Land restitution claim barred by res judicata; appeal over court composition and revision ground rejected as unfounded.

Şedinţa publică din data de 10 iunie 2025

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de revizuire

Prin decizia civilă nr. 23/C din 21.02.2024 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2022, s-a admis excepţia inadmisibilităţii şi s-a respins ca inadmisibil recursul formulat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 988/26.09.2023, obiectul cauzei fiind fond funciar.

Prin decizia civilă nr. 75/C din 24.04.2024 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, s-a respins ca nefondată contestaţia în anulare formulată de contestatoarele A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 23/C/21.02.2024.

Împotriva acestei hotărâri au formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 8 CVod procedură civilă, revizuentele A. şi B., solicitând admiterea cererii astfel cum a fost formulată, respectiv reconstituirea dreptului de proprietate în procedura Legii nr. 18/1991, această procedură fiind supusă reglementării prevăzute de această lege.

2. Hotărârea Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă

Prin decizia civilă nr. 138/C din 30 septembrie 2024 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă, s-a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuentele A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 75/C din data de 24 aprilie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 138/C din 30 septembrie 2024 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă, au formulat recurs revizuentele A. şi B., încadrat în drept în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În motivare, după prezentarea parcursului cauzei, au arătat, în esenţă, că exceptând prima instanţă, dosarul lor nu a fost soluţionat de complete specializate în fond funciar, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 2 alin. (2) titlul XIII din Legea nr. 247/2005, iar toate instanţele ulterioare au preluat greşelile "una de la alta", acestea necunoscând faptul că "retrocedarea se face pe proprietar deposedat, nu pe familie", sau că "intravilanul nu se cumulează cu extravilanul".

Au menţionat că în dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei Medgidia au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate de urma defunctului C.. În apel au revenit asupra cererii, solicitând reconstituirea dreptului de proprietate şi de pe urma proprietarului expropriat, D., însă această cerere a fost respinsă pe motiv că nu se putea schimba obiectul procesului în calea ordinară de atac.

Recurentele au arătat că dosarul nr. x/2022 al Judecătoriei Medgidia a avut ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma defunctei D.. Deşi în primă instanţă au obţinut un rezultat favorabil, în apel soluţia instanţei de fond a fost schimbată, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă reţinând, prin decizia nr. 988 din 26 septembrie 2023, că dosarul nr. x/2022 are acelaşi obiect cu dosarul nr. x/2017 şi că se impune a fi reţinută autoritatea de lucru judecat, faţă de identitatea de părţi, obiect şi cauză, dat fiind că părţile reclamante se prevalează de aceleaşi înscrisuri în dovedirea dreptului de proprietate, care au fost analizate în cel din urmă dosar menţionat.

Totodată, au susţinut că au învederat, prin actele de procedură efectuate, că, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (2), Titlul XIII din Legea nr. 247/2005, procesele funciare se soluţionează de completuri specializate, însă în apel, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă, pronunţând decizia nr. 988 din 26 septembrie 2023, nu a respectat această prescripţie legală.

Recurentele au făcut referire la înscrisul ce datează din anul 1949, eliberat de Arhivele Naţionale, din care reiese suprafaţa de teren rămasă în proprietatea E. ulterior exproprierii, care a fost ignorată de instanţă.

De asemenea, au arătat că nu există vreun motiv pentru care să fie refuzată restituirea suprafeţei de 1,3 ha teren intravilan, situat în jud. Constanţa, cu atât mai mult cu cât terenul este liber.

Au afirmat totodată, că reclamantul stabileşte limitele judecăţii prin cererea de chemare în judecată, însă acest aspect a fost ignorat de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă prin decizia nr. 988 din 26 septembrie 2023, prin care s-a reţinut că s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate numai în privinţa proprietarului C., deşi solicitarea o viza şi pe defuncta D..

Recurentele au contestat soluţia instanţei de apel asupra excepţiei autorităţii de lucru judecat, invocate de pârâta Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Constanţa, în raport de decizia nr. 1936 din 22 decembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă în dosarul nr. x/2017.

