Appeal for moral damages against prosecutor's office dismissed for lack of passive legal capacity despite procedural objections

Şedinţa publică din data de 11 iunie 2025

Deliberând, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă la 31.01.2023, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Judecătoria Bolintin-Vale, obligarea pârâtului la plata sumei de 5.000 RON, lunar, constând în daune morale, începând cu data depunerii plângerii sale la Postul de Poliţie Ogrezeni, şi anume 23.06.2021, şi până la trimiterea în judecată a făptuitorilor din plângerea formulată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bolintin-Vale.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 297 C. pen., art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 259 alin. (1) şi (2) C. pen.

La 14.02.2023, reclamantul a depus precizări, prin care a solicitat instanţei să procedeze la încadrarea faptei conform legii, în temeiul rolului activ.

Pârâtul, deşi legal citat, nu a formulat întâmpinare.

Prin sentinţa civilă nr. 816/20.06.2023, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Bolintin Vale.

Prin sentinţa civilă nr. 2277/31.10.2023, Judecătoria Bolintin Vale a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Giurgiu.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Giurgiu

Prin sentinţa civilă nr. 137/25.06.2024, Tribunalul Giurgiu, secţia civilă a respins acţiunea, ca neîntemeiată.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin decizia nr. 1132/A/05.11.2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis apelul reclamantului împotriva sentinţei civile nr. 137/25.06.2024 pronunţate de Tribunalul Giurgiu, secţia civilă. A anulat sentinţa apelată. A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată din oficiu şi a respins cererea de chemare în judecată ca formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 1132/A/05.11.2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5) din C. proc. civ., reclamantul A., solicitând admiterea recursului şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În susţinerea motivului de recurs invocat, recurentul a arătat că judecata s-a realizat fără citarea pârâtului în condiţiile art. 153 şi urm. din C. proc. civ., iar hotărârea este lovită de nulitate, potrivit art. 175 alin. (2) din C. proc. civ., fiind produsă o încălcare a dreptului la apărare prevăzut de art. 24 din Constituţia României.

De asemenea, recurentul a învederat că a fost încălcat principiul contradictorialităţii şi a expus aspecte teoretice privind situaţiile în care se produce o astfel de încălcare, respectiv lipsa încheierii de dezbateri sau pronunţarea pe alte aspecte decât cele care au fost puse în discuţia părţilor.

Recurentul a mai arătat că intimatul avea obligaţia de a răspunde la cererea de chemare în judecată prin întâmpinare, iar instanţele anterioare au pronunţat hotărâri contradictorii, toate în favoarea intimatului, motivările fiind sumare şi confuze, iar instanţele având o atitudine vădit părtinitoare.

A mai arătat recurentul că este parte vătămată în dosarul penal nr. x/2023, fost 406/2021, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bolintin Vale şi că doreşte finalizarea acestui dosar, care în prezent nu se mai regăseşte fizic.

5. Apărările formulate în cauză

În cauză nu s-a formulat întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5) din C. proc. civ., motiv de recurs incident atunci când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Subsumat motivului de recurs, recurentul-reclamant a învederat că pricina a fost soluţionată fără citarea pârâtei, în condiţiile art. 153 şi urm. C. proc. civ. şi că instanţa de apel a încălcat principiul contradictorialităţii, întrucât lipsa calităţii procesuale pasive trebuia pusă în discuţia părţilor, iar pârâtul trebuia să formuleze întâmpinare.

Referitor la procedura de citare pentru termenul de judecată la care a fost pronunţată hotărârea recurată, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 153 din C. proc. civ., "(1) Instanţa poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părţile au fost citate ori s-au prezentat, personal, sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel. (2) Instanţa va amâna judecarea şi va dispune să se facă citarea ori de câte ori constată că partea care lipseşte nu a fost citată cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege, sub sancţiunea nulităţii."

