Cassation inadmissibility for late appeal and nullity of cassation grounds confined to factual merit assessment in civil liability damages.

Şedinţa publică din data de 10 iunie 2025

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ la data de 8.09.2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii Consiliul Judeţean Neamţ - Administraţia Drumurilor şi UAT Judeţul Neamţ, Consiliul Local al Comunei Ceahlău şi UAT Comuna Ceahlău, prin reprezentant legal, solicitând repararea prejudiciului cauzat, în cuantum de 100.000 euro (respectiv echivalentul în RON la data plăţii efective), precum şi cheltuielile de judecată ocazionate de desfăşurarea procesului.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 189/05.03.2024 pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia I civilă în dosarul nr. x/2021, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâţii Consiliul Local al Comunei Ceahlău şi UAT Comuna Ceahlău, jud. Neamţ, cu sediul în comuna Ceahlău, sat Ceahlău, judeţul Neamţ.

A fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local al Comunei Ceahlău şi UAT Comuna Ceahlău, jud. Neamţ, pentru lipsa calităţii procesuale pasive.

A fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Judeţean Neamţ şi UAT Judeţul Neamţ, având ca obiect pretenţii.

Au fost obligaţi pârâţii Consiliul Judeţean Neamţ şi UAT Judeţul Neamţ, în solidar, să plătească reclamantei A.:

1. despăgubiri civile, după cum urmează:

- echivalentul în RON la data plăţii efective al sumei de 30.000 euro, daune morale;

- 575 RON, despăgubiri materiale constând în cheltuielile de îngrijiri medicale;

- 187.487 RON, despăgubiri decurgând din încetarea raporturilor de muncă;

2. cheltuieli de judecată în cuantum de 4.222 RON.

3. Hotărârea pronunţată în apel

Prin decizia nr. 527A din 8 octombrie 2024 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă, s-a admis apelul formulat de către apelanţii-pârâţi Consiliul Judeţean Neamţ şi UAT Judeţul Neamţ împotriva sentinţei civile nr. 189/05.03.2024 pronunţate de Tribunalul Neamţ, secţia I civilă şi a fost schimbată în parte sentinţa apelată în sensul obligării pârâţilor în solidar să plătească reclamantei suma de 32.893 RON reprezentând diferenţa dintre veniturile încasate anterior producerii evenimentului şi sumele primite de reclamantă cu titlu de indemnizaţie pentru concediu medical şi respingerii restului pretenţiilor reprezentând despăgubiri decurgând din încetarea raporturilor de muncă.

S-a redus cuantumul daunelor morale acordate de la 30.000 euro la 12.000 euro, fiind menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate care nu contravin deciziei.

S-a respins apelul declarat de apelanta-reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 189/05.03.2024 pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia I civilă în dosarul nr. x/2021, ca nefondat.

4. Recursurile

4.1. Împotriva deciziei nr. 527A din 8 octombrie 2024 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă, a declarat recurs reclamanta A., iar prin adresa de înaintare a căii de atac, transmise prin intermediul poştei electronice la 8 ianuarie 2025, a solicitat repunerea în termenul de recurs, motivând că a aflat de existenţa dosarului pe rolul instanţei supreme la data de 30 decembrie 2024, însă decizia Curţii de Apel Bacău nu i-a fost comunicată.

Prin motivele expuse în susţinerea recursului, care nu a fost întemeiat în drept, reclamanta şi-a expus nemulţumirile cu privire la sentinţa pronunţată de Tribunalul Neamţ şi a arătat, în esenţă, că se impunea admiterea în totalitate a pretenţiilor sale, astfel cum au fost formulate, atât sub aspectul daunelor morale, cât şi materiale.

4.2. Împotriva aceleiaşi decizii au declarat recurs şi pârâţii Consiliul Judeţean Neamţ şi UAT Judeţul Neamţ, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Aceştia apreciază că în mod greşit instanţa de apel a reţinut ca temei al obligaţiilor de plată răspunderea civilă delictuală a UAT Judeţul Neamţ (Consiliul Judeţean Neamţ) constatând, faţă de probatoriul administrat (raportul de expertiză), obligaţia de despăgubire a reclamantei în cuantum de 32.893 RON, apreciind că pentru această diferenţă sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale.

