Negative conflict of jurisdiction in compulsory execution: permanence of the execution court despite debtor's domicile change under the uniqueness principle

Şedinţa publică din data de 10 iunie 2025

Asupra conflictului negativ de competenţă;

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data 15.04.2025, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A., a solicitat încuviinţarea executării silite a cererii de intervenţie formulate de creditorul Fondul Naţional de Garanţie a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii S.A. - IFN, în cadrul Dosarului de executare silită nr. x/2024 deschis împotriva debitorului B., în baza titlului executoriu reprezentat de Contract de credit nr. x/27.12.2011, Actul adiţional nr. x/09.08.2012 şi Contractul de fidejusiune x/27.1.2011.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 1298/23.04.2025, Judecătoria Tulcea a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu şi a dispus declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

Pentru a pronunţa această hotărâre, raportându-se la dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa a reţinut că debitorul figurează cu domiciliul în jud. Ilfov, din data de 25.09.2024, care se află în circumscripţia Judecătoriei Buftea.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Judecătoria Buftea, prin sentinţa civilă nr. 6416 din 22 mai 2025, a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi, pe cale de consecinţă, a declinat în favoarea Judecătoriei Tulcea, competenţa de soluţionare a cauzei; a constatat conflictul negativ de competenţă şi, în baza art. 134 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării cauzei şi înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că prin încheierea civilă din data de 07.05.2024, pronunţată în dosarul nr. x/2024, Judecătoria Tulcea a încuviinţat executarea silită ce face obiectul dosarului de executare silită nr. x/2024 aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc A., privind pe debitorul B., la cererea creditorului C., încheiere ataşată din oficiu la prezentul dosar.

În considerarea Deciziilor RIL nr. 20/2021 şi nr. 27/2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din perspectiva unicităţii instanţei de executare, s-a constatat că instanţa care a încuviinţat prima dată executarea silită este Judecătoria Tulcea.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că Judecătoria Tulcea şi Judecătoria Buftea şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a pricinii, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de constatările diferite ale cele două instanţe cu privire la norma de procedură în temeiul căreia se stabileşte instanţa competentă a soluţiona litigiul.

Astfel, Judecătoria Tulcea a apreciat asupra competenţei teritoriale prin prisma dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., reţinând că, în cauză, domiciliul debitorului se află în circumscripţia Judecătoriei Buftea, pe când această din urmă instanţă a apreciat asupra incidenţei art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., prin raportare la deciziile RIL nr. 20/2021 şi nr. 27/2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, având în vedere că Judecătoria Tulcea a încuviinţat deja executarea silită ce face obiectul dosarului de executare silită nr. x/2024 aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc A..

Obiectul litigiului cu privire la care poartă prezentul conflict negativ de competenţă îl reprezintă cererea petentului Biroul Executorului Judecătoresc A., de încuviinţare a executării silite a cererii de intervenţie formulate de creditorul Fondul Naţional de Garanţie a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii S.A. - IFN, în cadrul dosarului de executare silită nr. x/2024 deschis împotriva debitorului B., în baza titlului executoriu reprezentat de Contract de credit nr. x/27.12.2011, Actul adiţional nr. x/09.08.2012 şi Contractul de fidejusiune x/27.1.2011.

Potrivit dispoziţiilor art. 690 alin. (1) C. proc. civ., orice creditor poate interveni în cursul executării silite pornite de un alt creditor, însă numai în condiţiile şi limitele prevăzute la alin. (2).

Dispoziţiile art. 692 alin. (2) din acelaşi act normativ stipulează în sensul că cererea de intervenţie se depune la executorul judecătoresc, împreună cu copii certificate de pe documentele justificative. În situaţia în care se reclamă creanţe băneşti rezultate din înscrierile contabile făcute în registre ţinute cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege, cererea va fi însoţită, sub sancţiunea inadmisibilităţii, de un extras de pe înscrierile care cuprind aceste sume, legalizate de un notar public. Alin. 3 teza I al aceluiaşi articol prevede că, după înregistrarea cererii, executorul judecătoresc o va înainta de îndată instanţei de executare competente, împreună cu toate documentele justificative, dispoziţiile art. 665 şi 666 aplicându-se în mod corespunzător.