În cauză, Înalta Curte constată că pentru termenul de judecată din 28.10.2024, intimatul-pârât Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Judecătoria Bolintin Vale a fost citat conform legii, la sediul instituţiei, dovada înmânării procedurii de citare având aplicată ştampila instituţiei şi semnătura funcţionarului însărcinat cu primirea corespondenţei .

Procedura de citare fiind legal îndeplinită cu intimatul-pârât, iar apelantul-reclamant fiind prezent personal la termenul din 28.10.2024, instanţa de apel a pus în discuţie, din oficiu, calitatea procesuală pasivă a Parchetului faţă de specificul activităţii procurorilor şi ţinând cont de raportul dintre procuror şi entitatea în care este încadrat. Pentru a da posibilitate apelantului-reclamant să depună concluzii scrise, instanţa de apel a amânat pronunţarea la data de 05.112024, dată la care pricina a fost soluţionată prin decizia recurată în prezenta cale extraordinară de atac.

Prin urmare, critica potrivit căreia intimatul-pârât nu ar fi fost legal citat cu prilejul soluţionării apelului este contrazisă de actele dosarului, astfel încât nu poate fi primită.

Împrejurarea că partea a înţeles să nu participe la proces este una prevăzută de lege, în conformitate cu principiul disponibilităţii ce guvernează procesul civil, singura cerinţă în această situaţie fiind aceea ca partea să aibă cunoştinţă de proces, respectiv să fie legal citată.

Cum în cauză procedura de citare cu intimatul-pârât a fost legal îndeplinită la termenul de judecată, critica recurentului în sensul că nu au fost respectate dispoziţiile art. 153 şi urm. C. proc. civ. nu poate fi primită şi va fi respinsă, ca nefondată.

În ce priveşte pretinsa încălcare a principiului contradictorialităţii prin nepunerea în discuţia părţilor a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului-pârât, Înalta Curte constată că nici această critică nu este fondată.

Potrivit art. 14 C. proc. civ., "(1) Instanţa nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, dacă legea nu prevede altfel. (2) Părţile trebuie să îşi facă cunoscute reciproc şi în timp util, direct sau prin intermediul instanţei, după caz, motivele de fapt şi de drept pe care îşi întemeiază pretenţiile şi apărările, precum şi mijloacele de probă de care înţeleg să se folosească, astfel încât fiecare dintre ele să îşi poată organiza apărarea. (3) Părţile au obligaţia de a expune situaţia de fapt la care se referă pretenţiile şi apărările lor în mod corect şi complet, fără a denatura sau omite faptele care le sunt cunoscute. Părţile au obligaţia de a expune un punct de vedere propriu faţă de afirmaţiile părţii adverse cu privire la împrejurări de fapt relevante în cauză. (4) Părţile au dreptul de a discuta şi argumenta orice chestiune de fapt sau de drept invocată în cursul procesului de către orice participant la proces, inclusiv de către instanţă din oficiu. (5) Instanţa este obligată, în orice proces, să supună discuţiei părţilor toate cererile, excepţiile şi împrejurările de fapt sau de drept invocate. (6) Instanţa îşi va întemeia hotărârea numai pe motive de fapt şi de drept, pe explicaţii sau pe mijloace de probă care au fost supuse, în prealabil, dezbaterii contradictorii."

În conformitate cu alin. (5) din textul legal menţionat, instanţa de apel, la primul termen de judecată cu părţile legal citate, a pus în discuţie, din oficiu, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului-pârât, recurentul-reclamant prezentându-se personal la judecată şi fiind de acord cu amânarea cauzei pentru a depune concluzii scrise.

Împrejurarea că una din părţi, în cauză, intimatul-pârât, a înţeles să nu se prezinte la proces, nu este de natură să aducă atingere principiului contradictorialităţii, câtă vreme, prin semnarea, de către funcţionarul public însărcinat cu primirea actelor de procedură şi aplicarea ştampilei instituţiei, comunicarea citaţiei s-a efectuat în condiţii de legalitate, iar partea a dovedit că are cunoştinţă de termenul de judecată.

