Nullity of extraordinary appeal for failure to specify illegality grounds against the specific decision challenged

Şedinţa publică din data de 4 iunie 2025

Deliberând, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, la data de 23.05.2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B., C., D., obligarea în solidar a celor trei pârâţi la repararea prejudiciului patrimonial şi moral cauzat reclamantei prin lucrările de construcţie efectuate de pârâţi la imobilul lor cu încălcarea autorizaţiei de construire emise pentru aceste lucrări, precum şi a certificatului de urbanism şi PUD, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

2. Sentinţele pronunţate de Tribunalul Bucureşti

Prin sentinţa nr. 989/10.06.2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis în parte acţiunea, a obligat pârâţii la plata sumei de 92496,84 RON cu titlu de daune materiale şi 5.000 RON cu titlu de daune morale; a obligat pârâţii la plata onorariului de avocat în cuantum de 10.000 RON.

Prin sentinţa nr. 1341/19.09.2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis cererea de completare a dispozitivului formulată de reclamanta A., în sensul că a obligat pârâţii la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 15.917 RON şi a onorariilor experţilor, în cuantum de 2.400 RON.

Prin încheierea din 19.09.2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de reclamanta A., în sensul că suma solicitată cu titlu de daune morale este în cuantum de 50.000 RON, iar nu de 5.000 RON.

3. Deciziile pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti

Prin decizia nr. 1141/A/04.10.2023 (astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 27.09.2024), Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclamantă şi de pârâţi împotriva sentinţei nr. 989/10.06.2022 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Prin decizia nr. 1142/A/04.10.2023 (astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 27.09.2024), pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2018, a fost respins, ca nefondat, apelul pârâţilor împotriva sentinţei nr. 1341/19.09.2022 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestor decizii au formulat cerere de recurs comună, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., pârâţii B., C. şi D..

Recursul declarat împotriva deciziei nr. 1141/A/04.10.2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie formează obiectul dosarului nr. x/2018, iar recursul dedus judecăţii vizează decizia nr. 1142/A/04.10.2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenţii au învederat următoarele:

- Instanţa de apel a încălcat caracterul devolutiv al apelului, întrucât s-a limitat exclusiv la analiza soluţiei primei instanţe, fără a realiza propria judecată (art. 476 C. proc. civ.).

- Instanţa de apel a încălcat principiul rolului activ întrucât a respins cererea de probatorii, singurele probe administrate în cauză fiind cele încuviinţate de către prima instanţă (art. 22 C. proc. civ.).

- Instanţa de apel nu numai că nu a fost preocupată să dispună completarea probelor, dar le-a respins şi pe cele solicitate (art. 254 C. proc. civ.).

- Instanţa de apel a greşit atunci când a respins administrarea probei cu o nouă expertiză în apel, precum şi atunci când, reapreciind asupra probei cu expertiză administrată în faţa primei instanţe, a considerat că aceasta a statuat în mod corect. Instanţa de apel a ignorat obiecţiunile la expertiză, expertiza nu a fost analizată, iar hotărârea recurată nu cuprinde analiza corespunzătoare a criticilor recurenţilor cu privire la situaţia de fapt. Expertul nu a demonstrat cum a ajuns la concluziile expuse, expertiza nu conţine nicio referire la documentele analizate ori la dispoziţiile normative aplicabile, ci reprezintă o părere personală a expertului, în niciun mod argumentată. Raportul de expertiză nu are alte anexe decât planşele foto.

- Au fost încălcate dispoziţiile art. 336 alin. (1) C. proc. civ. (raportul de expertiză trebuie să conţină constatările şi concluziile motivate ale expertului), art. 264 C. proc. civ. (instanţa va examina probele administrate, pe fiecare în parte şi pe toate în ansamblul lor), precum şi art. 13 C. proc. civ. (dreptul la un proces echitabil).

Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenţii au arătat că în cauză nu sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale şi au învederat următoarele:

- În cauză nu există faptă ilicită, pentru că edificarea unei construcţii în baza unei autorizaţii, care a şi fost validată anterior de o instanţă de judecată, nu constituie o faptă ilicită.

