Tax recovery action representation mandate scope; lack of procedural interest due to subsequent cassation annulment

Şedinţa publică din data de 5 iunie 2025

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

I.1. Deciziile pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti:

Prin decizia civilă nr. 92/A din 6 februarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2016, au fost admise apelurile civile declarate de apelantul-reclamant Statul Român, reprezentat prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, apelantul-pârât A. şi apelantul-pârât B., în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. - prin curator special avocat N., O., P. şi Q. împotriva sentinţei civile nr. 74/C din 30 iunie 2020, pronunţate de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2016, pe care a schimbat-o în parte, astfel:

A fost obligat pârâtul A. să plătească reclamantului Statul Român, reprezentat prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, suma de 492.763 RON (RON), reprezentând accize, suma de 96.137 RON (RON), reprezentând TVA, şi suma de 9.313 RON (RON), reprezentând contribuţii la Fondul de pensii şi asigurări sociale ale agricultorilor, plus obligaţiile fiscale accesorii (dobânzi şi penalităţi), începând cu data scadenţei obligaţiilor fiscale principale până la data plăţii efective a debitului.

Au fost obligaţi pârâţii A. şi B., în solidar, să plătească reclamantului Statul Român, reprezentat prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, suma de 55.039 RON (RON), reprezentând accize, şi suma de 32.436 RON (RON), reprezentând TVA, plus obligaţiile fiscale accesorii (dobânzi şi penalităţi), începând cu data scadenţei obligaţiilor fiscale principale până la data plăţii efective a debitului.

S-a stabilit remuneraţia definitivă a curatorului special, avocat N., în cuantum de 1.700 RON, ce se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei.

A fost obligat pârâtul A. să plătească reclamantului Statul Român, reprezentat prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, suma de 28.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Au fost obligaţi pârâţii A. şi B., în solidar, să plătească reclamantului Statul Român, reprezentat prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, suma de 1.813 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Au fost păstrate celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate care nu contravin prezentei decizii.

A fost respinsă cererea apelanţilor-pârâţi A. şi B. privind plata cheltuielilor de judecată.

A fost respinsă cererea intimaţilor L., C. şi J. privind plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea nr. 19/A din 10 iulie 2024, Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă a respins cererea de lămurire dispozitiv şi de îndreptare a erorii materiale privind decizia civilă nr. 92/A din 6 februarie 2024 a Curţii de Apel Oradea, formulată de petentul apelant Statul Român, reprezentat prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor.

I.2. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva încheierii nr. 19/A/CC din 10 iulie 2024 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă în dosarul nr. x/2016, a declarat recurs petentul Statul Român, reprezentat prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor.

În cuprinsul cererii de recurs, petentul a arătat că instanţa de apel a încălcat prevederile art. 7 lit. A), pct. 32, teza întâi, din Hotărârea Guvernului nr. 520/2013 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, modificată şi completată, conform cărora "reprezintă statul în faţa instanţelor şi a organelor de urmărire penală, (...), direct sau prin direcţiile generale regionale ale finanţelor publice, în baza mandatelor transmise".

Astfel, cu încălcarea normelor legale menţionate, instanţa de apel reţine că "condiţiile şi limitele reprezentării trebuie să rezulte explicit din mandatele respective, iar nu din interpretări lingvistice ori etimologice, care nu au legătură cu aspectele de drept...".

Or, A.N.A.F. Bucureşti a emis mandate pentru a formula, în temeiul art. 27 alin. (2) C. proc. pen., o acţiune civilă prin care să recupereze prejudiciul adus bugetului de stat de către inculpaţii din dosarul penal în care instanţa a pronunţat o hotărâre în contradictoriu cu toţi inculpaţii/pârâţii, în conformitate cu prevederile legale menţionate.

Petentul arată că limitele mandatului rezultă întocmai din cuprinsul acestuia (fiind indicat dosarul care se referă la toate părţile), iar interpretările lingvistice au fost necesare doar pentru a lămuri instanţa cu privire la acest aspect logic.

