Divorce jurisdiction conflict: application of Art. 915(1) C. proc. civ. when neither spouse resides in the last common residence

Şedinţa publică din data de 05 iunie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată:

1. Obiectul cauzei

Prin cererea formulată, reclamanta A. l-a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanţei, în temeiul art. 373 lit. b) raportat la art. 379 alin. (1) din C. civ., să dispună desfacerea căsătoriei încheiate între părţi, din culpă comună.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 1098 din 17 octombrie 2024, pronunţată de Judecătoria Râmnicu Sărat în dosarul nr. x/2024, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect divorţ, formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul B., în favoarea Judecătoriei Braşov. În motivare, instanţa a reţinut că, potrivit art. 915 alin. (1) C. proc. civ., cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află ultima locuinţă comună a soţilor, iar din actele dosarului rezultă că ultima locuinţă comună a părţilor a fost în municipiul Braşov, judeţul Braşov.

Prin sentinţa civilă nr. 2745 din 1 aprilie 2025, pronunţată de Judecătoria Braşov, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulate de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul B., în favoarea Judecătoriei Râmnicu Sărat. În motivare, instanţa a reţinut că, deşi ultima locuinţă comună a soţilor a fost în judeţul Braşov, niciuna dintre părţi nu mai are domiciliul în această circumscripţie, iar conform dispoziţiilor art. 915 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., competenţa aparţine instanţei în a cărei circumscripţie domiciliază pârâtul, respectiv Judecătoria Râmnicu Sărat.

Având în vedere ivirea conflictului negativ de competenţă, Judecătoria Braşov a dispus suspendarea judecăţii cauzei şi înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia.

3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Soluţionând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte va stabili că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza este Judecătoria Râmnicu Sărat.

În stabilirea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei, se reţine că cele două instanţe aflate în conflict s-au raportat în mod corect la dispoziţiile art. 915 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor. Dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul."

Izvorul conflictului negativ de competenţă ivit în prezenta cauză îl constituie interpretarea dispoziţiilor art. 915 alin. (1) din C. proc. civ., respectiv stabilirea instanţei competente în ipoteza în care niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află ultima locuinţă comună. Astfel, Judecătoria Râmnicu Sărat a apreciat că, întrucât ultima locuinţă comună a soţilor s-a aflat în municipiul Braşov, cererea de divorţ este de competenţa Judecătoriei Braşov. La rândul său, Judecătoria Braşov a reţinut că, în absenţa domiciliului actual al vreunuia dintre soţi în această circumscripţie, devin incidente dispoziţiile tezei a II-a a art. 915 alin. (1) din C. proc. civ., astfel încât competenţa revine instanţei de la domiciliul pârâtului.

Din analiza actelor dosarului rezultă că ultima locuinţă comună a soţilor a fost în municipiul Braşov, însă, la data introducerii cererii de divorţ, nici reclamanta şi nici pârâtul nu mai locuiau în această circumscripţie, ambii având domiciliul actual în judeţul Buzău. În consecinţă, aplicarea normei de competenţă prevăzute de art. 915 alin. (1), teza finală, din C. proc. civ. conduce la concluzia că instanţa competentă este cea de la domiciliul pârâtului.

În speţă, se constată că pârâtul are domiciliul în comuna Ghergheasa, judeţul Buzău, localitate care, potrivit dispoziţiilor legale şi hotărârii Guvernului privind organizarea instanţelor judecătoreşti, se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Râmnicu Sărat.

Pentru aceste considerente, având în vedere dispoziţiile art. 915 alin. (1) şi art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte stabileşte că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza este Judecătoria Râmnicu Sărat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Sărat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 iunie 2025.