În continuare, arată că reiterează susţinerile formulate şi în faţa instanţei de apel. Astfel, referitor la calculul sumei stabilită cu titlu de daune materiale, se precizează faptul că în perioada februarie 2021- iulie 2021 în cuantumul veniturilor încasate s-a inclus şi bonusul de performanţă pentru trimestrul 1 2021 şi trimestrul II 2021, conform extrasului de cont bancar.

Bonusul de performanţă pentru anul 2021 a fost încasat integral, conform adresei nr. x/24.04.2023, întocmite de către B. S.A. (Trimestrul 1/15.04.2021, Trimestrul 11/15.07.2021, Trimestrul III/15.10.2021 şi Trimestrul IV/ decembrie 2021).

Apelanţii-pârâţi consideră că la calculul mediei veniturilor pentru perioada februarie 2021- iulie 2021, ar fi trebuit luată în considerare doar indemnizaţia lunară, respectiv 9.000 RON net, conform Contractului de Management nr. x/19.04.2021, în Anexa nr. 1 la Contractul de Management nefiind stipulate şi alte bonusuri. După calculul din Raportul de expertiză, Anexa 1, bonusul de performanţă aferent trimestrului I şi II se dublează.

Calculul corect este următorul: 9.000 RON * 61uni/126 zile, rezultând o medie pe zi de 429 RON care este mult mai mică decât indemnizaţia zilnică pentru concediul medical, calculată şi încasată (1001 RON/zi plătit cu 100%, respectiv 751 RON plătit 75%).

Reclamanta a obţinut un venit mai mare în perioada în care a fost în concediu medical, decât dacă ar fi lucrat în condiţii normale, bonusul aprobat pentru anul 2021 fiind încasat integral, în patru tranşe trimestriale.

Prin urmare, reclamanta nu este îndreptăţită la a primi suma de 32.893 RON, motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea în parte a deciziei în sensul respingerii cererii de chemare în judecată sub aspectul acordării unei sume de bani reprezentând diferenţa dintre veniturile încasate anterior producerii accidentului şi sumele primite de reclamantă cu titlu de indemnizaţie în perioada concediului medical.

5. Apărările formulate

S-a depus întâmpinare de către reclamantă, prin care a reiterat solicitarea de repunere în termenul de recurs, arătând că nu a primit la cutia poştală comunicarea deciziei recurate, precizând de asemenea, că estimează că va primi un răspuns de la Curtea de Apel Bacău după 15.01.2025; a solicitat respingerea recursului formulat de către pârâţi.

În cadrul întâmpinării, reclamanta a menţionat că solicită daune morale de 86.000 euro, restituirea taxelor judiciare, suma de 421.360 RON reprezentând veniturile nete pierdute şi CAS-ul aplicat acestei sume, cu cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinarea la recursul reclamantei, pârâţii au invocat excepţia de tardivitate a recursului, precum şi nulitatea căii de atac pentru nemotivarea acesteia, iar prin răspunsul la întâmpinare reclamanta a arătat că nu a primit motivarea deciziei atacate, astfel că în motivarea căii de atac s-a referit la sentinţa tribunalului şi la dispozitivul deciziei din apel.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

6.1. Examinând cererea de repunere în termenul de recurs, formulată de reclamantă, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 186 alin. (1) C. proc. civ., "Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. (2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac."

Aşadar, pentru a beneficia de dreptul reglementat prin dispoziţiile legale enunţate, trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiţii, respectiv, ca partea să nu fi respectat un termen procedural imperativ, nerespectarea termenului să fi fost cauzată de motive temeinic justificate şi dovedite, împrejurarea care a împiedicat partea să-şi exercite dreptul în termen să se fi produs înăuntrul acestuia, iar partea să formuleze cererea de repunere în termen şi să îndeplinească actul de procedură neexercitat în termen de 15 zile de la data încetării împiedicării.

