Negative conflict of jurisdiction for separate recovery of court costs based on effective residence vs. registered domicile

Şedinţa publică din data de 4 iunie 2025

Deliberând, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia, secţia civilă, în data de 25 aprilie 2024, sub dosarul nr. x/2024, reclamantul Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă "Unirea" Alba, în contradictoriu cu pârâtul A. a solicitat instanţei obligarea pârâtului la plata sumei de 3.351,87 RON reprezentând debit principal, constând în cheltuieli de judecată efectuate în dosarul nr. x/2022 al Tribunalului Botoşani.

În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 1026 şi urm., art. 113 alin. (2) şi art. 453 din C. proc. civ., art. 1 alin. (2) lit. a) şi b) din Anexa la H.G. nr. 714/2018 privind drepturile şi obligaţiile personalului autorităţilor şi instituţiilor publice pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate, precum şi în cazul deplasării în interesul serviciului, art. 173 şi art. 208 din Normativul privind asigurarea tehnică de autovehicule a structurilor Ministerului Afacerilor Interne aprobat prin OMAI nr. 803/2008.

Prin sentinţa civilă nr. 6057/CC/2024 din 25 septembrie 2024, Judecătoria Alba Iulia, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârât, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Săveni.

În motivare, această instanţă a reţinut incidenţa art. 107 C. proc. civ., raportat la domiciliul pârâtului care din evidenţele din baza de date a DEPABD este, în prezent, în oraşul Săveni, jud. Botoşani, iar locuinţa secundară în perioada 04.01.2024 - 03.01.2025, interval în care este cuprinsă şi data înregistrării prezentei cereri, se află în mun. Alba Iulia, jud. Alba.

În ceea ce priveşte noţiunea de domiciliu sau reşedinţă, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 87 C. civ. care stabilesc că domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală, precum şi art. 88 C. civ., potrivit cu care reşedinţa persoanei fizice este în locul unde îşi are locuinţa secundară.

A mai reţinut instanţa că noţiunea de domiciliu, în general, trebuie înţeleasă într-un sens mai larg, însă această interpretare nu poate fi disociată de scopul regulii generale în materia competenţei teritoriale, care este acela de a-l proteja pe pârât, prezumat, până la terminarea procesului, că nu datorează nimic reclamantului. Or, nu se poate face abstracţie de manifestarea explicită de voinţă a pârâtului în sensul că domiciliul său de care înţelege să se prevaleze şi care antrenează consecinţe juridice este cel din Săveni, jud. Botoşani.

Cu privire la dispoziţiile art. 113 alin. (2) C. proc. civ., invocate de reclamant, instanţa a apreciat că nu sunt incidente în cauză întrucât fac referire la activitatea profesională şi obligaţiile născute la locul de exercitare a profesiei sau care urmează să se execute în acest loc, circumstanţiind domeniul de aplicare al normei precitate la raporturile născute din exercitarea funcţiei, condiţii neîntrunite în cauză. În ceea ce priveşte art. 1494 C. civ., a arătat că este relevant pentru instituirea unor reguli succesive şi graduale de determinare a locului plăţii şi nu poate singular să întemeieze competenţa instanţei.

Învestită prin declinare, Judecătoria Săveni, prin sentinţa civilă nr. 101/2025 din 11 februarie 2025, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Alba Iulia, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, suspendând cauza, a trimis dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut incidenţa art. 107 alin. (1) raportat la art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., observând că la data introducerii cererii de chemare în judecată, pârâtul avea domiciliul în oraş Săveni, str. x, jud. Botoşani şi reşedinţa în mun. Alba Iulia, str. x, jud. Alba . Potrivit relaţiilor emise de Poliţia oraşului Săveni, ataşate la dosar la dosarul Judecătoriei Săveni, reiese că pârâtul nu locuieşte efectiv la domiciliu de aproximativ 14 ani, acesta locuind efectiv în mun. Alba Iulia, jud. Alba, fiind angajat al reclamantei.

În ceea ce priveşte notiunea de domiciliu, instanţa a apreciat că, raportat la art. 87, art. 89 şi art. 91 C. civ., trebuie interpretată în sens larg, prezentând relevanţă adresa unde persoana locuieşte efectiv, şi nu adresa cu care o persoană figurează în evidenţele oficiale la data sesizării instanţei.

Prin urmare, instanţa a reţinut că, la data introducerii acţiunii, pârâtul nu locuia în fapt la adresa de domiciliu, ci la reşedinţa stabilită, începând cu data de 04.01.2024 în mun. Alba Iulia, str. x, jud. Alba, iar obiectul prezentei cereri, cheltuielile ocazionate de soluţionarea dosarului x/2022, s-a produs în circumscripţia Judecătoriei Botoşani şi Judecătoriei Suceava.

Fiind vorba de o competenţă teritorială alternativă, potrivit art. 116 C. proc. civ., instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Săveni, invocată din oficiu, şi a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia, instanţă competentă material şi teritorial potrivit art. 1028 alin. (2), art. 107 raportat la art. 113 alin. (1) pct. 9 şi 116 C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin prezentul demers judiciar, reclamantul Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Unirea al judeţului Alba Iulia a solicitat, pe calea procedurii cu privire la cererile de valoare redusă, obligarea pârâtului A. la plata sumei de 3351,87 RON, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în dosarul nr. x/2022 al Tribunalului Botoşani.