În acest context, invocarea din oficiu a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive s-a realizat în condiţii de legalitate, fiind pusă în discuţia părţii prezente, recurentul-reclamant, iar pronunţarea a fost amânată pentru a se depune concluzii scrise, termen de care ar fi putut profita şi partea care a lipsit de la judecată, dar de care aceasta a înţeles să nu se prevaleze de acest drept procedural.

De altfel, intimatul-pârât a procedat de o asemenea manieră, lipsind de la judecată, în toate etapele procesuale anterioare, iar modalitatea în care a înţeles să gestioneze litigiul nu este una care să atragă nelegalitatea hotărârilor pronunţate, întrucât, de fiecare dată, procedura de citare cu acesta a fost legal îndeplinită.

Recurentul-reclamant se arată nemulţumit de faptul că intimatul-pârât nu a formulat întâmpinare, nu s-a prezentat la proces şi nu şi-a exprimat poziţia procesuală raportat la obiectul dezbaterilor din apel (excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive), însă aceste aspecte nu justifică motivul de recurs invocat, câtă vreme desfăşurarea judecăţii s-a realizat, aşa cum s-a arătat, în condiţii de legalitate, întrucât fiecare dintre părţi, în virtutea principiului disponibilităţii are libertatea de a alege modalitatea în care exercită dreptul său la apărare, nefiind obligată să se prezinte personal în faţa instanţei de judecată sau îşi facă apărări.

Contrar susţinerilor recurentului, în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 175 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora "În cazul nulităţilor expres prevăzute de lege, vătămarea este prezumată, partea interesată putând face dovada contrară", întrucât prin absenţa intimatului-pârât de la termenul de judecată nu s-a produs nicio vătămare, nici intimatului-pârât, soluţia de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive fiind în favoarea acestuia, nici recurentului-reclamant, care a fost prezent la termenul de judecată şi a avut posibilitatea de a formula de note scrise, urmare a amânării pronunţării, putând să îşi exercite în mod concret dreptul de a-şi expune opinia şi de a oferi propriile explicaţii instanţei de judecată cu privire la problema de drept invocată din oficiu.

În ce priveşte nedepunerea întâmpinării, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 205 alin. (1) C. proc. civ., "Întâmpinarea este actul de procedură prin care pârâtul se apără, în fapt şi în drept, faţă de cererea de chemare în judecată", iar sancţiunea nedepunerii acesteia este prevăzută de art. 208 alin. (2) C. proc. civ., în sensul că "Nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel."

Prin urmare, faptul că intimatul-pârât nu a înţeles să formuleze întâmpinare nu se circumscrie vreunui motiv de nelegalitate care să poată fi analizat ca atare de către instanţa de recurs, iar sancţiunea nedepunerii actului procedural se adresează părţii ce avea o astfel de obligaţie legală şi nu a îndeplinit-o, iar nu hotărârii judecătoreşti care a finalizat litigiul în discuţie.

Deşi prin concluziile orale recurentul-reclamant a afirmat că intimatul-pârât are calitate procesuală pasivă în cauză, Înalta Curte constată că prin memoriul de recurs depus la dosar în termenul legal, acesta nu a criticat soluţia de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului-pârât, ci exclusiv modalitatea în care s-a pus în discuţie această excepţie, respectiv printr-o pretinsă încălcare a principiului contradictorialităţii şi prin neformularea de apărări prin intermediul întâmpinării de către partea adversă.

Prin urmare, analiza instanţei de recurs se limitează la aspectele de nelegalitate deduse judecăţii prin memoriul de recurs în forma anterior menţionată şi care, pentru considerentele anterior expuse, au fost apreciate ca nefondate.

Pentru aceste considerente, apreciind că nu sunt întemeiate criticile formulate, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 1132/A din 05 noiembrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 1132/A din 05 noiembrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 11 iunie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.