Revision inadmissible for failure to meet res judicata omission requirement in land usucaption dispute

Şedinţa publică din data de 10 iunie 2025

După deliberare, asupra cauzei de faţă constată următoarele:

1. Cererea de revizuire

Prin decizia civilă nr. 687/A/07.06.2024, pronunţată în dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Timiş, instanţa a respins apelul declarat de apelanta A., împotriva sentinţei civile nr. 17496 din data de 28.07.2023 pronunţate de Judecătoria Timişoara în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimatul Municipiul Timişoara prin Primar şi a luat act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire, apelanta A., întemeiată pe art. 509 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ., invocând că această decizie a fost pronunţată cu încălcarea puterii lucrului judecat derivate din hotărârile nr. 10694/19.10.2016 a Judecătoriei Timişoara, 1164/A/13.10.2017 a Tribunalului Timiş şi nr. 17/14.02.2018 a Curtii de Apel Timişoara, toate emise în dosarul nr. x/2010.

În motivarea cererii de revizuire a arătat, în esenţă, că a indicat hotărârile pronunţate în dosarul nr. x/2010, faţă de care a înţeles să invoce puterea lucrului judecat în raport cu art. 431 alin. (2) C. proc. civ., câtă vreme în dosarul respectiv instanţa s-a pronunţat deja, în contradictoriu cu pârâtul, asupra situaţiei juridice a unui teren cu situaţie identică, care face parte din aceeaşi parcelă ca şi cel ce face obiectul prezentului dosar (rezultat din omiterea sa în urma aceleiaşi dezmembrări parţial eronate a fostului nr. top x Timişoara).

Susţine că în cadrul dosarului nr. x/2010 s-a stabilit deja, în contradictoriu cu Municipiul Timişoara, regimul juridic, prevederile legale aplicabile, inaplicabilitatea noţiunii de "domeniu public", posibilitatea dobândirii acestui teren prin uzucapiunea prevăzută de vechiul C. civ., pentru terenul pierdut din evidenţele cadastrale cu ocazia uneia dintre dezmembrările fostului nr. topografic x, teren din cadrul căruia face parte atât cel care a făcut obiectul dosarului nr. x/2010, cât şi cel din prezentul dosar.

Astfel, între dosarul nr. x/2010 şi dosarul ulterior există identitate parţială de obiect, identitate de cauză şi identitate parţială privind părţile, respectiv în ceea ce priveşte pârâtul Municipiul Timişoara.

Revizuenta consideră că atâta vreme cât o instanţă s-a pronunţat deja asupra regimului juridic al unei părţi dintr-un teren şi a dispus admiterea unei cereri de uzucapiune, pentru o altă parte din acelaşi teren şi care se află în exact aceeaşi situaţie juridică ca şi cel pentru care există deja o pronunţare, soluţia nu ar putea fi diferită.

Revizuenta apreciază că cele statuate în dosarul nr. x/2010 nu reprezintă simplă practică judiciară, ci reprezintă constatări ale instanţei care se impun cu puterea lucrului judecat, câtă vreme cele dispuse au în vedere întreaga suprafaţă de teren pierdută din evidenţele cadastrale cu ocazia dezmembrărilor la care se face trimitere de către expertize, suprafaţă de teren omisă din care face parte atât terenul care a făcut obiectul dosarului nr. x/2010*, cât şi cel care face obiectul prezentei acţiuni, situaţia fiind similară.

Având în vedere cele de mai sus, revizuenta solicită în temeiul art. 513, alin. (4) C. proc. civ., ca instanţa să dispună anularea hotărârii a cărei revizuire se solicită (decizia nr. 687/07.06.2024, respectiv ultima hotărâre) şi trimiterea cauzei către Tribunalul Timiş spre rejudecarea apelului.

La data de 15 ianuarie 2025 revizuenta a solicitat suspendarea cererii de revizuire până la soluţionarea recursului promovat împotriva hotărârii a cărei revizuire o solicită, iar prin decizia civilă nr. 77 din 9 mai 2025 a Curţii de Apel Timişoara s-a anulat, ca insuficient timbrat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 687/2024 a Tribunalului Timiş, fiind respinsă şi cererea recurentei de acordare a cheltuielilor de judecată

Prin sentinţa civilă nr. 4A din 15 ianuarie 2025 a Tribunalului Timiş, pronunţată în dosarul nr. x/2024, s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

2. Apărările formulate în cauză

Intimatul Municipiul Timişoara prin Primar a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă. A arătat că hotărârile invocate sunt pronunţate în cauze diferite şi nu există identitate de părţi, iar Tribunalul Timiş a constatat, în motivarea deciziei a cărei revizuire se solicită, că nu se poate reţine efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat în condiţiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ.

3. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând cererea de revizuire dedusă judecăţii, prin raportare la dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 şi art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin reglementarea motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situaţiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze şi neobservându-se existenţa lucrului judecat, s-ar ajunge la hotărâri potrivnice, aceste prevederi reprezentând un remediu procesual pentru situaţia nesocotirii autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri.

