Annulment of cassation appeal for late filing and failure to state valid grounds for cassation

Şedinţa publică din data de 11 iunie 2025

Deliberând, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Este reprezentat de recursul declarat de recurenţii A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 388 din 09 decembrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

2. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bacău

Prin decizia civilă nr. 388/09.12.2024, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a constatat perimată contestaţia în anulare formulată de A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 19/08.01.2024 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă în dosar nr. x/2023.

3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 388/09.12.2024 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă au declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 466 alin. (1) coroborat cu art. 470, art. 480 alin. (2) şi (3), art. 465, art. 484, art. 485 C. proc. civ., contestatorii A. şi B., solicitând rejudecarea capetelor de cerere din cererea iniţială de chemare în judecată şi acordarea cheltuielilor de judecată generate de prezentul litigiu.

Recurenţii au depus mai multe memorii de recurs identice, înregistrate la 18.12.2024, 25.03.2025. 07.04.2025.

În motivarea recursului, recurenţii-contestatori au arătat că doresc obligarea Comisiei Judeţene Bacău de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de pe lângă Prefectura Bacău să emită o hotărâre (act administrativ) privind corectarea/rectificarea/completarea titlului de proprietate obţinut în baza sentinţei civile nr. 10233/30.11.2010 rămasă definitivă conform deciziei civile nr. 1170/2011 a Tribunalului Bacău şi, suplimentar, emiterea un titlu de proprietate pentru suprafaţa de 1,65 ha conform actelor depuse la dosar.

Recurenţii au expus pe larg situaţia de fapt dezbătută în cadrul dosarului nr. x/2020, având ca obiect fond funciar, rectificare titlu de proprietate şi constatare nulitate parţială titlu de proprietate, au evidenţiat care au fost solicitările în acel dosar, cu trimitere la actele depuse în probaţiune şi la dispoziţiile legale incidente.

Au concluzionat recurenţii că soluţionarea procesului s-a realizat fără a se intra în cercetarea fondului, că cererea de chemare în judecată, în mod greşit, a fost respinsă, ca nefondată şi că toate solicitările acestora timp de 13 ani se puteau rezolva printr-o singură hotărâre a Comisiei Judeţene Bacău, fără să mai fie nevoie de o hotărâre judecătorească, dar autoritatea menţionată a refuzat, în mod nejustificat, corecţiile şi completările solicitate.

Întrucât nu pot exista doi proprietari diferiţi, cu acte diferite, pentru aceleaşi suprafeţe de teren, solicită instanţei să se pronunţe astfel încât hotărârea judecătorească să poată fi aplicată de cele două comisii de fond funciar, conform prevederilor legale.

4. Apărările formulate în cauză

În cauză nu s-a formulat întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând cu prioritate, în raport cu exigenţele procesuale ale art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia de nulitate a recursului pentru nedeclararea în termen a căii extraordinare de atac şi pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., invocată din oficiu, de către instanţă, Înalta Curte reţine următoarele:

I. În ce priveşte termenul de declarare a recursului, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 421 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare.

Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, având în vedere că se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

În cauză, hotărârea care a constatat perimarea, respectiv decizia nr. 388, a fost pronunţată la data de 09.12.2024, dată de la care curge termenul legal imperativ de 5 zile prevăzut de lege pentru exercitarea recursului, iar calea de atac a fost transmisă la data de 18.12.2024, astfel cum reiese din dovada aflată la dosarul Înaltei Curţi.

Or, raportat la datele menţionate, recursul a fost declarat cu depăşirea termenului legal imperativ de 5 zile prevăzut de art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., calculat potrivit dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., care s-a împlinit la data de 15.12.2024.

Înalta Curte constată şi faptul că recurenţii nu au invocat intervenită nicio împrejurare, temeinic justificată, care să îi fi pus în imposibilitate obiectivă pentru exercitarea căii de atac în termenul legal şi nici nu au formulat o cerere de repunere în termenul de exercitare a recursului.

Întrucât recursul pendinte a fost formulat cu nerespectarea termenului legal impus de dispoziţiile art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este declarat tardiv, astfel încât se impune sancţiunea anulării acestuia, potrivit art. 185 alin. (1) din C. proc. civ.

II. În ce priveşte aspectul procedural al nulităţii recursului pentru nemotivare, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate.

În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 pct. 1-8 din C. proc. civ., cererea de recurs formulată cu nerespectarea formelor legale va fi lovită de nulitate.

În cauză, se constată că recursul nu numai că nu este încadrat în dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ., dar nici nu conţine critici care să poată fi încadrabile în textul legal menţionat.

Prin decizia recurată a fost constatată perimată contestaţia în anulare formulată de A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 19/08.01.2024 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă în dosarul nr. x/2023, reţinându-se că de la data suspendării judecăţii (13.03.2024) şi până la data pronunţării deciziei de perimare (09.12.2024) niciuna din părţile dosarului nu a solicitat repunerea pe rol a cererii de recurs şi nici nu a intervenit vreo cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare.

Prin recursul formulat, fără a se raporta la considerentele instanţei privind soluţia de constatare a perimării, recurenţii au expus situaţia de fapt a cauzei dezbătută în cadrul dosarului nr. x/2020 (având ca obiect fond funciar, rectificare titlu de proprietate şi constatare nulitate parţială titlu de proprietate), au evidenţiat care au fost solicitările în acel dosar, cu trimitere la actele depuse în probaţiune şi la dispoziţiile legale incidente.

De asemenea, au arătat că soluţionarea procesului s-a realizat fără a se intra în cercetarea fondului, că cererea de chemare în judecată în mod greşit a fost respinsă, ca nefondată şi că toate solicitările acestora timp de 13 ani se puteau rezolva printr-o singură hotărâre a Comisiei Judeţene Bacău, fără să mai fie nevoie de o hotărâre judecătorească, dar autoritatea menţionată a refuzat, în mod nejustificat, corecţiile şi completările solicitate.

Astfel, recurenţii au reiterat aspecte de fapt ale litigiului de fond funciar în cadrul căruia au solicitat rectificarea/modificarea/completarea titlului de proprietate emis în temeiul Legii nr. 18/1991, deşi aveau a răspunde unor considerente ale instanţei privind perimarea pentru lăsarea în nelucrare a cauzei de către părţi în intervalul de timp de 6 luni prevăzut de lege pentru incidenţa acestei sancţiuni procesuale.

Prin urmare, faţă de modalitatea în care recurenţii au înţeles să formuleze calea extraordinară de atac, Înalta Curte constată că în cauză nu există argumente, care să poată fi încadrate în dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ., întrucât prin aspectele expuse aceştia nu învederează o eventuală nelegalitate în ce priveşte soluţia de constatare a perimării, ci expun chestiuni de fapt, care excedează cadrului procesual în care a fost exercitat recursul împotriva deciziei de constatare a perimării.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanţei competente controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecăţii, iar când criticile formulate nu se subsumează cazurilor expres şi limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 din C. proc. civ., intervine sancţiunea nulităţii recursului prevăzută de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va anula recursul declarat de A., prin procurator B. şi de B. împotriva deciziei nr. 388 din 09 decembrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenţii A., prin procurator B. şi B. împotriva deciziei nr. 388 din 09 decembrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 11 iunie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.