Mai susţine că instanţa ignoră faptul că, prin mandatul nr. x/22.02.2018 emis de A.N.A.F. Bucureşti - Direcţia Generală Juridică, se specifică în mod expres că Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor a fost abilitată să promoveze acţiunea din dosarul civil nr. x/2016, în contradictoriu cu ceilalţi inculpaţi/pârâţi.

Este absurd să se tragă concluzia că Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor ar fi avut calitatea de reprezentant al A.N.A.F. doar în ceea ce priveşte recuperarea prejudiciului de la pârâţii A. şi B., când prejudiciul total este mult mai mare şi provocat de toţi pârâţii/inculpaţii enumeraţi expres în cererea de chemare în judecată.

Cu alte cuvinte, atât instanţa care pronunţă prezenta hotărâre, cât şi instanţa de apel, printr-o eroare materială, îngrădesc dreptul petentului de a recupera întreg prejudiciul şi, mai mult decât atât, "şterg prejudiciul" consfinţit prin hotărâri penale definitive, faţă de inculpaţii/pârâţii care nu au fost enumeraţi expres în mandatul emis de A.N.A.F.

Această eroare conduce la o limitare a cadrului procesual stabilit de petent şi la o încălcare a hotărârilor penale definitive care au consfinţit deja atât vinovăţia tuturor pârâţilor/inculpaţilor, cât şi prejudiciul cauzat bugetului de stat.

Aşadar, nu există niciun dubiu că toţi pârâţii enumeraţi de petent au cauzat prejudiciul total, nu doar anumiţi pârâţi menţionaţi expres în mandat.

Logica instanţei, în ceea ce priveşte absolvirea celorlalţi pârâţi de plata sumelor datorate bugetului de stat, nu poate reprezenta decât o eroare materială.

Astfel, faptul că instanţa de apel reţine că prezenta cerere, care constituie obiectul prezentului dosar, este inadmisibilă, reprezintă o gravă încălcare a prevederilor art. 442 şi următoarele din C. proc. civ.

În concluzie, solicită admiterea recursului şi casarea încheierii recurate, în sensul admiterii în totalitate a cererii de lămurire şi îndreptare a erorii materiale a dispozitivului deciziei civile nr. 92/06.02.2024, pronunţată de Curtea de Apel Oradea.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

I.3 Apărările formulate în cauză

Intimata C. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, iar, pe cale de consecinţă, respingerea cererii recurentului ca inadmisibilă.

I.4. Procedura de filtru derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

Dosarul a fost înregistrat la data de 6 septembrie 2024 pe rolul secţiei I civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fiind repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 3.

Prin rezoluţia din 16 septembrie 2024, în temeiul art. 494 raportat la art. 471 alin. (1) C. proc. civ., precum şi al art. 106 alin. (5) din Regulamentul de ordine interioară din 22 decembrie 2022, Completul de filtru nr. 3 a înaintat dosarul spre soluţionare Completului de filtru nr. 4, învestit cu verificarea legalităţii încheierii civile nr. 19/A/CC din 10 iulie 2024 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2016.

Prin rezoluţia din 18 septembrie 2024 s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, după efectuarea procedurilor de comunicare prevăzute de art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

Completul de filtru nr. 4, prin rezoluţia din 17 martie 2025, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părţilor pentru depunerea punctelor de vedere, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părţilor, conform dovezilor aflate la dosarul de recurs; părţile nu au depus puncte de vedere.

Prin rezoluţia din 17 martie 2025 s-a fixat termen la data de 5 iunie 2025, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, pentru analizarea admisibilităţii în principiu a recursului, în raport cu concluziile raportului.

