Seizure-lapse claim assigned to Bucharest Tribunal; Bistrița-Năsăud declination set aside

Şedinţa publică din data de 03 iunie 2025

Asupra conflictului negativ de competenţă:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cererii deduse judecăţii:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, la 16 decembrie 2024 sub nr. x/2024, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate încetată de drept măsura sechestrului asigurator emisă la 24 noiembrie 2023 de Parchetul European şi radierea notării sechestrului asigurator în cartea funciară în care sunt înscrise imobilele sechestrate.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 2 alin. (2) C. proc. civ., art. 2428 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 252 C. proc. civ. şi art. 397 alin. (5) C. proc. civ.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 54 din 23 ianuarie 2025, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a considerat că material, competenţa aparţine tribunalului, faţă de valoarea obligaţiei pentru recuperarea căreia s-a instituit măsura sechestrului asigurător (127.521 RON şi 51.000 euro), în temeiul art. 95 C. proc. civ.

Totodată, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 117 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., întrucât ipoteca reprezintă un drept real de garanţie, potrivit art. 551 pct. 10 C. civ., instanţa a apreciat că prezenta cerere este de competenţa teritorială a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, ca instanţă în circumscripţia căreia se află unul dintre imobilele asupra cărora s-a instituit măsura sechestrului asigurător, de vreme ce sediul pârâtului nu se află în niciuna dintre circumscripţiile în care se află imobilele în cauză.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 398F din 05 martie 2025, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Bistriţa Năsăud şi Tribunalul Bucureşti şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestui conflict; a dispus suspendarea judecăţii cauzei, potrivit art. 134 C. proc. civ.

În fundamentarea acestei soluţii, faţă de obiectul cauzei - încetarea măsurii sechestrului asigurator luată de către Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2024, instanţa a apreciat că sunt aplicabile în privinţa competenţei de soluţionare a acestei cereri prevederile art. 957 alin. (2) C. proc. civ., din moment ce acel tribunal a dispus ca măsura sechestrului să producă consecinţe juridice potrivit prevederilor procesuale penale incidente.

Cum în primă instanţă, prin sentinţa penală nr. 269/2024, Tribunalul Bucureşti a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă şi, potrivit art. 397 C. proc. pen., a menţinut sechestrul asigurător instituit prin ordonanţa Parchetului European din 24 noiembrie 2023, acestei instanţe îi revine competenţa teritorială să soluţioneze cererea dedusă judecăţii.

II. Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în considerarea argumentelor ce succed:

Prin demersul judiciar iniţiat, reclamantul A. a solicitat să se constate încetarea de drept a măsurii sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa emisă la 24 noiembrie 2023 de Parchetul European, menţinută prin sentinţa penală nr. 269/2024, pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2024, asupra cotei de 1/2 din imobilul-teren intravilan în suprafaţă de 250 mp situat în localitatea Bistriţa, judeţul Bistriţa-Năsăud; a cotei de 1/8 din terenul intravilan în suprafaţă de 175 mp situat în localitatea Bistriţa, judeţul Bistriţa-Năsăud; a cotei de 1/2 din construcţia situată în localitatea Bistriţa, judeţul Bistriţa-Năsăud, imobile dobândite în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 15 februarie 2015 pentru suma de 127.521 RON; a cotei de 1/2 din imobilul-teren intravilan în suprafaţă de 894 mp situat în localitatea Gorneşti nr. 151, judeţul Mureş şi a cotei de 1/2 din construcţii situate în localitatea Gorneşti nr. 151, judeţul Mureş, imobile dobândite în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 27 mai 2022 pentru suma de 51.000 euro.

Totodată, reclamantul a solicitat radierea notării sechestrului asigurător în cartea funciară în care sunt înscrise imobilele sechestrate.

Prin ordonanţa din 24 noiembrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Parchetul European a dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatului A. până concurenţa sumei de 63.911.417 RON.

