Nullity of cassation appeal for lack of legality critique in music copyright royalty dispute

Şedinţa publică din data de 10 iunie 2025

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă sub nr. x/2021, reclamanta UCMR-ADA, Asociaţia pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor (UCMR - ADA) a formulat cerere de chemare în judecată împotriva pârâtei A. S.R.L., solicitând obligarea acesteia:

1. la plata sumei de 58.410,00 RON la care se adaugă TVA egală cu valoarea triplului remuneraţiilor (drepturi patrimoniale de autor de opere muzicale) corespunzătoare comunicării publice a operelor muzicale în spaţiu, perioada şi modalităţile menţionate la capetele 1.1,1.2,1.3,1.4 şi 1.5, corespunzătoare comunicării publice a operelor muzicale în:

1.1 Restaurant "B.", Municipiul Odorheiu Secuiesc, Piaţa Kokereszt, nr. 4, judeţ Harghita, în perioada decembrie 2018 - martie 2020 şi iunie 2020 - ianuarie 2021;

1.2 Terasa Restaurantului "B.", Municipiul Odorheiu Secuiesc, Piaţa Kokereszt, nr. 4, judeţ Harghita, în perioada martie 2019 - octombrie 2019 şi iunie 2020 - octombrie 2021;

1.3 Restaurant "C.", Municipiul Odorheiu Secuiesc, Piaţa Kokereszt, nr. 4, judeţ Harghita, în perioada decembrie 2018 - martie 2020 şi iunie 2020 - ianuarie 2021;

1.4 Restaurant "D.", Municipiul Odorheiu Secuiesc, judeţ Harghita, în perioada decembrie 2018 - martie 2020 şi iunie 2020 - ianuarie 2021;

1.5 Evenimentele ocazionale cu muzica organizate de pârâta în unităţile de alimentaţie publică deţinute ca puncte de lucru, în perioada mai 2018 - martie 2020.

În subsidiar capătului 1 al cererii de chemare în judecată a solicitat obligarea pârâtei la plata:

a) sumei de 19.470.00 RON, la care se adaugă TVA, reprezentând valoarea remuneraţiilor restante corespunzătoare comunicării publice a operelor muzicale în spatiile, perioadele şi modalităţile menţionate la capătul 1, corespunzător unei comunicări publice autorizate a operelor muzicale;

b) sumei de 46.359.69 RON reprezentând penalităţi de întârziere calculate până la data de 12.01.2021 pentru întârzierea plăţii remuneraţiilor specificate la lit. a) a capătului subsidiar capătului 1 al prezentei cereri de chemare în judecată;

c) la plata penalităţilor de 0.5%/zi de întârziere începând cu data de 13.01.2021 şi până la data plăţii efective a sumei de 19.470,00 RON.

2. cheltuielilor de judecată (100 RON taxa de timbru, 20 RON cost eliberare extras RECOM, onorariu de avocat, onorariu de expertiză).

I.2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă

Prin sentinţa civilă nr. 1183/18.10.2023, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, s-a admis în parte acţiunea formulată de către reclamanta UCMR-ADA, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L.. A fost obligată pârâta la plata sumei de 22.929 de RON, despăgubiri pentru comunicarea publică a operelor muzicale în perioada 1 decembrie 2018 - ianuarie 2021. A fost respinsă acţiunea în rest ca neîntemeiată. De asemenea, a fost obligată pârâta la plata sumei de 5120 de RON- cheltuieli de judecată.

I.3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă

Prin decizia civilă nr. 1008 din 16 octombrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a respins apelul declarat de pârâta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1183/18.10.2023, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, fiind obligată apelanta la plata către intimată a sumei de 5950 RON cheltuieli de judecată, onorariu avocat în apel.

II. Calea de atac exercitată în cauză

II.1. Înregistrarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Împotriva deciziei civile nr. 1008 din 16 octombrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a declarat recurs pârâta A. S.R.L..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 19 decembrie 2024 şi a fost repartizată aleatoriu spre soluţionare completului nr. 9.

II.2. Motivele de recurs

Susţinând incidenţa motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei şi, pe cale de consecinţă, respingerea acţiunii.

După redarea mai multor paragrafe din decizia atacată, recurenta susţine că hotărârea este nelegală întrucât cuprinde motive contradictorii, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

În ceea ce priveşte restaurantul "D." din Odorheiu Secuiesc, apelanta a susţinut că a avut un punct de lucru în Odorheiu Secuiesc, str. x, unde a funcţionat D. până în data de 22.07.2019 conform Rezoluţiei nr. 4797/22.07.2019 pronunţate la data de 22.07.2019 în dosarul nr. x/19.07.2019 de către ONRC Harghita.

Astfel, a apreciat că de la data desfiinţării aceasta nu mai datora nicio remuneraţie către reclamantă.

În ceea ce priveşte celelalte spaţii, respectiv restaurantul "C." din Odorheiu Secuiesc, restaurantul "B." şi terasa restaurantului "B." din Odorheiu Secuiesc, arată că, în raport cu prevederile art. XI. alin. (1) ale O.U.G. nr. 30/2020, a solicitat Agenţiei Judeţene de Ocuparea Forţei de Muncă Harghita pentru plata contravalorii indemnizaţiilor salariale pentru personalul A. S.R.L. având în vedere faptul că a suspendat raporturile de muncă din data de 31.03.2020 pentru toţi angajaţii societăţii.