La acest termen, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare, cu prioritate asupra excepţiei nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., invocată prin întâmpinare de intimată.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

II.1 În condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. şi art. 499 teza finală C. proc. civ., examinând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare de către intimata C., Înalta Curte constată următoarele:

În acord cu concluziile raportului întocmit în procedura art. 493 alin. (3)-(5) C. proc. civ., Înalta Curte constată că încheierea civilă nr. 19/A/CC din 10 iulie 2024, prin care Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă a respins cererea de lămurire a dispozitivului şi de îndreptare a erorii materiale a deciziei civile nr. 92/A din 6 februarie 2024, este susceptibilă de recurs. Potrivit art. 446 C. proc. civ., încheierile pronunţate în temeiul art. 442 şi 443, precum şi hotărârea pronunţată potrivit art. 444, sunt supuse aceloraşi căi de atac ca hotărârile în legătură cu care s-a solicitat îndreptarea/lămurirea/înlăturarea dispoziţiilor contradictorii.

Cum decizia civilă nr. 92/A/06.02.2024 este, la rândul ei, supusă recursului (art. 97 pct. 1 raportat la art. 483 alin. (1) C. proc. civ., litigiu patrimonial cu valoare ce depăşeşte 200.000 RON în primă instanţă), rezultă că, sub acest aspect, recursul îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi poate fi soluţionat în procedura art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

În prezenta cauză intimata C. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că sancţiunea nulităţii cererii de recurs intervine doar în ipotezele expres prevăzute de lege, îndeosebi pentru lipsa motivării în termen sau pentru nerespectarea elementelor esenţiale de conţinut stabilite de art. 486 C. proc. civ., în corelaţie cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., care impune indicarea motivelor de casare şi dezvoltarea acestora. Din analiza cererii rezultă însă că recurentul a individualizat hotărârea atacată, a indicat temeiul de drept al recursului prin referire la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi a expus critici raportate la dispoziţiile art. 442-444 C. proc. civ., precum şi la cadrul normativ privind reprezentarea ANAF.

Chiar dacă, în substanţă, criticile formulate se dovedesc nefondate sau necorespunzătoare obiectului hotărârii atacate, această împrejurare nu echivalează cu lipsa motivării recursului şi nu poate conduce la nulitatea cererii, ci, eventual, la respingerea căii de atac pe fond ori pentru neîndeplinirea altor condiţii de exercitare.

Înalta Curte apreciază că excepţia nulităţii recursului invocată de intimata C., întemeiată pe pretinsa neîncadrare a criticilor în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu se este întemeiată.

Analizând susţinerile recurentei, instanţa constată că acestea vizează interpretarea şi aplicarea normelor juridice incidente privind reprezentarea Statului Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, astfel cum rezultă din mandatul special emis de autoritatea competentă.

Prin urmare, criticile se subsumează motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care sancţionează aplicarea greşită a normei de drept, urmând a fi analizate pe fondul recursului, nu pe calea excepţiei nulităţii. În consecinţă, excepţia nulităţii recursului invocată de intimată urmează a fi respinsă ca nefondată.

II.2 Examinând recursul declarat împotriva încheierii civilă nr. 19/A/CC/2024 din perspectiva persistenţei condiţiei interesului în formularea acestuia Înalta Curte constată următoarele:

Interesul, ca şi condiţie de exerciţiu a acţiunii civile, reprezintă folosul practic urmărit de cel care a pus în mişcare acţiunea civilă, indiferent de forma concretă de manifestare a acesteia(cerere de chemare în judecată ori de exercitare a unei căi de atac, apărare de fond sau procedurală etc).

În ce privesc cerinţele legale ale condiţiei interesului, potrivit art. 33 C. proc. civ. interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Cerinţa interesului de a fi determinat vizează stabilirea folosului practic ce poate fi realizat de parte în concret în cazul admiterii formei procedurale a acţiunii civile exercitate. Interesul este legitim atunci când nu contravine normelor imperative ale legii sau regulilor de convieţuire socială. Condiţia interesului personal presupune ca cel care recurge la o anumită formă procedurală să urmărească obţinerea, direct sau indirect, a unui folos practic pentru sine, iar cerinţa interesului de a fi născut şi actual implică faptul că interesul trebuie să existe în momentul în care se exercită acţiunea civilă, indiferent de forma de manifestare a acesteia, în sensul că partea nu ar mai obţine folosul practic urmărit dacă nu ar recurge în acel moment la acţiune.