- Instanţa de apel a ignorat dispoziţiile art. 1352 C. civ. privind fapta victimei sau a terţului, a încălcat dispoziţiile art. 5, art. 10 lit. c) şi art. 18 din Ordinul nr. 847/02.06.2014 pentru aprobarea procedurii privind activităţile de control efectuate pentru aplicarea prevederilor legale privind urmărirea curentă şi specială a comportării în exploatare a construcţiilor.

- Degradările sunt cauzate de caracteristicile constructive ale imobilului de la nr. 108, ce are o vechime de aproape 20 de ani, făcând referire la aspecte tehnice ale clădirilor.

Referitor la legătura de cauzalitate, recurenţii arată că potrivit studiului geotehnic şi a memoriului tehnic de rezistenţă ce au stat la baza emiterii autorizaţiei de construire, imobilul ce urma a fi edificat nu afectează imobilele vecine şi nu sunt necesare măsuri de intervenţie.

- În continuare, recurenţii au arătat că în dovedirea motivelor de apel au solicitat administrarea probei cu o nouă expertiză construcţii şi arhitectură şi au expus obiectivele acelei expertize.

- Au concluzionat că menţinerea soluţiei privind plata unor daune morale este nelegală, degradările existente nu au fost unele dezastruoase, sunt reparabile, nu duc la evacuarea din imobil ori la imposibilitatea temporară de a locui în imobil, astfel încât în cauză nu s-a dovedit existenţa unei situaţii care să evidenţieze un prejudiciu şi să justifice acordarea daunelor morale.

5. Apărările formulate în cauză

La data de 06.12.2024, intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia de nulitate pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că recurenţii deduc judecăţii în calea extraordinară de atac chestiuni ce ţin de administrarea şi aprecierea probatoriilor inadmisibile în recurs.

La data de 03.01.2025, recurenţii au a formulat răspuns la întâmpinare, prin care au solicitat respingerea excepţiei de nulitate invocată prin întâmpinare şi admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

4. Procedura de filtru

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin raport, s-a reţinut că, în opinia raportorului, deşi recursul este admisibil, este lovit de nulitate pentru lipsa criticlor de nelegalitate.

Completul de filtru nr. 3, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea către părţi, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor, care nu au depus punct de vedere.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport cu excepţia nulităţii, invocată de intimata-reclamantă A., a cărei analiză este prioritară potrivit art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Tot astfel, dispoziţiile înscrise în 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. prevăd că cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar art. 487 alin. (1) din acelaşi cod prevede că recursul se motivează prin însăşi cererea de recurs.

Analizând susţinerile formulate, se observă că recurenţii-pârâţi nu s-au conformat exigenţelor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., neformulând motive de nelegalitate cu privire la decizia nr. 1142/A/04.10.2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IlI-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, împotriva căreia au exercitat calea de atac a recursului.

Motivele invocate de către recurenţi în cuprinsul cererii de recurs vizează strict judecata înfăptuită în dosarul nr. x/2018 (soluţionat prin decizia nr. 1141/A/04.10.2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie).

Or, în lipsa unei argumentaţii juridice, ancorate pe conţinutul concret al acestui act jurisdicţional atacat, nu se poate decela care anume sunt greşelile imputate instanţei devolutive de control judiciar din perspectiva motivelor de casare invocate.

Astfel fiind, având în vedere că recurenţii-pârâţi nu au formulat motive prin care să invoce nelegalitatea deciziei nr. 1142/A/04.10.2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute motive de ordine publică, devine incidentă sancţiunea expres prevăzută într-o asemenea situaţie de art. 489 alin. (1) C. proc. civ., respectiv aceea a nulităţii recursului.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de pârâţii B., C. şi D. împotriva deciziei nr. 1142 A din 4 octombrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2018.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâţii B., C. şi D. împotriva deciziei nr. 1142 A din 4 octombrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2018.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 iunie 2025.