Remedy for procedural delay dismissed as moot where appeal court drafted decision before hearing on contested two-year delay in commercial storage dispute

Şedinţa publică din data de 03 iunie 2025

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

La data de 22 mai 2025, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, sub nr. x/2020/a1, a fost înregistrată contestaţia formulată de contestatoarea A. S.R.L. privind tergiversarea procesului în legătură cu dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, solicitând admiterea acesteia şi luarea măsurilor necesare pentru redactarea şi comunicarea deciziei civile nr. 620 din 19 aprilie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, cu respectarea termenelor legale şi a principiilor de celeritate şi eficienţă procesuală.

În motivarea cererii, raportându-se la dispoziţiile art. 522 alin. (1) şi (2) pct. 1 şi 4, art. 426 alin. (5) şi art. 6 C. proc. civ., art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi art. 6 şi art. 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, contestatoarea a arătat că decizia pronunţată de instanţa de apel nu a fost redactată şi comunicată, deşi a trecut o perioadă de 2 ani de la pronunţare.

Totodată, a susţinut că cererile formulate la 08 iulie 2024, 04 septembrie 2024 şi 10 februarie 2025, pentru urgentarea redactării hotărârii, nu au fost urmate de nicio măsură concretă din partea instanţei, conduită ce denotă încălcarea obligaţiilor legale stabilite de art. 426 alin. (5) şi art. 6 C. proc. civ. şi care a impus apelarea la o procedură eficientă de remediu, precum contestaţia privind tergiversarea procesului, ca garanţie procesuală în vederea respectării principiului fundamental al soluţionării unui litigiu într-un termen optim şi previzibil, invocând sub acest aspect jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (cauza Kudla v. Polonia).

O întârziere a redactării hotărârii judecătoreşti cu 2 ani conduce la blocarea imprevizibilă a procedurii judiciare, prin imposibilitatea declarării căii de atac, fapt ce denotă încălcarea dreptului la un proces echitabil într-un termen rezonabil, optim şi previzibil.

Termenul optim şi previzibil reprezintă un principiu fundamental al procesului civil prin care se urmăreşte eficientizarea actului de justiţie şi protejarea intereselor justiţiabililor în cadrul unui litigiu privitoare la soluţionarea rapidă a unui litigiu. Instituirea acestui principiu reprezintă efectul jurisprudenţei Curţii Europene pentru Drepturile Omului şi a ultimilor dezvoltări la nivel european în ceea ce priveşte administrarea actului de justiţie.

În concret, în raport de circumstanţele speţei, contestatoarea se confruntă cu o situaţie prejudiciabilă, având în vedere că bunurile (calculatoarele) în discuţie sunt depozitate în incinta zonei libere a portului Constanţa, de către comisionarul vamal, acumulând costuri de depozitare destul de ridicate.

Astfel, pe durata celor 2 ani, de când decizia civilă din apel trebuia redactată, contestatoarea a achitat sume considerabile pentru depozitarea calculatoarelor şi pe care nu le va putea recupera de la apelanta B.., societate înregistrată în S.U.A.

Potrivit ultimului calcul comunicat de depozitarul în vamă, anexat cererii, până la momentul 15 mai 2025 s-au adunat 2.123 zile de depozitare, pentru 463,5 kg, suma totală de plată ajungând la 59.040 euro, iar acest prejudiciu urmează să crească în ipoteza în care în cauză se va declara recurs.

Prin urmare, pentru reducerea prejudiciului suferit aferent depozitării acestor dispozitive, la care se adaugă şi sumele la care societatea A. a fost obligată la plată ca prejudiciu moral, contestatoarea a considerat că se impune redactarea deciziei din apel cât mai urgent, fiind prejudiciate în mod direct interesele societăţii.

În concluzie, a solicitat admiterea contestaţiei privind tergiversarea procesului şi dispunerea măsurilor adecvate, imediate şi imperative pentru redactarea şi comunicarea deciziei civile nr. 620 din 19 aprilie 2023, evitând continuarea unei întârzieri excesive şi prejudiciabile.

Analizând contestaţia formulată de petenta A. S.R.L. privind tergiversarea procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă., Înalta Curte constată următoarele:

Reglementările legale referitoare la contestaţia privind tergiversarea procesului reprezintă un mijloc particular, oferit de normele de procedură, ce are aplicabilitate în situaţiile în care se constată că soluţionarea cauzei a fost amânată nejustificat şi se pot dispune măsuri pentru înlăturarea situaţiei ce a provocat întârzierea, prin pronunţarea unei hotărâri definitive, chiar în condiţiile în care acest termen este variabil, în raport cu circumstanţele particulare ale fiecărei pricini.

Prin urmare, acest mijloc procedural nu reprezintă o cale de atac, ci un remediu circumscris scopului adoptării unor măsuri, în condiţiile prevăzute de lege, de natură a asigura respectarea dreptului părţilor la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil.

Conform art. 522 alin. (1) C. proc. civ., "Oricare dintre părţi, precum şi procurorul care participă la judecată pot face contestaţie prin care, invocând încălcarea dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situaţie să fie înlăturată."

Ceea ce caracterizează această instituţie juridică este pasivitatea instanţei de judecată, care, deşi are la dispoziţie mijloacele legale pentru corijarea conduitelor procesuale necorespunzătoare ale părţilor sau ale altor participanţi la procedură, nu le aplică ori nesocoteşte ea însăşi anumite prevederi legale, care-i impun îndeplinirea unui act de procedură într-un anumit termen.

Astfel, împrejurarea relevată de către contestatoarea A. S.R.L. se circumscrie ipotezei reglementate de art. 522 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., potrivit căreia:

"când legea stabileşte un termen de finalizare a unei proceduri, de pronunţare ori de motivare a unei hotărâri, însă acest termen s-a împlinit fără rezultat".

Verificând stadiul dosarului nr. x/2020 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, Înalta Curte constată că la 28 mai 2025 a fost redactată decizia civilă nr. 620 din 19 aprilie 2023, prin care s-a admis apelul formulat de apelanta - reclamantă B. împotriva sentinţei civile nr. 819 din 11 mai 2022, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. S.R.L., cu consecinţa schimbării în parte a sentinţei atacate în sensul obligării pârâtei la plata către reclamantă şi a sumei de 12.000 RON, cheltuieli de judecată din primă instanţă, reprezentând onorariu de avocat redus, a păstrării celorlalte dispoziţii ale hotărârii apelate şi obligării intimatei la plata către apelantă a sumei de 3.000 RON, cheltuieli judiciare în apel, reprezentând onorariu de avocat redus.

Cum decizia în considerarea căreia a fost iniţiat prezentul demers judiciar a fost redactată până la acest termen de judecată, Înalta Curte constată că a încetat situaţia ce se solicită de a fi înlăturată de către contestatoarea A. S.R.L., astfel că, în temeiul art. 525 alin. (5) C. proc. civ., va respinge ca rămasă fără obiect contestaţia privind tergiversarea procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca rămasă fără obiect contestaţia privind tergiversarea procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, formulată de contestatoarea A. S.R.L.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 03 iunie 2025.