Prin sentinţa penală nr. 269 din 04 martie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2024, rămasă definitivă prin neapelare, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, printre altele, a admis acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat de Parchetul European cu inculpatul A., cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 48 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (16 acte materiale) şi art. 48 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (16 acte materiale), toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., iar în baza art. 25 alin. (5) teza finală şi art. 486 alin. (2) C. proc. pen., a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă şi, în baza art. 397 C. proc. pen., a menţinut sechestrul asigurător instituit prin ordonanţa Parchetului European din 24 noiembrie 2023.

Potrivit art. 397 alin. (5) C. proc. pen., "În cazul în care, potrivit dispoziţiilor art. 25 alin. (5), instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă, măsurile asigurătorii se menţin. Aceste măsuri încetează de drept dacă persoana vătămată nu introduce acţiune în faţa instanţei civile în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii".

Astfel, pentru a garanta protecţia drepturilor părţilor civile, legiuitorul a prevăzut că dispoziţia de menţinere a măsurilor asiguratorii este limitată pentru o perioadă de 30 de zile, timp în care partea civilă are posibilitatea sesizării unei instanţe civile cu analizarea pretenţiilor civile. Dacă partea civilă nu ia măsuri pentru sesizarea instanţei civile în termenul dat, măsura sechestrului asigurator încetează de drept.

Încetarea de drept a sechestrului asigurator, însă, nu duce automat la radierea de către Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară a menţiunilor din cartea funciară, ci proprietarul bunurilor supuse sechestrului asigurător trebuie să sesizeze instanţa de judecată cu o astfel de cerere pentru constatarea încetării de drept a măsurii, situaţie ce se regăseşte în speţă.

În ceea ce priveşte legea procesual civilă, sub aspectul competenţei de soluţionare a cauzei sunt incidente dispoziţiile art. 954 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora "cererea de sechestru asigurător se adresează instanţei care este competentă să judece procesul în primă instanţă."

Art. 957 alin. (2) C. proc. civ. prevede că "în cazul în care cererea principală, în temeiul căreia a fost încuviinţată măsura asigurătorie, a fost anulată, respinsă sau perimată prin hotărâre definitivă ori dacă cel care a făcut-o a renunţat la judecarea acesteia, debitorul poate cere ridicarea măsurii de către instanţa care a încuviinţat-o. Asupra cererii instanţa se pronunţă prin încheiere definitivă, dată fără citarea părţilor".

Faţă de aceste dispoziţii legale, competenţa de a dispune ridicarea secehstrului aparţine instanţei care a încuviinţat-o.

Deşi cu privire la cererea de ridicare a sechestrului asigurător (în ipoteza în care acesta a fost înfiinţat sau menţinut printr-o hotărâre definitivă a instanţei penale) nu există norme speciale de determinare a competenţei, din moment ce C. proc. pen. face trimitere la dispoziţiile legii civile, iar legea procesual civilă stabileşte că instanţa competentă a soluţiona astfel de cereri este instanţa care a dispus măsura, în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 954 alin. (1) C. proc. civ.

Cum instanţa competentă teritorial să judece, în primă instanţă pricina, a fost Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, care a menţinut măsura sechestrului asigurător dispusă în cursul urmăririi penale, rezultă că secţia civilă a Tribunalului Bucureşti este competentă teritorial să soluţioneze cererea de constatare a încetării de drept a măsurii asigurătorii a sechestrului, în aplicarea principiului simetriei formelor juridice (în speţă, secţia a IV-a civilă a Tribunalului Bucureşti, una dintre instanţele aflate în conflict). Aceasta întrucât cererea este una într-o materie specifică (a măsurilor asigurătorii), iar competenţa în ridicarea măsurii, respectiv constatarea încetării de drept a acesteia, aparţine, pe raţiuni de identitate (mutatis mutandis) instanţei care a menţinut măsura.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea dedusă judecăţii, urmând a dispune în acest sens, pe calea prezentului regulator de competenţă, conform art. 135 alin. (4) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 03 iunie 2025.