FGA insurance payment dispute jurisdiction determined by aggregate value of criminal judgment damages

Şedinţa publică din data de 10 iunie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal la data de 31.10.2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună în principal anularea Deciziei nr. 69643/27.09.2023, emise de către FGA în urma analizării cererii de plată de 40.000 euro daune morale calculate la cursul BNR din ziua plăţii, 13448,35 RON daune materiale şi 2500 RON cheltuieli de judecată, iar în subsidiar, repunerea reclamantei în termenul prev. de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 213/2015, anularea Deciziei nr. 69643/27.09.2023 emise de pârât şi obligarea pârâtului la soluţionarea pe fond a cererii de plată pentru sumele arătate la pct. I.

Prin sentinţa civilă nr. 466/20.03.2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia Civilă.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 1607 pronunţată la data de 12 iunie 2024 în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, invocată din oficiu şi a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul a apreciat că valoarea obiectului cererii nu depăşeşte plafonul de 200.000 RON prevăzut de art. 94 alin. (1) lit. k) din C. proc. civ., fiind vorba de mai multe capete principale întemeiate pe o cauză comună în sensul art. 99 alin. (2) C. proc. civ. şi, în consecinţă, a declinat competenţa materială în favoarea Judecătoriei.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, prin sentinţa nr. 5473 pronunţată la data de 17 aprilie 2025, a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu şi a declinat cauza în favoarea Tribunalului Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria a avut în vedere valoarea capătului principal de cerere, referitor la anularea deciziei F.G.A. nr. 69643/27.09.2023, prin care s-a respins cererea de plată a despăgubirii pentru prejudiciul având o valoare peste limita de 200.000 RON, compus din daune morale de 40.000 euro, din daune materiale de 13.448,35 RON şi din cheltuieli judecată de 2.500 RON.

S-a mai reţinut că, potrivit art. 101 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. civ., în cererile privind anularea actului juridic, pentru stabilirea competenţei instanţei se va ţine seama de valoarea obiectului acestuia, or obiectul deciziei F.G.A. nr. 69643/27.09.2023, a cărei anulare integrală s-a solicitat prin contestaţia de faţă, este reprezentat de cererea de plată; prin urmare valoarea obiectului este dată de valoarea integrală a cererii de plată, iar nu defalcat pe categorii de daune.

II. Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în considerarea argumentelor ce succed:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

În cauză, Înalta Curte reţine că Tribunalul Bucureşti şi Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a litigiului, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de interpretarea diferită a dispoziţiilor legale care reglementează regimul juridic al competenţei materiale în cazul unei contestaţii formulate în baza Legii nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraţilor, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 102/2021.

Scopul demersului judiciar pendinte este anularea deciziei emise de către pârât, repunerea reclamantei în termenul prevăzut de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 213/2015 şi obligarea Fondului de Garantare a Asiguraţilor de a răspunde cererii de plată formulate de reclamantă prin emiterea deciziei, în cuprinsul căreia să fie stabilit cuantumul despăgubirilor ce derivă dintr-o hotărâre penală.

Înalta Curte reţine că activitatea Fondului de Garantare a Asiguraţilor este reglementată de Legea nr. 213/2015 care, la art. 13 prevede că "(1) În termen de 60 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României a deciziei Autorităţii de Supraveghere Financiară de retragere a autorizaţiei de funcţionare şi constatare a existenţei indiciilor stării de insolvenţă a asigurătorului, Fondul este în drept să efectueze plăţi din disponibilităţile sale, în vederea achitării sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, cu respectarea dispoziţiilor legale, după parcurgerea de către creditorul de asigurări a procedurii administrative de plată reglementate de prezenta lege. (3) În vederea efectuării plăţii sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, Fondul procedează la verificarea dosarelor de daună şi a creanţelor de asigurări înregistrate în evidenţele sale, ţinând seama de normele aplicabile în materie şi de condiţiile de asigurare generale şi specifice prevăzute în contractele de asigurare încheiate cu asigurătorul faţă de care s-a stabilit starea de insolvenţă. (4) Aprobarea sau, după caz, respingerea sumelor pretinse de petenţi este de competenţa comisiei speciale, constituite conform art. 123; comisia specială poate dispune suspendarea soluţionării cererii de plată, în condiţiile art. 16 alin. (3). (5) În caz de respingere a sumelor pretinse se va emite o decizie de respingere, motivată; împotriva deciziei se poate formula contestaţie în termen de 30 zile de la comunicarea acesteia, sub sancţiunea decăderii, la instanţele civile de la sediul Fondului, potrivit normelor de competenţă generală din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. (5^1) Hotărârile judecătoreşti pronunţate potrivit alin. (5) sunt supuse căilor de atac prevăzute de Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare".

Legiuitorul a avut în vedere în cuprinsul dispoziţiilor art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, doar situaţia în care comisia specială din cadrul Fondului, ca urmare a analizării cererii de plată, emite o decizie de admitere sau respingere a acesteia, ultima putând fi contestată în termen de 30 de zile, sub sancţiunea decăderii, la instanţele civile de la sediul instituţiei, potrivit normelor de competenţă generală prevăzute de Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

În materia contestaţiei împotriva unei decizii de respingere a unei cereri de despăgubire sau de plată îndreptate către Fondul de Garantare a Asiguraţilor, în desfăşurarea activităţii sale de garantare a plăţii de indemnizaţii/despăgubiri rezultate din contractele de asigurare facultative şi obligatorii încheiate în condiţiile legii, în cazul falimentului unui asigurător, în baza dispoziţiilor art. 13 din Legea nr. 213/2015, instanţele civile de la sediul Fondului au competenţă materială şi teritorială exclusivă, fapt ce nu poate fi înlăturat de părţi.

