Territorial jurisdiction for enforcing a bill of exchange against co-debtors with different domiciles under solidary obligation

Şedinţa publică din data de 11 iunie 2025

Deliberând, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată la 26.03.2025 pe rolul Judecătoriei Sector 5 Bucureşti sub nr. x/2025, petentul Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi A. a solicitat instanţei să dispună încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin seria x nr. x/10.10.2023, cu scadenţă la 12.03.2025, emis de către B. S.R.L. şi avalizat de C..

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 3641/04.04.2025, Judecătoria Sector 5 Bucureştia a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

A reţinut instanţa că, în aplicarea dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 112 şi 127 din acelaşi cod, instanţa de executare în sensul dispoziţiilor legale menţionate, este Judecătoria Târgu Jiu, ca instanţă în a cărei circumscripţie teritorială se află sediul debitorului principal, societatea B. S.R.L..

Prin încheierea civilă nr. 3821/09.05.2025, Judecătoria Târgu Jiu a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, a constatat conflictul negativ, a suspendat judecata şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionare.

A reţinut instanţa că domiciliul debitorului avalist C., la data sesizării organului de executare, se afla în sectorul 5 Bucureşti, situaţie faţă de care instanţa competentă în soluţionarea cauzei este Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.

În cauză, nu sunt aplicabile prevederile art. 112 alin. (1) C. proc. civ. la care face trimitere art. 651 alin. (1), întrucât debitorul avalist C. nu este obligat accesoriu în cadrul raportului juridic obligaţional ce derivă din biletul la ordin ce constituie titlul executoriu, ci este un debitor autonom, ce răspunde în solidar cu debitorul principal, B. S.R.L..

Potrivit prevederilor art. 106 raportat la art. 33 şi urm. din Legea nr. 58/1934, avalul reprezintă actul juridic prin care o persoană, numită avalist, se obligă să garanteze obligaţia asumată de unul dintre debitorii cambiali, numit avalizat. Prin aval, posesorul biletului la ordin dobândeşte un nou debitor, pe lângă debitorul avalizat.

În consecinţă, avalul dă naştere unei obligaţii cambiale autonome şi abstracte, identică obligaţiei oricărui alt semnatar al biletului la ordin. De asemenea, potrivit art. 35 din Legea nr. 58/1934, avalistul este ţinut a răspunde în acelaşi mod ca acela pentru care a garantat, iar potrivit art. 52 din acelaşi act normativ, răspunderea este solidară.

În aceste condiţii, creditorul are dreptul de a cere executarea silită direct şi exclusiv împotriva avalistului, ca şi debitor distinct, iar în cauză, deşi executarea silită se îndreaptă atât împotriva debitorului principal, cât şi împotriva avalistului, executorul judecătoresc a procedat la verificarea propriei competenţe teritoriale, în cuprinsul încheierii din 21.03.2025, conform art. 652 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., tocmai în considerarea domiciliului debitorului avalist, întrucât faţă de sediul debitorului principal, este necompetent să desfăşoare executarea silită.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul cauzei este reprezentat de cererea petentului Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi A., formulată pentru creditoarea D. S.A., de încuviinţare a executării silite a titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin seria x nr. x/10.10.2023, cu scadenţă la 12.03.2025, emis de către B. S.R.L. şi avalizat de C..

Instanţele aflate în conflict şi-au declinat reciproc competenţa reţinând în mod diferit care este instanţa de executare competentă în soluţionarea pricinii, respectiv, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a reţinut că instanţa de executare este Judecătoria Târgu-Jiu, ca instanţă în a cărei circumscripţie teritorială se află domiciliul debitorului principal societatea B. S.R.L., iar Judecătoria Târgu-Jiu a reţinut că instanţa de executare este reprezentată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, ca instanţă în a cărei circumscripţie teritorială se află domiciliul debitorului avalist C., care este un debitor autonom ce răspunde în solidar cu debitorul principal.

Aşadar, sunt chemaţi în judecată atât debitorul principal, cât şi debitorul avalist, fiind necesar a se determina instanţa competentă să încuviinţeze executarea silită demarată împotriva ambilor, în condiţiile în care domiciliile acestora sunt diferite, fiind, deci, în circumscripţia teritorială a unor instanţe diferite.

Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 666 alin. (1) C. proc. civ., în maxim 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita instanţei de executare încuviinţarea executării silite.