A concluzionat că nu datorează remuneraţia calculată de reclamantă întrucât: nu i-au fost comunicate obligaţiile de plată, facturi fiscale şi somaţia de plată, societatea nu a desfăşurat activitate 7 luni, restaurantul D. a fost închis, iar punctul de lucru a fost desfiinţat în 22.07.2019.

În cauză nu a fost depusă întâmpinare.

II.3. Procedura desfăşurată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

După efectuarea procedurilor de comunicare prevăzute de art. 490 alin. (2) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 17 martie 2025, în temeiul art. 4711 alin. (5) C. proc. civ., a fost stabilit termen de judecată la data de 10 iunie 2025, când Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare, cu prioritate, prin prisma excepţiei nulităţii recursului, în raport cu prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

II.4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În condiţiile art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând excepţia nulităţii recursului prin raportare la dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Sub un prim aspect, Înalta Curte reţine că recursul este calea de atac de reformare, nedevolutivă, extraordinară şi nesuspensivă de executare, prin care partea interesată solicită, în condiţiile şi pentru motivele expres prevăzute de lege, desfiinţarea unei hotărâri date fără drept de apel, în apel sau a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

De asemenea, recursul este calea de atac de reformare prin care se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Tot cu nulitatea sancţionează şi art. 489 alin. (2) C C. proc. civ. cazul în care motivele invocate nu se încadrează în cele opt motive de casare prevăzute limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Simpla încadrare în drept de parte a unui sau mai multor motive de casare nu este suficientă pentru motivarea căii de atac. Criticile de netemeinicie sau simplele nemulţumiri ale părţii faţă de modul în care a decurs judecata în fazele procesuale anterioare nu constituie motive de recurs şi nu sunt suficiente pentru casarea hotărârii, iar instanţa de recurs nu poate să facă o verificare de ansamblu a acesteia, chiar dacă numai în ce priveşte nelegalitatea, întrucât recursul este o cale extraordinară de atac, prin care pot fi formulate numai criticile calificate de art. 488 C. proc. civ.

Aşadar, criticile trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Aplicând aceste consideraţii cu caracter teoretic la speţa dedusă judecăţii, Înalta Curte, verificând cererea de recurs, constată că, deşi criticile formulate au fost subsumate de către recurenta-pârâtă ipotezelor reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aceasta nu a adus deciziei recurate critici de nelegalitate, ceea ce determină concluzia unei invocări formale a motivului de casare susţinut.

Astfel, recurenta-pârâtă a pretins că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii, însă în dezvoltarea acestei afirmaţii nu a adus nicio critică punctuală, determinată, care să configureze acest motiv de recurs, care să susţină nelegalitatea hotărârii recurate inclusiv din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., ci s-a limitat la a reda pasaje din motivarea deciziei recurate, fără nici un fel de dezbatere a lor. Aşadar, nu se conturează nici motivul de recurs reglementat de art. 488 pct. 6 C. proc. civ. în prezenta cauză.

În continuare, recurenta-pârâtă a reiterat susţinerile formulate prin memoriul de apel (în sensul că nu datorează remuneraţia calculată de reclamantă întrucât restaurantul D. a fost închis şi punctul de lucru a fost desfiinţat în 22.07.2019, iar la data de 31 martie 2020 a suspendat raporturile de muncă pentru totţi angajaţii), punând în discuţie aşadar, aspecte referitoare la temeinicia deciziei atacate, iar nu la legalitatea sa.

Or, reglementarea art. 488 C. proc. civ. permite reformarea deciziei instanţei de apel doar pentru motive de nelegalitate, nu şi de netemeinicie, astfel că instanţa de recurs nu are competenţa de a cenzura situaţia de fapt şi nici de a reevalua mijloacele de probă administrate de către instanţele de fond, ci doar de a verifica legalitatea deciziei din apel, prin raportare la situaţia de fapt pe care aceasta o constată în mod definitiv. Modul în care instanţele de fond au interpretat mijloacele de probă administrate şi au stabilit, pe baza acestora, o anumită situaţie de fapt nu poate constitui motiv de recurs.

În concluzie, criticile care tind la reevaluarea probelor şi schimbarea situaţiei de fapt reţinute în etapele procesuale anterioare reprezintă aspecte de netemeinicie, astfel că nu pot face obiect al controlului judiciar în recurs, neputând fi încadrate în cazurile de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Ca atare, o astfel de modalitate de redactare a memoriului de recurs nu se circumscrie exigenţelor art. 488 C. proc. civ. care presupun ca, în calea de atac a recursului, să fie deduse judecăţii critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanţei de apel, şi nici celor statuate prin art. 483 alin. (3) C. proc. civ., în conformitate cu care:

"Recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".

Prin urmare, cum nu se poate proceda la o încadrare în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. a susţinerilor formulate de către recurenta-pârâtă prin cererea de recurs, în speţă devine incidentă sancţiunea nulităţii recursului, reglementată de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, faţă de cele anterior reţinute şi cum în speţa de faţă, nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din acelaşi cod, precum şi a prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului declarat de recurenta-pârâtă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1008 din 16 octombrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1008 din 16 octombrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă UCMR-ADA, Asociaţia pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 iunie 2025.