilor edificate asupra lor, pentru a se ajunge astfel, la întregirea dreptului de proprietate asupra imobilului teren şi construcţii. Dimpotrivă, împrejurarea că asemenea terenuri sunt excluse de la restituirea în natură către foştii proprietari (cărora li se acordă măsuri reparatorii prin echivalent) reprezintă un argument suplimentar că ele pot intra în patrimoniul dobânditorului construcţiei.

A nega posibilitatea de a se solicita şi de a se obţine în instanţă obligarea la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, înseamnă a transforma dreptul subiectiv recunoscut de lege într-un drept iluzoriu şi neefectiv.

Or, atâta timp cât recurenta şi-a îndeplinit obligaţiile, a formulat cerere privind întregirea dreptului, ceilalţi proprietari nu şi-au manifestat dorinţa de a achiziţiona terenul aferent, nu i se poate refuza recurentei această posibilitate prevăzută de lege. Mai mult, în timpul procesului a apărut Legea nr. 87/2020, potrivit căreia terenul trebuie să intre în proprietate, atribuit prin titlu de proprietate eliberat de primăria de sector, (fără contract de vânzare-cumpărare). În acest sens, arată că prin intermediul Legii nr. 87/2020, cumpărătorii de locuinţe şi/sau anexe gospodăreşti, în baza Legii nr. 112/1995, au primit vocaţia de a obţine constituirea dreptului de proprietate asupra curţilor/grădinilor aferente locuinţelor şi/sau anexelor gospodăreşti. Totodată, prin Legea nr. 87/2020 persoanele care au cumpărat imobilele în baza Legii nr. 112/1995 au fost incluse în categoria persoanelor care pot beneficia de obţinerea dreptului de proprietate asupra terenurilor ocupate (în principiu) în baza unor contracte de închiriere.

Nu au fost identificate motive de ordine publică în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

5. Apărările formulate în cauză

În cauză nu s-a formulat întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul în raport cu excepţia netimbrării, invocată de instanţă din oficiu, a cărei analiză este prioritară potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) şi (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.. (2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

De asemenea, art. 33 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situaţia în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 statuează în sensul că instanţa va pune în vedere reclamantului, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de aceasta şi de a transmite dovada achitării taxei în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

În acelaşi timp, dispoziţiile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ. prevăd că la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii. Lipsa menţiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi neîndeplinirea cerinţelor prevăzute de alin. (2) sunt sancţionate, potrivit alin. (3) al art. 486 C. proc. civ., cu nulitatea.

În cauză, prin rezoluţia de verificare şi regularizare a cererii de recurs, instanţa a stabilit în sarcina recurentei-reclamante obligaţia achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 3440 RON, conform dispoziţiilor art. 24 alin. (1) şi (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013, sub sancţiunea anulării cererii de recurs, ca netimbrată.

De asemenea, prin aceeaşi rezoluţie, recurentei i s-a adus la cunoştinţă faptul că, în termen de 10 zile de la primirea comunicării, are posibilitatea, în condiţiile legii, să formuleze cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, în termen de 3 zile de la comunicarea taxei datorate, conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, sau cerere de ajutor public judiciar, conform O.U.G. nr. 51/2008.

Obligaţia privind achitarea taxei judiciare de timbru a fost comunicată recurentei la data de 11.12.2024, conform dovezii aflate la dosar, însă aceasta nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei şi nici nu a formulat cerere de ajutor public judiciar, în temeiul dispoziţiilor O.U.G. nr. 51/2008 sau cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la comunicarea taxei datorate, conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Întrucât recurenta-reclamantă nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul stabilit de către instanţă, în temeiul prevederilor art. 24 alin. (1) şi (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013, coroborate cu art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este legal timbrat, astfel încât se impune sancţiunea anulării acestuia.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va anula, ca netimbrat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 874/A din 12 iunie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 874/A din 12 iunie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 iunie 2025.