Prin inserarea sintagmei "motive temeinic justificate" în cuprinsul textului art. 186 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a avut în vedere situaţii de natură obiectivă, ce exclud culpa părţii, care au condus la exercitarea în afara termenului prevăzut de lege a unui drept procedural.

În cauză, o astfel de ipoteză nu poate fi reţinută.

Recurenta-reclamantă a susţinut, în justificarea cererii de repunere în termenul de declarare a recursului împotriva deciziei nr. 527A din 8 octombrie 2024 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă, că nu i s-a comunicat motivarea acestei decizii la cutia poştală şi că a aflat de existenţa dosarului pe rolul instanţei supreme o dată cu primirea adresei emise de către Înalta Curte, la 30 decembrie 2024; a doua zi s-a prezentat la Curtea de Apel Bacău, unde a depus cerere de repunere în termen.

Deşi recurenta a apreciat că aceste aserţiuni au aptitudinea de a justifica întârzierea cu care a promovat cererea de recurs, Înalta Curte constată că, din perspectiva cerinţelor impuse de art. 186 alin. (1) C. proc. civ., temeiurile de fapt de care înţelege partea să se prevaleze nu se circumscriu unor împrejurări mai presus de voinţa sa, care să o fi împiedicat să acţioneze în condiţiile legii.

Astfel, se constată că recurenta a susţinut că nu i s-a comunicat hotărârea instanţei de apel, însă nu a depus dovezi în acest sens, context în care susţinerile acesteia nu pot reprezenta cauze temeinic justificate în sensul textului normativ mai sus redat.

Pe de altă parte, Înalta Curte reţine că hotărârea recurată a fost comunicată acestei părţi procesuale cu respectarea dispoziţiilor art. 163 alin. (8), raportat la alin. (3) al aceluiaşi articol din C. proc. civ., potrivit cu care, în lipsa persoanelor care pot primi corespondenţa, citaţia se depune la cutia poştală, aceeaşi regulă aplicându-se şi în cazul comunicării hotărârii judecătoreşti, conform alin. (12) al art. 163 C. proc. civ., având în vedere şi dispoziţiile art. 154 alin. (4) din acelaşi act normativ, care reglementează comunicarea prin poştă sau servicii de curierat rapid, în condiţiile prevăzute de art. 154 alin. (5), cu scrisoare recomandată, cu conţinut declarat şi confirmare de primire, în plic închis, la care se ataşează, de asemenea, ca şi în cazul citării prin agenţii procedurali ai instanţelor, dovada de înmânare/procesul-verbal şi înştiinţarea prevăzute la art. 163. Or, în cauză, astfel cum rezultă din procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare aflat la dosarul de apel, comunicarea s-a făcut prin afişare, la data de 13 noiembrie 2024.

În raport de această împrejurare, precum şi de dispoziţiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ. (conform cărora "Părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi probeze pretenţiile şi apărările, să contribuie la desfăşurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia"), Înalta Curte reţine că lipsa de diligenţă a recurentei în litigiul declanşat la iniţiativa sa nu poate fi asimilată unor motive temeinic justificate, în sensul prevăzut de art. 186 alin. (1) din cod, care să o fi împiedicat să îşi îndeplinească obligaţia procesuală conform prescripţiilor legale, cererea de repunere în termen fiind, în aceste circumstanţe, neîntemeiată, iar dreptul său la un proces echitabil nefiind încălcat, orice analiză a acestuia din perspectiva Ghidului privind art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a jurisprudenţei instanţei de contencios european invocate neprezentând pe cale de consecinţă, relevanţă în speţă, atât timp cât hotărârea judecătorească de apel i-a fost comunicată reclamantei.

Aşadar, instanţa va respinge cererea de repunere în termenul de recurs, formulată de reclamantă, ca nefondată.

6.2. Examinând pe cale de consecinţă, excepţia de tardivitate a recursului declarat de reclamantă, Înalta Curte urmează a o admite, pentru următoarele considerente:

Conform art. 485 alin. (1) C. proc. civ., "Termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel".