Totodată, au afirmat că, în mod greşit instanţa de apel a reţinut că reconstituirea se dispune pentru fiecare proprietar deposedat, conform dispoziţiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 247/2005, iar, în cazul în care suprafaţa deţinută în proprietate este mai mare, reconstituirea urmează a se face pentru întreaga suprafaţă dovedită.

Recurentele au invocat dispoziţiile art. 175 C. proc. civ., susţinând că potrivit art. 252 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de judecată trebuie să ia cunoştinţă din oficiu de dreptul în vigoare în România. Or, în cauză, legislaţia invocată de către recurente nu a fost respectată de către instanţa de apel.

Recursul a fost întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În concluzie, recurentele-revizuente au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor anterioare şi menţinerea sentinţei pronunţate de Judecătoria Medgidia

4. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 23 decembrie 2024 şi a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 9, astfel cum reiese din fişa Ecris şi procesul-verbal de repartizare aleatorie .

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ. coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ. cu aplicarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 4711 alin. (5) şi alin. (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 17 martie 2025 s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 10 iunie 2025, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, termen la care instanţa a rămas în pronunţare asupra excepţiei nulităţii recursului, dar şi cu privire la fondul acestuia, reţinând că recurenta A. a solicitat, subsidiar suspendării judecăţii, o cerere de renunţare la judecată, indicând dispoziţiile art. 406 C. proc. civ.

Referitor la această ultimă chestiune, Înalta Curte observă că prin petiţia înregistrată la dosar în ziua şedinţei de judecată din 10 iunie 2025, recurenta A. a solicitat suspendarea judecăţii "până la soluţionarea problemelor referitoare la lămurirea/completarea legii retrocedării" sau, "în cazul respingerii suspendării", renunţarea la judecată. Însă, instanţa nu poate lua act de cererea de renunţare la judecata recursului, câtă vreme aceasta nu este formulată de ambele părţi recurente, care au declarat calea de atac printr-un singur memoriu de recurs.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele:

Prioritar, cu privire la excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte constată că, faţă de prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancţiunea nulităţii intervine în situaţia în care niciuna dintre criticile aduse deciziei recurate nu poate fi încadrată în motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) din acelaşi act normativ, împrejurare care nu se verifică în speţa de faţă.

Astfel, prin cererea de recurs revizuentele au susţinut că toate hotărârile date în căile ordinare şi extraordinare de atac au fost pronunţate de complete nespecializate în materia fondului funciar.

Înalta Curte observă că dezvoltarea acestor critici, nesubsumate de către revizuente vreunui motiv de recurs, acestea rezumându-se doar la a reda conţinutul art. 488 alin. (1) pct, 1, 3, 4, 5, 6, 7 şi 8 C. proc. civ. şi la încadra recursul, în drept, în dispoziţiile art. 488 din acelaşi cod, vizează modalitatea de alcătuire a instanţei. Prin urmare, criticile formulate se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., context în care vor fi analizate din perspectiva acestui motiv de nelegalitate.

Ca atare, Înalta Curte, faţă de cele anterior arătate, constatând că nu poate fi aplicată sancţiunea reglementată de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., va respinge excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea acestuia în motivele de nelegalitate şi va proceda la analiza pe fond a căii de atac.

Obiectul recursului pendinte este reprezentat de decizia nr. 138/C din 30 septembrie 2024 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă, prin care s-a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuentele A. şi B., întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 8 C. proc. civ., invocate de revizuente în susţinerea acesteia.

Potrivit normelor de competenţă stipulate la art. 510 alin. (2) C. proc. civ., "În cazul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8, cererea de revizuire se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a dat prima hotărâre. Dacă una dintre instanţele de recurs la care se referă aceste dispoziţii este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cererea de revizuire se va judeca de această instanţă".

Dispoziţiile legale enunţate se completează cu cele ale art. 513 alin. (6) din acelaşi act normativ, potrivit cărora "Dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul. În cazul în care revizuirea a fost soluţionată de una dintre secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul este de competenţa Completului de 5 judecători".