În conformitate cu art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ.:

"Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Alin.(3) al acestui articol a atribuit instanţei de executare competenţa de soluţionare a cererilor de încuviinţare a executării silite, a contestaţiilor la executare, precum şi a oricăror alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

În cauză, creditoarea D. S.A. a solicitat încuviinţarea executării silite împotriva persoanei juridice B. S.R.L. cu sediul în Târgu Jiu, judeţul Gorj, emitentă a biletului la ordin, şi a persoanei fizice C., cu domiciliu activ în Bucureşti, care a avalizat instrumentul financiar de plată.

Înalta Curte constată că a fost formulată o cerere unică de încuviinţare a executării silite împotriva societăţii debitoare emitente şi a avalistului, obligaţi prin acelaşi titlu executoriu, creditorul tinzând să obţină realizarea creanţei sale în cadrul unei singure proceduri execuţionale. Constituirea unui singur dosar de executare este o opţiune a creditorului, care poate stabili cadrul procesual execuţional, drept componentă a principiului disponibilităţii, prin raportare la limitele stabilite prin titlul executoriu, potrivit dispoziţiilor art. 648 alin. (1) din C. proc. civ. care reglementează posibilitatea creditorului de a urmări, în condiţiile legii, în limita creanţei şi accesoriilor acesteia, concomitent sau, după caz, separat, şi "bunurile terţilor care au garantat plata datoriilor debitorului. În acest caz, dispoziţiile privitoare la drepturile şi obligaţiile debitorului se aplică în mod corespunzător şi terţilor garanţi, în afară de cazul în care prin lege se dispune altfel."

Astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 106 raportat la cele ale art. 33 şi 35 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, avalistul intervine pentru a întări încrederea în titlul emis şi se obligă solidar cu ceilalţi semnatari la plata sumei de bani, obligaţia sa fiind valabilă chiar dacă obligaţia pe care a garantat-o ar fi nulă din orice altă cauză decât un viciu de formă.

Conform art. 106 coroborat cu art. 35 alin. (1) din lege, avalistul este ţinut în acelaşi mod ca persoana pentru care a garantat. Dacă avalul a fost dat pentru tras, avalistul deţine un obligat direct la fel ca şi trasul, iar împotriva lui posesorul va exercita acţiunea cambială directă/executarea cambială.

De asemenea, potrivit prevederilor art. 106 raportat la art. 52 alin. (1) şi (2) din acelaşi act normativ, "Trăgătorul, acceptantul, girantul şi avalistul cambiei sunt ţinuţi solidar faţă de posesor", posesorul având "drept de urmărire împotriva tuturor acestor persoane individual sau colectiv, fără a fi ţinut să observe ordinea în care s-au obligat".

În considerarea acestor norme legale, avalistul este ţinut în acelaşi mod ca şi persoana pentru care a garantat, avalul fiind o garanţie autonomă prin care avalistul se obligă solidar cu emitentul la plată, deţinătorul biletului la ordin având dreptul de a urmări emitentul şi avalistul, fie individual, fie împreună.

Prin urmare, ambii pârâţi sunt consideraţi debitori principali, întrucât posesorul se poate îndrepta împotriva debitorului ori avalistului, deopotrivă, fără a fi ţinut să observe ordinea în care s-au obligat.

Or, în materia executării silite, în absenţa unui text de lege special care să determine instanţa de executare competentă în caz de pluralitate de debitori principali având sedii/domicilii diferite, sunt aplicabile prin analogie dispoziţiile art. 112 alin. (1) teza I din C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia, text legal ce reglementează prorogarea legală de competenţă în cazul coparticipării procesuale pasive. De asemenea, sunt incidente şi prevederile art. 116 din acelaşi act normativ prin care se statuează că, în cazul competenţei teritoriale alternative, reclamantul este cel îndreptăţit să aleagă o instanţă dintre mai multe instanţe deopotrivă competente.

Interpretarea istorico-teleologică a textelor legale menţionate trebuie să pornească de la finalitatea urmărită de legiuitor la adoptarea respectivelor norme. Raţiunea care a justificat o competenţă alternativă în privinţa cererii de chemare în judecată, se menţine şi cu privire la cererea de încuviinţare a executării silite.

În cauză, deşi sediul debitoarei din Târgu Jiu şi, respectiv domiciliul avalistului din Bucureşti atrag competenţa unor instanţe diferite, petentul Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi A. a ales să introducă acţiunea în pretenţii pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, ca instanţă competentă în raport cu domiciliul debitorului avalist C., prevalându-se, în mod legal, de dispoziţiile reglementate de art. 112 alin. (1) teza I şi art. 116 din C. proc. civ.

Astfel, Înalta Curte constată că instanţa aleasă de petent, respectiv Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, dintre două deopotrivă competente, a devenit instanţa competentă să soluţioneze cauza.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 11 iunie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.