Art. 181 alin. (1) pct. 2 din acelaşi act normativ prevede că, atunci "când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte".

Potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ., "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

În cauză, reclamanta A. a formulat recurs la data de 8 ianuarie 2025, prin intermediul poştei electronice, în condiţiile în care, potrivit dovezii de comunicare aflate la dosarul instanţei de apel, decizia nr. 527A din 8 octombrie 2024 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă i-a fost comunicată prin afişare la cutia poştală, la 13 noiembrie 2024.

Din coroborarea dispoziţiilor art. 485 alin. (1) cu cele ale art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. rezultă că termenul în care putea fi formulat, cel mai târziu, recursul s-a împlinit la 16 decembrie 2024.

În raport de aceste constatări, Înalta Curte reţine că recurenta a promovat calea de atac a recursului cu nerespectarea termenului prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca tardiv declarat, recursul declarat de aceasta.

În ceea ce priveşte cererea recurentei-reclamante, de restituire a taxelor judiciare de timbru, formulată prin întâmpinare, Înalta Curte menţionează că art. 45 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru prevede o procedură specială, necontencioasă, incompatibilă cu structura recursului; prin urmare, această solicitare este inadmisibilă faţă de etapa procesuală pendinte.

Referitor la cererea de plată a CAS-ului aferent sumei de 421.360 RON, formulată de asemenea, prin întâmpinare, Înalta Curte constată că aceasta reprezintă o pretenţie nouă, formulată direct în această fază procesuală, prin întâmpinare, neanalizată de către instanţele anterioare, cerere omisso medio, inadmisibilă faţă de obiectul şi scopul recursului.

Potrivit art. 478 alin. (3) C. proc. civ., "În apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot formula pretenţii noi", în vreme ce conform art. 494 C. proc. civ., "Dispoziţiile de procedură privind judecata în primă instanţă şi în apel se aplică şi în instanţa de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezenta secţiune".

Or, cât timp prin hotărârea de apel atacată nu s-a analizat legalitatea şi temeinicia pretenţiei referitoare la CAS, întrucât nu s-a cerut de către reclamantă, rezultă că această solicitare nu poate face obiectul recursului omisso medio, adică direct în recurs, fiind o cerere nouă.

De altfel, întrucât recursul acestei părţi procesuale este tardive, nici nu există pe cale de consecinţă, cadrul procesual de formulare a acestor cereri noi, ele fiind aşadar, inadmisibile şi din această perspectivă.

6.3. Examinând excepţia de nulitate cu privire la recursul declarat de către pârâţii Consiliul Judeţean Neamţ şi UAT Judeţul Neamţ din perspectiva neîncadrării motivelor în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Conform acestor prevederi legale, coroborate cu cele ale art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., care reglementează limitativ cazurile de casare, cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele pe care se sprijină, respectiv argumentele de natură juridică pe baza cărora recurentul înţelege să critice hotărârea atacată.

Art. 487 din acelaşi act normativ stipulează că recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs.

Conform art. 486 alin. (3) din acelaşi act normativ, "Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi lit. c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii", art. 489 alin. (2) C. proc. civ. instituind sancţiunea nulităţii atunci când motivele invocate nu se încadrează în cazurile de casare prevăzute la art. 488.

În aplicarea dispoziţiilor imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., instanţa de judecată are obligaţia de a verifica dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cazurile de casare prevăzute la art. 488, iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Aşadar, cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele pe care se sprijină, respectiv argumentele de natură juridică pe baza cărora recurentul înţelege să conteste hotărârea atacată, prin formularea unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, circumscrise dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ.

Prin cererea de recurs îndreptată împotriva deciziei nr. 527A din 8 octombrie 2024 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenţii şi-au exprimat nemulţumirea cu privire la modul de calcul al despăgubirii, susţinând că prin expertiză, în media zilnică a veniturilor s-a inclus şi bonusul pe care reclamanta l-a primit integral în anul 2001, deşi trebuia avută în vedere doar indemnizaţia lunară, respectiv 9.000 RON net.