Înalta Curte reţine că, prin demersul său judiciar reclamanta a solicitat, în principal, anularea Deciziei nr. 69643/27.09.2023, emise de către pârâtul FGA (prin care s-a respins, pe motiv de tardivitate, cererea de plată a sumei de 40.000 euro daune morale şi 13448,35 RON daune materiale şi 2500 RON cheltuieli de judecată), iar în subsidiar, repunerea reclamantei în termenul prevăzut de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 213/2015 şi anularea deciziei emise de pârât, cu obligarea acestuia la soluţionarea pe fond a cererii de plată pentru sumele solicitate în baza sentinţei penale nr. 101/05.05.2022 pronunţate de Judecătoria Sfântu Gheorghe în dosarul nr. x/2021; s-a arătat că sumele pretinse reprezintă daune morale, daune materiale şi cheltuieli de judecată acordate de instanţa penală în urma decesului fiului reclamantei, care a fost victima unui accident de circulaţie.

Referitor la caracterul evaluabil al acţiunii, Înalta Curte reţine considerentele din cuprinsul hotărârii pronunţate în recursul în interesul legii nr. 32/2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 830 din 10 decembrie 2008, prin care s-a statuat că, "întrucât dreptul subiectiv material constituie fundamentul acţiunii, fiind factorul configurator al acesteia, el impune şi toate consecinţele ce decurg de aici: calificarea acţiunii, determinarea competenţei, alcătuirea completului, determinarea căii de atac. Ca atare, se poate afirma că dreptul subiectiv, ce se cere a fi protejat în justiţie "transferă" caracterul său patrimonial sau nepatrimonial litigiului însuşi şi, astfel, procesul va putea fi evaluabil în bani, ori de câte ori în structura raportului juridic de drept substanţial, dedus judecăţii, intră un drept patrimonial, real sau de creanţă. În consecinţă, ori de câte ori pe calea acţiunii în justiţie se tinde a se proteja un drept patrimonial, evaluarea obiectului litigiului este posibilă şi necesară".

Aşadar, prin acţiunea civilă promovată, reclamanta tinde la satisfacerea unui drept de creanţă, raportul juridic are un caracter patrimonial şi, în consecinţă, cererea este evaluabilă în bani, competenţa materială urmând a se stabili prin raportare la dispoziţiile art. 94 lit. k) din C. proc. civ.

Conform art. 98 alin. (1) C. proc. civ., competenţa materială se stabileşte după valoarea obiectului principal al cererii. Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, "pentru stabilirea valorii, nu se vor avea în vedere accesoriile pretenţiei principale, precum dobânzile, penalităţile, fructele, cheltuielile sau altele asemenea".

În speţă, pretenţiile solicitate prin cererea adresată pârâtului derivă din sentinţa penală nr. 101/05.05.2022, pronunţată de Judecătoria Sfântu Gheorghe în dosarul nr. x/2021, prin care partea responsabilă civilmente S.C. B. S.A. a fost obligată la plata către reclamanta de faţă a următoarelor sume: 40.000 euro daune morale, 13448,35 RON daune materiale şi 2500 RON cheltuieli de judecată.

Aşadar, valoarea obiectului cererii adresate pârâtului, urmare a hotărârii penale ce are caracter executoriu propriu, rezultată din însumarea daunelor morale, a daunelor materiale şi a cheltuielilor de judecată (cheltuielile de judecată nu sunt formulate ca o simplă consecinţă procedurală a litigiului pendinte, ci derivă dintr-o obligaţie deja stabilită printr-o hotărâre judecătorească, rămasă definitivă cu privire la aceste dispoziţii), depăşeşte plafonul de 200.000 RON reglementat de art. 94 alin. (1) lit. k) C. proc. civ., pentru a atrage competenţa Judecătoriei.

În egală măsură, capătul principal al cererii de chemare în judecată este cel al anulării deciziei emise de către pârât. Or, decizia respectivă are ca obiect întreaga cerere de acordare de despăgubiri, nedefalcată deci, pe categorii de despăgubiri.

Prin urmare, faţă de valoarea pretenţiei din cauză, în baza dispoziţiilor art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015 raportat la art. 94 alin. (1) lit. k) şi art. 95 pct. 1) C. proc. civ., din punct de vedere material, competenţa de soluţionare a cauzei revine tribunalului.

Raportat la împrejurarea că Fondul de Garantare a Asiguraţilor are sediul în sectorul 2 al Municipiului Bucureşti, în considerarea dispoziţiilor art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, competent să soluţioneze prezenta cauză este Tribunalul Bucureşti.

Pentru considerentele expuse şi având în vedere dispoziţiile art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015 şi art. 94 alin. (1) lit. k) C. proc. civ., Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 iunie 2025.