Prin urmare, Înalta Curte va examina recursul pendinte exclusiv din perspectiva dispoziţiilor art. 513 alin. (6) teza I C. proc. civ., anterior evocate în referire la motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din acelaşi act normativ, motiv care presupune existenţa unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite şi care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

În acest cadru procesual, Înalta Curte constată că motivul de revizuire menţionat a vizat contrarietatea deciziei nr. 75/C din 24 aprilie 2024 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă, pronunţate în dosarul nr. x/2022, cu cea a deciziei nr. 1936 din 22 decembrie 2020, pronunţate de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă în dosarul nr. x/2017.

Raportând motivele de recurs formulate de către revizuente la dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte constată că doar critica referitoare la soluţionarea cererii de revizuire de către un complet nespecializat în materie de fond funciar, cu încălcarea prevederilor art. 2 alin. (2) Titlul XIII din Legea nr. 247/2005, poate fi examinată în calea extraordinară de atac pendinte, întrucât numai aceasta conţine un aspect de nelegalitate al deciziei recurate, celelalte chestiuni invocate excedând limitelor prezentului control judiciar, reprezentând, în esenţă, critici ce vizează aspectele de fond soluţionate în dosarul a cărei judecată a fost finalizată prin pronunţarea deciziei a cărei revizuire se solicită.

Procedând potrivit regulii prevăzute la art. 22 alin. (1) C. proc. civ. (care obligă judecătorul să exercite rol activ în aflarea adevărului, respectiv să soluţioneze cauza conform normelor de drept aplicabile), precum şi a celei stipulate la art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ (potrivit căreia instanţa de recurs trebuie să verifice dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din cod), Înalta Curte va analiza motivul de nelegalitate menţionat prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 1 din acelaşi cod, dată fiind problema de drept pe care o abordează.

Potrivit art. 488 alin. (1) C. proc. civ., "Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: 1. când instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale".

Motivul de nelegalitate enunţat vizează ipotezele referitoare la greşita compunere a instanţei, precum şi la orice situaţie în care instanţa nu a fost alcătuită potrivit legii, fie a celei de organizare judecătorească, fie a celei de procedură.

Procedând la analiza motivului de recurs prin care se critică pronunţarea hotărârii de către un complet necompetent material, nespecializat în materia fondului funciar, în condiţiile în care acţiunea cu a cărei soluţionare a fost învestită instanţa în prezentul dosar ar fi avut ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor terenuri, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin demersul judiciar înregistrat pe rolul Judecătoriei Medgidia sub nr. x/2022, reclamantele A. şi B. au solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa, în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală de aplicare a Legii 18/1991 Deleni şi Comisia Judeţeană de aplicare a Legii nr. 18/1991 Constanţa, să dispună obligarea acestora la reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor terenuri situate în judeţul Constanţa.

Prin sentinţa civilă nr. 490/04.04.2023 pronunţată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr. x/2022, a fost admisă cererea de chemare în judecată şi a fost obligată pârâta Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 Deleni la soluţionarea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 18/1991 şi Legii nr. 165/2013, a cererilor de reconstituire nr. x/19.09.2005, nr. y/23.11.2005 şi nr. 194/30.11.2005, prin care reclamantele A. şi B. au formulat cereri de reconstituire după autorul C., precum şi la înaintarea propunerilor către pârâta Comisia Judeţeană de aplicare a Legii 18/1991 Constanţa; totodată, instanţa a obligat pârâta Comisia Judeţeană de aplicare a Legii 18/1991 Constanţa să emită o hotărâre prin care să soluţioneze propunerile pârâtei Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 Deleni, cu privire la cererile formulate de reclamante.

Prin decizia civilă nr. 988/26.09.2023 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2022 a fost admis apelul formulat de apelanta pârâtă Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Constanta împotriva sentinţei civile nr. 490/04.04.2023 pronunţate de Judecătoria Medgidia, a fost schimbată în tot sentinţa civilă apelată în sensul că s-a admis excepţia autorităţii de lucru judecat, fiind respinse cererile de obligare a pârâtelor la reconstituirea dreptului de proprietate, pentru existenţa autorităţii de lucru judecat; s-a respins cererea de obligare a pârâtelor la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului de 5 ha ca nefondată.