Alegaţiile pârâţilor, astfel formulate, nu pot fi avute în vedere, neînscriindu-se în niciuna din tezele art. 488 alin. (1) C. proc. civ., întrucât ceea ce se contestă este exclusiv cuantumul acestor daune, aprecierea instanţei de apel asupra întinderii lor, fără a se indica o normă de drept material care să fi fost încălcată sau aplicată greşit, astfel încât susţinerile recurenţilor reprezintă pe cale de consecinţă, aspecte doar de netemeinicie care nu pot fi examinate în cadrul analizei de nelegalitate din recurs.

Trebuie observat că instanţa de apel a redus cuantumul daunelor morale acordate de prima instanţă de la 30.000 euro la 12.000 euro şi a obligat pârâţii în solidar să plătească reclamantei suma de 32.893 RON reprezentând diferenţa dintre veniturile încasate anterior producerii evenimentului şi sumele primite de reclamantă cu titlu de indemnizaţie pentru concediu medical, fiind respins restul pretenţiilor reprezentând despăgubiri decurgând din încetarea raporturilor de muncă; în ceea ce priveşte întinderea prejudiciului sus menţionat, aceasta a fost determinată potrivit concluziilor raportului de expertiză, ca fiind în sumă de 32.893 RON, reprezentând diferenţa dintre media zilnică încasată în perioada anterioară concediului medical (1504 RON/zi) şi suma de 751 RON/zi încasaţi drept indemnizaţie de concediu medical.

Prin urmare, deşi recurenţii şi-au încadrat din punct de vedere juridic susţinerile în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile formulate nu se circumscriu vreunui aspect de nelegalitate, cenzurabil în procedura căii extraordinare de atac a recursului. Acestea reprezintă chestiuni de temeinicie, întrucât se raportează la circumstanţele cauzei, presupunând o evaluare care se sprijină pe analiza unor aspecte de fapt, aflată în marja de apreciere a instanţei devolutive, nu pe o interpretare a normei juridice, astfel cum s-a statuat, de altfel, şi în Decizia nr. 3/2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii.

Din acest motiv, excepţia nulităţii recursului declarat de recurenţii-pârâţi Consiliul Judeţean Neamţ prin reprezentant legal şi UAT Judeţul Neamţ prin Preşedintele Consiliului Judeţean Neamţ împotriva deciziei nr. 527A din 8 octombrie 2024 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă, urmează a fi admisă.

Pentru toate considerentele expuse, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., respectiv a art. 186 din acelaşi act normativ, Înalta Curte va respinge cererea de repunere în termenul de recurs şi pe cale de consecinţă, va respinge ca tardiv, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 527A din 8 octombrie 2024 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă; totodată, va anula recursul declarat de recurenţii-pârâţi Consiliul Judeţean Neamţ prin reprezentant legal şi UAT Judeţul Neamţ prin Preşedintele Consiliului Judeţean Neamţ împotriva aceleiaşi decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termenul de recurs, formulată de reclamantă.

Respinge ca tardiv recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 527A din 8 octombrie 2024 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă, în contradictoriu cu recurenţii-pârâţi Consiliul Judeţean Neamţ prin reprezentant legal şi UAT Judeţul Neamţ prin Preşedintele Consiliului Judeţean Neamţ şi cu intimaţii-pârâţi Consiliul Local al Comunei Ceahlău prin reprezentant legal şi UAT Ceahlău prin reprezentant legal.

Constată nul recursul declarat de recurenţii-pârâţi Consiliul Judeţean Neamţ prin reprezentant legal şi UAT Judeţul Neamţ prin Preşedintele Consiliului Judeţean Neamţ împotriva deciziei nr. 527A din 8 octombrie 2024 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă, în contradictoriu cu recurenta-reclamantă A. şi cu intimaţii-pârâţi Consiliul Local al Comunei Ceahlău prin reprezentant legal şi UAT Ceahlău prin reprezentant legal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 iunie 2025.