Jurisdictional conflict resolved: enforcement authorized by court at debtor's legal domicile, not prison residence, case assigned to Craiova Court.

Şedinţa publică din data de 03 iunie 2025

Asupra conflictului negativ de competenţă:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cererii deduse judecăţii:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova, secţia I civilă la 08 aprilie 2025, sub nr. x/2025, formulată de petentul Biroul Executorului Judecătoresc A., s-a solicitat, la cererea creditorului B., încuviinţarea executării silite a debitorului C., în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 12944 din 13 noiembrie 2024, pronunţate de Judecătoria Craiova în dosarul nr. x/2023, prin toate modalităţile de executare prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului rezultat din titlul executoriu, cu cheltuieli de executare, în dosarul de executare silită nr. x/2025.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1. Prin încheierea nr. 4886 din 17 aprilie 2025, Judecătoria Craiova, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad.

Pentru a hotărî astfel, raportându-se la dispoziţiile art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., precum şi la cele ale art. 87 şi art. 91 alin. (1)-(3) C. civ., instanţa a avut în vedere că legiuitorul a stabilit că instanţa de executare este cea în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul debitorul, atât pentru a asigura dreptul părţilor de a avea un parcurs procedural previzibil, precum şi dreptul acestora de a-şi adapta în mod rezonabil conduita procesuală în conformitate cu ipoteza normativă a legii, aspecte care se constituie în garanţii indispensabile ale dreptului la un proces echitabil, cât şi pentru a-i putea fi asigurat şi respectat debitorului dreptul la apărare, instanţa fiind în proximitatea locuinţei sale.

Aşadar, instanţa a apreciat că, în speţă, noţiunea de domiciliu trebuie interpretată în sens mai larg, prezentând relevanţă sub aspectul stabilirii competenţei nu locuinţa declarată potrivit menţiunilor din actul de identitate, ci adresa unde debitorul locuia efectiv la data formulării cererii de executare silită.

Deşi debitorul C., împotriva căruia s-a solicitat a fi încuviinţată executarea silită în speţă, are domiciliul în comuna Goieşti, sat Pioreşti nr. 33, judeţul Dolj, în prezent acesta se află în executarea unei pedepse privative de libertate de 7 ani şi 6 luni închisoare, fiind încarcerat la Penitenciarul Arad, începând cu 10 ianuarie 2025, aspect ce rezultă din verificările realizate în baza de date a Adminsitraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

Ca atare, instanţa a reţinut că locuinţa faptică a debitorului, cu caracter de continuitate, la data sesizării executorului judecătoresc, se află în Penitenciarul Arad, în localitatea Arad, care, potrivit H.G. nr. 1217/2023, se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Arad.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Judecătoria Arad, prin încheierea nr. 6110 din 15 mai 2025, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Arad şi Judecătoria Craiova; a dispus suspendarea judecăţii cauzei până la soluţionarea conflictului negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

În fundamentarea acestei soluţii, instanţa a reţinut că domiciliul activ al debitorului se află începând cu 20 decembrie 2012 în comuna Goieşti, sat Pioreşti, nr. 33, judeţul Dolj, iar la 18 februarie 2025 debitorul a fost transferat de la Penitenciarul Craiova la Penitenciarul Arad.

A apreciat că instanţa de executare este Judecătoria Craiova, în a cărei rază de competenţă se află domiciliul debitorului la data formulării cererii ce încuviinţare a executării silite, respectiv 08 aprilie 2025.

Noţiunea de "domiciliu", astfel cum este aceasta definită de art. 87 C. civ. ("domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală"), nu poate fi extinsă şi la locul de detenţie, loc în care, temporar, debitorul execută o pedeapsă privativă de libertate. Mai mult, instanţa a reţinut că debitorul a fost mutat la Penitenciarul Arad de la Penitenciarul Craiova pentru rezolvarea unor "afaceri judiciare", existând astfel probabilitatea ca debitorul încarcerat să fie din nou mutat.

Or, în litigiile de executare silită, instituirea regulilor de competenţă are în vedere necesitatea asigurării unei stabilităţi a instanţei de executare pentru desfăşurarea cât mai eficientă a activităţii de executare silită. Raţiunile pentru care legiuitorul a legat competenţa teritorială a instanţelor de executare de adresa de domiciliu sau de reşedinţa debitorului privesc o mai bună administrare a probelor, respectiv faptul că, de cele mai multe ori, bunurile pe care debitorul le deţine se regăsesc la locul unde acesta îşi are locuinţa stabilă.

II. Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova, secţia I civilă, în considerarea argumentelor ce succed:

Prin cererea dedusă judecăţii, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat, la cererea creditorului B., încuviinţarea executării silite a debitorului C., în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 12944 din 13 noiembrie 2024, pronunţate de Judecătoria Craiova în dosarul nr. x/2023, prin toate modalităţile de executare prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului rezultat din titlul executoriu, cu cheltuieli de executare, în dosarul de executare silită nr. x/2025.

Astfel, ţinând cont de elementele speţei, Înalta Curte constată că instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa teritorială de soluţionare a cererii formulate în cauză în raport de prevederile art. 651 C. proc. civ., în interpretarea noţiunii de "domiciliu".

În conformitate cu dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. "instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel ", iar potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (3) C. proc. civ. "instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe ".

În ceea ce priveşte noţiunea de "domiciliu" în materia executării silite, se remarcă faptul că legiuitorul nu mai aşază pe acelaşi plan domiciliul cu reşedinţa, aşa cum procedează pentru faza judecăţii [art. 194 lit. a) C. proc. civ..], astfel încât devin incidente prevederile art. 27 din O.U.G. nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români, potrivit cu care domiciliul persoanei fizice este acolo unde aceasta declară că are locuinţa principală. O dispoziţie similară se regăseşte şi în art. 87 C. civ., cu precizarea că în reglementarea acestui act normativ, domiciliul persoanei fizice este prevăzut ca producând efecte în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale, iar art. 88 C. civ. face trimitere la reşedinţă privită ca locul unde persoana fizică îşi are locuinţa secundară. În plus, art. 90 C. civ. operează cu o prezumţie de domiciliu, prevăzând că reşedinţa va fi considerată domiciliu atunci când acesta nu este cunoscut iar, în lipsă de reşedinţă, persoana fizică este considerată că domiciliază la locul ultimului domiciliu, iar dacă acesta nu se cunoaşte, la locul unde acea persoană se găseşte.

În condiţiile în care reglementările legale fac distincţie între domiciliu, ca locuinţă principală şi statornică, şi reşedinţă, ca locuinţă secundară şi temporară, se impune concluzia că locul de detenţie nu poate fi asimilat unei locuinţe principale şi statornice, respectiv domiciliul debitorului C., cu atât mai mult cu cât există oricând posibilitatea mutării acestuia într-un alt loc de detenţie decât cel în care s-a găsit la momentul formulării cererii.

De altfel, în litigiile de executare silită, instituirea regulilor de competenţă are în vedere necesitatea asigurării unei stabilităţi a instanţei de executare, ca fiind cea de la domiciliul debitorului (având în vedere şi prezumţia că în respectivul loc se găsesc cele mai multe bunuri ale debitorului), şi desfăşurării cât mai eficiente a activităţii de executare silită.

Împrejurarea că, la momentul sesizării organului de executare de către creditorul B., respectiv 04 aprilie 2025, debitorul C. se afla încarcerat în Penitenciarul Arad, începând cu 10 ianuarie 2025, nu poate constitui reper legal în stabilirea instanţei competente teritorial a soluţiona cererea executorului judecătoresc de încuviinţare a executării silite.

În acest context, având în vedere că instanţa de executare este cea care, în sensul art. 651 alin. (3) C. proc. civ., soluţionează toate contestaţiile şi incidentele privitoare la executare, ceea ce accentuează necesitatea stabilităţii şi predictibilităţii determinării acestei instanţe, care nu poate fi în mod aleatoriu schimbată în funcţie de adresa unde locuieşte în fapt debitorul, şi cum debitorul C. figurează cu domiciliul activ în judeţul Dolj, începând cu 20 decembrie 2012, aşa cum rezultă din fişa de interogare a bazei D.E.P.A.B.D., aflată la dosarul nr. x/2025 al Judecătoriei Craiova, Înalta Curte reţine că Judecătoria Craiova, secţia I civilă este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea dedusă judecăţii, urmând a dispune în acest sens, pe calea prezentului regulator de competenţă, conform art. 135 alin. (4) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 03 iunie 2025.