Prin decizia civilă nr. 23/C din 21.02.2024 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2022, s-a admis excepţia inadmisibilităţii şi s-a respins ca inadmisibil recursul formulat de recurentele-reclamante A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 988/26.09.2023.

În motivarea acestei din urmă decizii, instanţa a avut în vedere că, în raport de dispoziţiile art. 5 alin. (1) prima teză din Titlul XII din Legea nr. 247/2005, coroborate cu cele ale art. 7 din Legea nr. 76/2012, hotărârile pronunţate în cazul proceselor de fond funciar sunt supuse numai apelului, la instanţa ierarhic superioară, iar în cauză această cale de atac a fost exercitată şi s-a finalizat cu pronunţarea deciziei nr. 988/26.09.2023 a Tribunalului Constanţa.

Referitor la competenţa secţiilor specializate ale aceleiaşi instanţe, aceasta presupune verificarea naturii, obiectului sau valorii pretenţiei exclusiv în faţa instanţei care va judeca litigiul în fond, instanţa de control judiciar urmând a fi determinată în raport cu competenţa materială procesuală a primei instanţe, chestiune susţinută explicit de considerentele cuprinse în Decizia nr. 40/2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept şi tranşată prin Decizia instanţei supreme nr. 4/2023, pronunţată într-un recurs în interesul legii.

Astfel, în cazul promovării unei căi de atac împotriva unei hotărâri a unei instanţe care nu este structurată în completuri/secţii specializate, instanţa de control judiciar specializată, cu ocazia verificărilor privind propria competenţă materială procesuală, va avea în vedere obiectul şi natura pricinii, urmând a respecta însă calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecăţii, astfel cum a fost reţinută de instanţa a cărei hotărâre se atacă, neputând infirma la respectivul moment procesual criteriile pe baza cărora a fost stabilită competenţa de soluţionare în faza de judecată anterioară, spre a proceda la o recalificare a obiectului sau naturii juridice a cauzei.

Este de netăgăduit aşadar, faptul că necesitatea respectării calificării juridice date de instanţa de fond, indiferent dacă a judecat sau nu în secţii sau completuri specializate, a actelor şi faptelor deduse judecăţii se impune în procedura de verificare a competenţei materiale procesuale a instanţei de control judiciar, deoarece în această etapă premergătoare soluţionării efective a căii de atac nu se pot analiza chestiuni referitoare la legalitatea hotărârii atacate din perspectiva corectei calificări juridice a obiectului cererii.

Or, în speţa pendinte, astfel cum rezultă din parcursul procesual al cauzei, în primă instanţă litigiul a fost judecat de un complet de fond funciar al judecătoriei, dat fiind obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv reconstituirea dreptului de proprietate în procedura Legii nr. 18/1991, apelul fiind soluţionat prin decizia nr. 988/26.09.2023 a Tribunalului Constanţa.

Astfel, Înalta Curte constată că litigiul care a format obiectul dosarului nr. x/2022, privitor la reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma autorului C., în temeiul Legii nr. 18/1991, a parcurs cele două grade de jurisdicţie prevăzute de lege în materia fondului funciar, disputa judiciară desfăşurată în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Deleni şi Comisia Judeţeană de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Constanţa fiind soluţionată prin decizia nr. 988 din 26 septembrie 2023 a Tribunalului Constanţa, secţia I civilă, care este o hotărâre definitivă, în sensul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 raportat la art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. recursul declarat de reclamante împotriva deciziei nr. 988 din 26 septembrie 2023 pronunţate de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă a fost respins, ca inadmisibil, de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă prin decizia nr. 23C din 21 februarie 2024, întrucât un astfel de demers judiciar nu era reglementat de lege, judecata "procesului funciar" epuizându-se la momentul la care tribunalul a soluţionat apelul printr-o hotărâre definitivă.