Înalta Curte reţine că pentru a fi incidentă teza cuprinsă în textul de lege menţionat trebuie întrunite cumulativ anumite condiţii, ce însă nu se verifică în cauză.

Astfel, este necesar să existe hotărâri potrivnice ale căror dispozitive sau considerente sunt contradictorii, condiţie ce rezultă din dispoziţiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ. şi, în cea de-a doua cauză, să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată.

Această condiţie se aplică în mod corespunzător în cazul efectului pozitiv al autorităţii lucrului judecat, fiind necesar să nu se fi solicitat să se dea eficienţă efectului pozitiv al autorităţii lucrului judecat ori, deşi s-a solicitat, instanţa să fi omis să se pronunţe, căci, dacă s-a invocat, iar instanţa s-a pronunţat, înlăturând din anumite considerente teza autorităţii lucru judecat, această statuare intră ea însăşi în autoritatea lucrului judecat.

Din perspectiva acestor cerinţe, Înalta Curte reţine că, pentru cauza dedusă judecăţii, prezintă interes cea privind dezbaterea în cel de-al doilea litigiu a puterii de lucru judecat a hotărârii anterioare.

Prin decizia civilă nr. 687/A/07.06.2024, pronunţată în dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Timiş, instanţa a respins apelul declarat de apelanta A., împotriva sentinţei civile nr. 17496 din data de 28.07.2023 pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimatul Municipiul Timişoara prin Primar şi a luat act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată în apel.

Analizând decizia supusă revizuirii, Înalta Curte constată că nu este îndeplinită condiţia de admisibilitate care impune ca în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat autoritatea de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, aceasta să nu fi fost discutată, în condiţiile în care în cel de-al doilea litigiu, respectiv în dosarul nr. x/2021, instanţa a examinat susţinerile apelantei-reclamante cu privire la puterea de lucru judecat a celor statuate de către instanţă cu ocazia judecării dosarului nr. x/2010

Astfel, din considerentele deciziei nr. 687/A/07.06.2024, pronunţate în dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Timiş, rezultă că instanţa a reţinut următoarele aspecte: "Neîntemeiate sunt şi susţinerile apelantei în sensul că admiterea acţiunii se impune prin reţinerea, cu putere de lucru judecat, a celor statuate de către instanţă cu ocazia judecării dosarului nr. x/2010 . Tribunalul constată că apelanta-petentă invocă aspectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, în conformitate cu art. 431 alin. (2) C. proc. civ., în raport de intimatul Municipiul Timişoara, deşi nu a fost parte în cadrul dosarului anterior menţionat, calitatea de reclamant având-o numiţii B. şi C.. Pretenţiile deduse judecăţii în cadrul dosarului nr. x/2010 au avut ca obiect terenul cu număr cadastral, care potrivit celor statuate în cuprinsul deciziei nr. 1164/A/13.10.2017, nu face parte din domeniul public al Municipiului Timişoara, nefiind situat pe vreuna din străzile prevăzute în Anexa 1 a H.C.L. nr. 34/2010 privind aprobarea trecerii în proprietatea publică a Municipiului Timişoara a unor terenuri şi străzi şi nu a fost intabulat niciodată în CF nr. x sau 2 a Municipiului Timişoara, nefiind înscris în cartea funciară . Or, conform raportului de expertiză întocmit în cauză de către expertul D., imobilul din litigiu face parte din nr. top. x, înscris în CF nr. x Timişoara, astfel că dosarul înregistrat sub nr. x/2010* şi prezentul dosar vizează imobile distincte, având o situaţie juridică diferită".

Cum în cel de-al doilea litigiu, în faţa instanţei de apel, a fost analizată puterea de lucru judecat care decurge din hotărârile pronunţate în dosarul nr. x/2010, această chestiune constituind de altfel şi motiv de apel formulat de apelanta-reclamantă A., Înalta Curte reţine că în cauză nu este îndeplinită cerinţă de admisibilitate a cererii de revizuire, cu privire la neinvocarea în cel de-al doilea proces a excepţiei autorităţii de lucru judecat, motiv pentru care în litigiul pendinte nu sunt incidente dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Modalitatea în care cea de-a doua instanţă a valorificat puterea de lucru judecat a primei hotărâri nu intră în puterea de cenzură a instanţei învestite cu judecarea cererii de revizuire, întrucât s-ar deschide calea apelului la apel, ceea ce este inadmisibil în raport de caracterul definitiv al deciziei a cărei anulare se solicită, precum şi de natura juridică a revizuirii, care este o cale extraordinară de atac de retractare, iar nu o cale de reformare.

Instituirea normei cuprinse la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. răspunde unui imperativ al respectării autorităţii de lucru judecat, precum şi al asigurării securităţii raporturilor juridice.

Din perspectiva celor expuse şi cum nemulţumirea revizuentei vizează obţinerea unui control de legalitate asupra hotărârii supuse revizuirii şi cum în cauză nu sunt întrunite dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte în temeiul art. 513 alin. (3) C. proc. civ., urmează a respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 687/06.04.2024, pronunţate în dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Timiş, în contradictoriu cu intimatul Municipiul Timişoara prin Primar.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 iunie 2025.