Conflict of jurisdiction resolved in favor of the court assigned via collective recusal for a claim regarding judicial staff attorney fees

Şedinţa publică din data de 4 iunie 2025

Deliberând, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi, secţia civilă, în data de 21.06.2024, sub nr. x/2024, reclamantul Sindicatul Naţional al Grefei Judiciare Dicasterial, pentru membru de sindicat A., a solicitat să se dispună obligarea pârâtei Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Galaţi, la plata sumei de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocaţial, cheltuieli de judecată efectuate cu ocazia soluţionării dosarului nr. x/2022 de către Tribunalul Vaslui.

În drept, cererea a fost întemeiată pe art. 451 alin. (1) şi art. 453 C. proc. civ., precum şi pe art. 1349 C. civ.

În data de 26.06.2024, judecătorii din cadrul Judecătoriei Galaţi au formulat cerere de abţinere colectivă ce a fost trimisă către instanţa ierarhic superioară, spre competentă soluţionare, respectiv Tribunalul Galaţi.

Prin încheierea nr. 40 din 08.08.2024, Tribunalul Galaţi, secţia I civilă a admis cererea de abţinere formulată de judecătorii din cadrul Judecătoriei Galaţi şi, în temeiul art. 52 alin. (1) din C. proc. civ., cauza a fost trimisă Judecătoriei Tecuci, în vederea soluţionării.

Prin sentinţa civilă nr. 3613/2024 din 3 decembrie 2024, Judecătoria Tecuci a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, faţă de dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Bârlad, instanţă de acelaşi grad aflată în circumscripţia unei curţi de apel învecinate cu Curtea de Apel Galaţi, în a cărei circumscripţie se află Judecătoria Tecuci.

Învestită prin declinare, Judecătoria Bârlad, prin sentinţa civilă nr. 1290/2025 din 2 aprilie 2025, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Tecuci, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, suspendând din oficiu judecata cauzei, a trimis dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut incidenţa art. 52 alin. (1) din C. proc. civ., arătând că Judecătoria Tecuci nu mai putea să ia în dezbatere necompetenţa teritorială absolută instituită de art. 127 alin. (1) C. proc. civ., întrucât excepţia nu mai avea obiect faţă de soluţia pronunţată în aplicarea art. 52 din cod, ce are autoritate de lucru judecat, admiterea abţinerii fiind soluţionată printr-o încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac, astfel cum dispune art. 53 alin. (2) C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul dosarului în care s-a ivit prezentul conflict de competenţă, reclamantul Sindicatul Naţional al Grefei Judiciare Dicasterial, pentru membru de sindicat A., a solicitat obligarea pârâtei Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Galaţi, la plata sumei de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocaţial, efectuate cu ocazia soluţionării dosarului nr. x/2022 de către Tribunalul Vaslui.

Înalta Curte constată că, în speţă, Judecătoria Tecuci şi Judecătoria Bârlad şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, prima dintre instanţe reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 127 din C. proc. civ., iar cea de-a doua instanţă aplicând dispoziţiile art. 52 alin. (1) din C. proc. civ. şi apreciind că prima instanţă sesizată nu mai putea invoca necompetenţa teritorială absolută instituită de art. 127 alin. (1) C. proc. civ. faţă de soluţia pronunţată de Tribunalul Galaţi în aplicarea art. 52 din cod, ce are autoritate de lucru judecat, admiterea abţinerii fiind soluţionată printr-o încheiere care nu este suspusă niciunei căi de atac potrivit art. 53 alin. (2) C. proc. civ.

Se observă că reclamantul, pentru membrul său de sindicat ce are în prezent calitatea de judecător la Judecătoria Galaţi, s-a adresat cu cererea de chemare în judecată instanţei unde acesta îşi desfăşoară activitatea, respectiv Judecătoriei Galaţi, iar prin încheierea nr. 40/08.08.2024, Tribunalul Galaţi a admis cererea de abţinere colectivă formulată de judecătorii din cadrul Judecătoriei Galaţi şi a trimis cauza, spre competentă soluţionare, Judecătoriei Tecuci, în baza art. 52 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cu care "Instanţa superioară învestită cu judecarea abţinerii sau recuzării în situaţia prevăzută la art. 50 alin. (2) va dispune, în caz de admitere a cererii, trimiterea pricinii la o altă instanţă de acelaşi grad din circumscripţia sa".

Această trimitere are caracterul unei prorogări judecătoreşti de competenţă, Judecătoria Tecuci fiind învestită prin hotărârea de admitere a cererii de abţinere colectivă, în temeiul art. 52 C. proc. civ., astfel că dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. nu mai puteau fi invocate din oficiu de către instanţa la care s-a trimis cauza şi nici de către părţi, întrucât mecanismul prevăzut de acest text legal trebuia şi putea fi exercitat de reclamant la momentul sesizării instanţei de judecată, ceea ce nu s-a întâmplat.

De asemenea, se reţine că scopul normei imperative de la art. 127 alin. (1) C. proc. civ. este asigurat prin efectul admiterii abţinerii colective în baza art. 52 alin. (1) din cod, iar împrejurarea că judecata pricinii rămâne în raza aceleiaşi curţi de apel, şi nu este trimisă la o curte de apel învecinată, aşa cum stipulează norma de competenţă indicată, trebuie analizată în contextul particularităţii speţei, în sensul că reclamanta este judecător la judecătorie, astfel că nu există riscul ca o eventuală cale de atac exercitată (împotriva hotărârii pronunţate în primă instanţă de Judecătoria Tecuci) să se judece la instanţa unde partea îşi desfăşoară activitatea în calitate de judecător.

Prin urmare, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei Tecuci, instanţă stabilită potrivit art. 52 alin. (1) C. proc. civ. de către Tribunalul Galaţi prin încheierea nr. 40/08.08.2024.

Raportat la considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Tecuci este competentă teritorial să soluţioneze cauza dedusă judecăţii, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 alin. (4) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tecuci.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 4 iunie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.