Înalta Curte reţine că Judecătoria Alba Iulia şi Judecătoria Săveni şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, conflictul negativ de competenţă fiind generat de aplicarea diferită a normei de competenţă teritorială de drept comun, prevăzută de art. 107 C. proc. civ.. Astfel, Judecătoria Alba Iulia a reţinut domiciliul pârâtului din cartea de identitate, în timp ce Judecătoria Săveni a avut în vedere reşedinţa pârâtului, reţinând că ar fi incidentă şi o competenţă teritorială alternativă potrivit art. 1028 alin. (2), art. 107 raportat la art. 113 pct. 9 şi art. 116 C. proc. civ.

Se impune a fi observat că recunoaşterea posibilităţii recuperării pe cale separată a cheltuielilor de judecată a constituit situaţia premisă a dezlegării regăsite în Decizia nr. 19/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care s-a stabilit că cererile prin care se solicită, pe cale separată, acordarea cheltuielilor de judecată sunt "cereri principale supuse taxei judiciare de timbru", cu "caracter autonom faţă de litigiile primare, care decurge din: a) natura civilă a procesului, independent de natura litigiului care a generat efectuarea cheltuielilor, b) fundamentul juridic, reprezentat de răspunderea civilă delictuală (decurgând din culpa procesuală şi necesitatea acoperirii integrale a prejudiciului cauzat părţii câştigătoare) şi c) împrejurarea că raţiunea prorogării competenţei instanţei în temeiul dispoziţiilor art. 17 din vechiul C. proc. civ. (respectiv art. 123 din C. proc. civ.) nu subzistă în cazul acestor cereri, cu consecinţa aplicării regulilor de competenţă de drept comun."

De asemenea, prin Decizia nr. 59/2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a statuat că, în toate situaţiile în care cheltuielile de judecată sunt solicitate printr-o acţiune separată, aceasta se înfăţişează ca o cerere având caracter principal, iar temeiul acţiunii îl constituie culpa procesuală decurgând din pierderea procesului. Totodată, s-a reţinut că, indiferent de natura procesului în care au fost făcute cheltuielile respective (civil, comercial, litigiu de muncă, etc.), procesul care are ca obiect numai acordarea cheltuielilor de judecată este un proces civil, distinct, în care vor fi urmate regulile de competenţă de drept comun, pretenţia nemaiputând fi considerată accesorie, pentru ca, prin efectul prorogării de competenţă, să fie în căderea instanţei învestite cu judecata litigiului principal.

Raportat la cele anterior reţinute, având în vedere considerentele deciziilor anterior evocate, se constată că, în speţă, faţă de natura cauzei, sunt incidente dispoziţiile art. 1028 C. proc. civ., "(1) Competenţa de a soluţiona cererea în primă instanţă aparţine judecătoriei. (2) Competenţa teritorială se stabileşte potrivit dreptului comun", precum şi regula generală de drept comun, în materia competenţei teritoriale, instituită de art. 107 C. proc. civ., care prevede că:

"Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

În ceea ce priveşte domiciliul persoanei fizice, Înalta Curte reţine că este un atribut de identificare al acesteia, noţiunea "domiciliu" fiind definită în art. 87 C. civ., în sensul că "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală." Dacă o persoană are mai multe locuinţe statornice, atunci numai una dintre acestea are semnificaţia juridică a domiciliului, anume cea principală.

Dispoziţiile art. 89 din acelaşi act normativ prevăd că:

"(1) Stabilirea sau schimbarea domiciliului se face cu respectarea dispoziţiilor legii speciale. (2) Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenţia de a avea acolo locuinţa principală. (3) Dovada intenţiei rezultă din declaraţiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declaraţii, din orice alte împrejurări de fapt."

Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 87 şi ale art. 89 C. civ., reiese că noţiunea de "domiciliu" se referă la adresa unde persoana declară că îşi are locuinţa principală, locuinţa în fapt, un atare argument regăsindu-se în mod constant în doctrina şi în practica judiciară, în care s-a statuat în sensul că noţiunea de domiciliu trebuie luată într-un sens mai larg, interesând nu atât locuinţa statornică sau principală a pârâtului, ci adresa unde pârâtul locuieşte efectiv.

Totodată, art. 91 C. civ. reţine că "(1) Dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate. (2) În lipsa acestor menţiuni, sau când acestea nu corespund realităţii, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori reşedinţei nu va putea fi opusă altor persoane. (3) Dispoziţiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reşedinţa a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune."

Potrivit acestui text legal, se reţine că, prin înscrierea în evidenţele oficiale, legiuitorul a acordat reşedinţei opozabilitate faţă de terţi.

Scopul regulii generale în materia competenţei teritoriale nu ar fi atins dacă domiciliul nu ar fi asociat cu locuinţa efectivă a părţii, deoarece aceasta ar fi lipsită de exerciţiul drepturilor sale procedurale, scopul normelor care guvernează procesul civil fiind în sensul asigurării cunoaşterii de către parte a existenţei procesului şi a actelor de procedură îndeplinite în cadrul acestuia.

Din examinarea fişei de evidenţă a pârâtului, eliberată de Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date (aflată la dosarul primei instanţe sesizate), se reţine că, la data introducerii cererii de chemare în judecată, pârâtul avea reşedinţa stabilită în mun. Alba Iulia, str. x, localitate aflată în circumscripţia Judecătoriei Alba Iulia.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 4 iunie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.