Interesul procesual reprezintă, aşadar, o condiţie de exerciţiu a acţiunii civile, în timp ce apelul şi/sau recursul sunt forme de manifestare a acţiunii civile ce presupun exercitarea dreptului de a face uz de căile de atac şi se înscriu în ansamblul mijloacelor procesuale prevăzute de lege prin care se urmăreşte protecţia unui drept subiectiv ori a unui interes legitim şi pentru a căror realizare recurgerea la instanţă este obligatorie.

Ca atare, interesul procesual este o condiţie de exerciţiu ce trebuie să se justifice în fiecare etapă procesuală, aşadar şi în recurs.

În speţă, Înalta Curte reţine că ceea ce urmăreşte recurentul este recunoaşterea faptului că Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, prin mandatul nr. x/22.02.2018 emis de A.N.A.F. Bucureşti - Direcţia Generală Juridică, a fost abilitată să promoveze acţiunea din dosarul civil nr. x/2016, în contradictoriu cu ceilalţi pârâţi faţă de care, prin sentinţa civilă nr. 74/C din 30 iunie 2020 pronunţată de a Tribunalul Bihor, secţia I civilă în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin civilă decizia civilă nr. 92/A din 6 februarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, în acelaşi dosar, s-a admis excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant şi s-a anulat cererea formulată în contradictoriu cu pârâţii C., D., E., F., G., H., I., J., Q., K., L., M., O. şi P..

Altfel spus, ceea ce doreşte, în final, recurentul prin exercitarea căii de atac în analiză este reformarea deciziei pronunţate de curtea de apel, folosul practic avut în vedere de aceştia constând în înlăturarea soluţiei dată de instanţa de prim control judiciar excepţiei lipsei dovezii calităţii de reprezentant, astfel încât condiţia interesului promovării recursului trebuie apreciată prin raportare la această hotărâre.

Doar că, prin decizia civilă nr. 910/10.04.2025 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2016, a fost admis recursul declarat de reclamantul Statul Român, reprezentat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, reprezentată de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, împotriva deciziei civile nr. 92/2024-A din 6 februarie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă pe care a casat-o, în parte, alături de sentinţa civilă nr. 74/C din 30 iunie 2020, pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia I civilă, iar cauza a fost trimisă, spre rejudecare, la prima instanţă.

Or, potrivit art. 500 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea casată nu are nicio putere."

Prin urmare, faţă de consecinţele legale ale admiterii recursului declarat împotriva deciziei nr. 92/2024-A din 6 februarie 2024 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2016, care lipseşte de efecte juridice inclusiv încheierea care face obiectul recursului în analiză, Înalta Curte constată că, în cauză, demersul judiciar al reclamantului recurent a rămas fără interes.

În plus, din considerentele deciziei civile nr. 910/10.04.2025 rezultă că motivele care au determinat casarea celor două hotărâri pronunţate de instanţe în dosarul nr. x/2016 se datorează faptului că instanţa de apel a interpretat şi a aplicat, în mod greşit, prevederile art. 80 şi urm. din C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 7 lit. a) pct. 32 teza I din H.G. nr. 520/2013 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, instanţa de recurs concluzionând în sensul greşitei soluţionări a excepţiei lipsei dovezii calităţii de reprezentant.

Prin urmare, faţă de cele anterior reţinute, întrucât recursul îndreptat împotriva încheierii pronunţate în temeiul art. 442-443 C. proc. civ. nu este apt să procure recurentului un folos practic, concret şi actual, Înalta Curte constată lipsa interesului procesual şi, în temeiul art. 493 alin. (5) raportat la art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare de către intimata C..

Respinge recursul declarat de către petentul Statul Român, reprezentat prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor împotriva încheierii nr. 19/A/CC din 10 iulie 2024 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă în dosarul nr. x/2016, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 iunie 2025.