Înalta Curte, faţă de cele mai sus arătate, reţine pe baza actelor şi lucrărilor dosarului - în lipsa oricăror alte dovezi suplimentare care ar fi trebuit să fie administrate în conformitate cu dispoziţiile art. 492 alin. (1) C. proc. civ. de părţile recurente -, că nu poate valorifica critica recurentelor privind soluţionarea de către Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a cererii de revizuire declarate împotriva unei decizii de respingere a unui recurs inadmisibil, de către un complet care nu ar fi specializat în materia fondului funciar.

Prin urmare, critica de nelegalitate invocată de recurente din perspectiva analizată exclude de la aplicare motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., fiind aşadar, nefondată.

În ceea ce priveşte celelalte critici ale recursului, Înalta Curte Constată că revizuentele nu au adus niciun argument care să combată în mod pertinent reţinerile Curţii de Apel Constanţa, în sensul că nu se poate revizui o decizie dată în contestaţie în anulare exercitată împotriva unei hotărâri prin care s-a respins ca inadmisibil, recursul declarat împotriva deciziei nr. 988/26.09.2023 a Tribunalului Constanţa, prin care litigiul a fost tranşat definitiv, tocmai ca efect al admiterii excepţiei autorităţii de lucru judecat şi nicidecum prin decizia nr. 75/2024 a cărei revizuire se cere.

Or, în cazul în care, astfel cum este situaţia din speţă, aspectul autorităţii de lucru judecat a fost invocat şi analizat în al doilea proces, instanţa de revizuire nu poate proceda la o analiză a aceloraşi elemente, întrucât într-o astfel de situaţie, instanţa de revizuire ar încălca autoritatea lucrului judecat rezultând din cea de-a doua hotărâre.

Înalta Curte mai observă că, prin hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat, instanţa a reţinut că "Aspectele invocate de contestatoare, referitoare la modul în care s-a soluţionat excepţia autorităţii de lucru judecat, lipsa triplei identităţi între cererile de chemare în judecată, argumentele referitoare la soluţionarea cererii de reconstituire, toate reprezintă chestiuni de fond, ce exced în mod vădit noţiunii de "eroare materială", fiind veritabile critici referitoare la judecată. Mai mult decât atât, ele nu privesc eventuale erori ale instanţei de recurs ci se constituie în critici la adresa deciziei din apel, în condiţiile în care calea de atac a recursului nici nu este deschisă părţilor în materia fondului funciar", astfel că în motivarea acestei decizii pronunţate cu privire la contestaţia în anulare au fost analizate alte aspecte decât fondul reglementării juridice de care e legată excepţia autorităţii de lucru judecat.

Referitor la celelalte motive de recurs invocate, menţionate punctual în considerentele ce au precedat prezentei analize, Înalta Curte nu le va supune examinării, întrucât vizează aspecte de fapt, referitoare la modalitatea de soluţionare a litigiilor de fond funciar, fiind invocate de recurente în scopul demonstrării unei invocate situaţii factuale diferite faţă de cea reţinută de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă prin decizia nr. 988 din 26 septembrie 2023 şi excedând, din această perspectivă, cenzurii în calea extraordinară de atac pendinte.

Aducerea în discuţie a acestor chestiuni de fond nu poate genera, prin urmare, o examinare în calea de atac a recursului, întrucât dispoziţiile imperative ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ. impun invocarea exclusiv a unor motive de nelegalitate, autoarele acesteia fiind obligate să formuleze asemenea critici exclusiv cu privire la soluţia pronunţată şi la argumentele avute în vedere de instanţa de revizuire la adoptarea acesteia.

Pentru toate aceste considerente, reţinând că motivele de recurs formulate nu sunt întemeiate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat şi recursul declarat de recurentele-revizuente A. şi B., împotriva deciziei nr. 138/C din 30 septembrie 2024 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii.

Respinge ca nefondat, recursul declarat de recurentele-revizuente A. şi B., împotriva deciziei nr. 138/C din 30 septembrie 2024 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimatele Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Deleni şi Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Constanţa.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 iunie 2025.