Conform art. 692 alin. (4) C. proc. civ., instanţa soluţionează cererea în camera de consiliu, fără citarea părţilor, dispoziţiile art. 666 aplicându-se în mod corespunzător.

Art. 666 alin. (1) C. proc. civ. prevede că, în termen de maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita încuviinţarea executării de către instanţa de executare, căreia îi va înainta, în copie certificată de el pentru conformitate cu originalul, cererea creditorului, titlul executoriu, încheierea prevăzută la art. 665 alin. (1) şi dovada achitării taxei judiciare de timbru. Potrivit alin. (2), cererea de încuviinţare a executării silite se soluţionează în termen de maximum 7 zile de la înregistrarea acesteia la instanţă, prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părţilor. Pronunţarea se poate amâna cu cel mult 48 de ore, iar motivarea încheierii se face în cel mult 7 zile de la pronunţare. Încheierea se comunică din oficiu, de îndată, executorului judecătoresc, precum şi creditorului.

Totodată, art. 651 din acelaşi act normativ defineşte instanţa de executare astfel:,,(1) Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor".

Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

În speţă, Înalta Curte constată că anterior formulării prezentei cereri, pe rolul Judecătoriei Tulcea a fost înregistrată cererea formulată de petentul BEJ A., la cererea creditoarei C. S.A., de încuviinţare a executării silite împotriva debitorului B., în dosarul de executare silită nr. x/2024, în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/27.12.2011, Actul adiţional nr. x/09.08.2012 şi contractul de fidejusiune x/27.1.2011, această instanţă apreciind că este competentă, soluţionând cererea prin încheierea din camera de consiliu din 07.05.2024, pronunţată în dosarul nr. x/2024.

Cum, în cauză, cererea de încuviinţare a executării silite a fost deja încuviinţată de Judecătoria Tulcea, iar ulterior, creditorul Fondul Naţional de Garanţie a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii S.A. - IFN a înţeles să formuleze cerere de încuviinţare a executării silite a cererii de intervenţie, în cadrul dosarului de executare silită nr. x/2024 deschis împotriva debitorului B., reiese că revine aceleiaşi instanţe care a încuviinţat anterior executarea silită, competenţa de soluţionare a prezentei cereri, în virtutea principiului unicităţii instanţei de executare.

Prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii în dosarul nr. x/2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din data de 11 noiembrie 2021, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 C. proc. civ., s-a statuat că încă din momentul încuviinţării executării silite (care reprezintă condiţia esenţială a demarării efective a procedurii execuţionale) este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanţa de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menţionată, aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel (paragraful 70).

Pe cale de consecinţă, ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executării silite, calitatea de instanţă de executare a instanţei care a încuviinţat executarea nu doar că este câştigată, dar şi rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanţă nu va putea fi apreciată drept instanţă de executare, motiv pentru care - exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestaţiei la titlu, spre exemplu - toate cererile şi incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competenţa aceleiaşi instanţe de executare (paragraful 71).

Aşadar, principiul unicităţii instanţei de executare presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi cererile având ca obiect contestaţie la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit celor prevăzute de alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., respectiva instanţă fiind calificată de legislator drept instanţă de executare (paragraful 80).

Faţă de dezlegările obligatorii ale Deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, rezultă că, în speţă, instanţa care a încuviinţat executarea silită, adică Judecătoria Tulcea, a devenit instanţa de executare, în sensul prevederilor art. 651 C. proc. civ., competentă să soluţioneze şi cererea de încuviinţare a executării silite a cererii de intervenţie, formulată în cauză.

Raportat la considerentele expuse, în temeiul art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 iunie 2025.