Exclusive jurisdiction for enforcement challenges: Unity of the enforcement court overrides post-authorization change of debtor domicile

Şedinţa publică din data de 10 iunie 2025

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Prin încheierea din data de 17.12.2024 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. x/2024, instanţa a dispus disjungerea capetelor de cerere (II, IV, V) privitoare la dosarele de executare nr. 3044/2015, 4171/2014, 3044/2015, 5808/2014, 3044/2015, 3388/2015, 1158/2016, 372/2016, 6088/2014, 6096/2014 şi formarea a câte unui dosar separat cu ataşarea corespunzătoare a actelor procesuale întocmite de către părţi şi a dosarului de executare aferent, urmând ca, după crearea dosarelor nou formate, să fie pusă în discuţie competenţa instanţei în fiecare dosar nou format la termenul de judecată acordat.

Prin contestaţia la executare ce face obiectul prezentei cauze, contestatoarea Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A. prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Bucureşti, în contradictoriu cu intimatul B.E.J. A., a solicitat admiterea excepţiei prescripţiei extinctive intervenite în cadrul dosarului de executare nr. 3044/2015 al B.E.J. A., repunerea în termen privind dreptul de a contesta încheierile de stabilire a cheltuielilor de executare, emise în perioada 2014 - 2016 de către intimat şi reducerea cheltuielilor de executare stabilite în dosarul de executare, cu eliminarea sumei reprezentând onorariul executorului judecătoresc din încheierile de stabilire a cheltuielilor de executare.

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 1640/18.02.2025 pronunţată în dosarul nr. x/2024, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caracal.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că la data declanşării executării silite, 23.06. 2015, domiciliul debitorului B. se afla în Drăgăneşti - Olt, iar, în raport cu dispoziţiile art. 714 alin. (1) şi art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se afla, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea nu dispune altfel.

A argumentat că nu este aplicabilă Decizia nr. 2/2021 pronunţată în recurs în interesul legii de către instanţa supremă, căci aceasta vizează situaţia pluralităţii de debitori, iar interpretarea în sensul că instanţa care a încuviinţat executarea silită este competentă să judece contestaţia la executare silită ar lăsa fără sens dispoziţiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ.

2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Caracal, prin sentinţa civilă nr. 619/9 aprilie 2025 a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu, a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, a constatat ivit conflict negativ de competenţă, a suspendat, din oficiu, judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Această instanţă a reţinut că executarea silită a fost încuviinţată de instanţa de executare prin încheierea din data de 23.03.2015, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul x/2015

În drept, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. privind excepţia de necompetenţă teritorială exclusivă de ordine publică, ale art. 132 C. proc. civ., precum şi ale art. 651 alin. (1) şi art. 714 C. proc. civ., în lumina Deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021 (RIL) pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Astfel, a reţinut că o dată cu încuviinţarea executării silite, Judecătoria Sector 1 Bucureşti a câştigat calitatea de instanţă de executare, care rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale.

Pentru aceste considerente, a apreciat că se impune admiterea excepţiei de necompetenţă teritorială exclusivă de ordine publică şi a declinat dosarul la Judecătoria Sector 1 Bucureşti spre soluţionare.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul litigiului care a generat prezentul conflict negativ de competenţă îl reprezintă contestaţia la executare formulată de contestatoarea Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A. prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Bucureşti, în contradictoriu cu intimatul B.E.J. A., prin care s-a solicitat admiterea excepţiei prescripţiei extinctive intervenite în cadrul dosarului de executare nr. 3044/2015 al B.E.J. A., repunerea în termenul privind dreptul de a contesta încheierile de stabilire a cheltuielilor de executare, emise în perioada 2014 - 2016 de către intimat şi reducerea cheltuielilor de executare stabilite în dosarul de executare, cu eliminarea sumei reprezentând onorariul executorului judecătoresc din încheierile de stabilire a cheltuielilor de executare.

Înalta Curte constată că Judecătoria Sector 1 Bucureşti şi Judecătoria Caracal şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, făcând aplicarea aceloraşi dispoziţii legale, respectiv art. 651 alin. (1) C. proc. civ., Judecătoria Caracal reţinând şi incidenţa celor statuate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, prin decizia nr. 20 din data de 27 septembrie 2021.

Contestaţia la executare este de competenţa exclusivă a instanţei de executare, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu art. 651 alin. (3) din acelaşi cod, potrivit cu care "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".

Conform dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (3) C. proc. civ. instanţa de executare soluţionează contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

În speţă, prin încheierea din data de 23.03.2015, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul x/2015, a fost încuviinţată executarea silită a titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de constatare a contravenţiei nr. x/21.03.2012.

Prin decizia nr. 20 din data de 27 septembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii în dosarul nr. x/2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din data de 11 noiembrie 2021, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 C. proc. civ., s-a statuat că instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Astfel, în motivarea deciziei anterior menţionate, instanţa supremă a reţinut principiul unicităţii instanţei de executare, care presupune că "una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi cererile având ca obiect contestaţie la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite".

Câtă vreme în cauză nu există o situaţie de excepţie dată de lege în competenţa altei instanţe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., reţinând scopul urmărit de legiuitor prin determinarea clară, printr-o singură normă atributivă de competenţă a instanţei de executare, respectiv acela de a asigura unicitatea instanţei de executare, deja determinată prin efectul pronunţării hotărârii prin care a fost soluţionată contestaţia la executare, care a tranşat în mod necesar şi problema calificării instanţei ce a pronunţat-o ca având statutul de instanţă de executare, acest aspect nu mai poate fi reapreciat în cadrul procedurii prezente în care se contestă executarea silită deja declanşată.

Cu alte cuvinte, competenţa instanţei de executare dobândită la data sesizării sale cu contestaţia la executarea silită, rămâne aplicabilă pentru întreaga durată a executării silite, indiferent de data sesizării instanţei de executare cu cereri sau incidente ulterioare, precum o altă contestaţie la executare, cerere de suspendare a executării silite sau cerere de întoarcere a executării silite şi indiferent de eventuala schimbare a domiciliului debitorului, după încuviinţarea executării silite.

Pentru aceste considerente, în raport de cele anterior reţinute şi de dispoziţiile legale evocate, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulate în cauză, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 iunie 2025.