Execution jurisdiction: debtor's domicile at seisin vs. clerical errors in prior rulings
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by ordering the Bucharest Sector 6 Court to proceed with the case, determining it to be the territorially competent execution court. The dispute arose when two courts, Bucharest Sector 6 and Rădăuți, mutually declined jurisdiction over a request for the authorization of forced execution of a civil judgment, with the initial court erroneously relying on an outdated address in Rădăuți while the second court correctly identified the debtor's active domicile in Bucharest. Relying on Articles 651(1) and 666(1) of the Code of Civil Procedure, the court established that territorial competence for execution is strictly determined by the debtor's domicile at the date of the seizure organ's seisin, not by the date of the original judgment or potential clerical errors in earlier proceedings, thereby confirming the Bucharest Sector 6 Court's authority to adjudicate the execution request.
Legislator headnote
AI generatedart. 666 C. proc. civ, art. 651 alin. (1) C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 133 pct. 2 C. proc. civ, art. 651 C. proc. civ, art. 651 alin. (3) C. proc. civ; Execution jurisdiction: debtor's domicile at seisin vs. clerical errors in prior rulings: The dispute arose when two courts, Bucharest Sector 6 and Rădăuți, mutually declined jurisdiction over a request for the authorization of forced execution of a civil judgment, with the initial court erroneously relying on an outdated address in Rădăuți while the second court correctly identified the debtor's active domicile in Bucharest. Relying on Articles 651(1) and 666(1) of the Code of Civil Procedure, the court established that territorial competence for execution is strictly determined by the debtor's domicile at the date of the seizure organ's seisin, not by the date of the original judgment or potential clerical errors in earlier proceedings, thereby confirming the Bucharest Sector 6 Court's authority to adjudicate the execution request.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe main ground for the verdict, establishing the territorial competence of the Bucharest Sector 6 Court based on the debtor's domicile at the time of the execution request.
Procedural rule applied to resolve the negative conflict of jurisdiction by establishing the competent court.
Full text
Şedinţa publică din data de 03 iunie 2025
Asupra conflictului negativ de competenţă:
I. Circumstanţele cauzei:
1. Obiectul cererii deduse judecăţii:
Prin cererea înaintată instanţei de Biroul Executorului Judecătoresc A. privind pe creditorul B. şi debitorul C., s-a solicitat încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 8345/20.12.2023, pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, în dosarul nr. x/2022.
În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 666 C. proc. civ.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 1599 din 27 februarie 2025, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Rădăuţi.
În fundamentarea acestei soluţii, raportându-se la dispoziţiile art. 666 alin. (1) şi art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa a reţinut că domiciliul debitoarei, la data înregistrării cererii de încuviinţare a executării silite, era în satul Bilca, comuna Bilca, str. x, potrivit verificărilor D.E.P.A.B.D., localitate aflată în raza teritorială a Judecătoriei Rădăuţi.
Prin încheierea de şedinţă din 20 martie 2025, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, secţia civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de petentul Biroul Executorului Judecătoresc A.; a admis cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de petenta B.; a dispus îndreptarea erorilor materiale strecurate în cuprinsul sentinţei civile nr. 1599 din 27.02.2025 pronunţate în dosarul nr. x/2025, în sensul că se vor insera în cuprinsul hotărârii următoarele: cu privire la considerentele hotărârii referitoare la domiciliul debitorului, "domiciliul debitorului este în mun. Bucureşti", în loc de "domiciliul debitorului este în sat Bilca (com. Bilca), str. x, potrivit verificărilor DEPABD efectuate în dosar", cum din eroare s-a consemnat.
Prin încheierea de şedinţă din 03 aprilie 2025, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, secţia civilă a respins, ca neîntemeiate, cererile de lămurire formulate de petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. şi creditorul B..
2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Judecătoria Rădăuţi, prin încheierea nr. 1077 din 24 aprilie 2025, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Rădăuţi şi Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti şi a dispus înaintarea dosarului pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă instanţei imediat superioare şi comune instanţelor în conflict, respectiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.
Pentru a hotărî astfel, în considerarea dispoziţiilor art. 622 alin. (2), art. 666 alin. (1) şi art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa a reţinut că domiciliul activ, la data sesizării organului de executare, se afla în Bucureşti.
II. Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, secţia civilă, în considerarea argumentelor ce succed:
În ceea ce priveşte legalitatea învestirii în vederea soluţionării conflictului de competenţă, Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, petentul Biroului Executorului Judecătoresc D. a solicitat încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 8345 din 20 decembrie 2023, pronunţate de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, secţia civilă, în dosarul nr. x/2022, la solicitarea creditoarei B., împotriva debitoarei C..
Conflictul negativ de competenţă dintre cele două instanţe, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, respectiv Judecătoria Rădăuţi, a fost generat de faptul că acestea nu s-au considerat instanţe de executare din punct de vedere teritorial, prin raportare la domiciliul debitoarei.
În materia executării silite, art. 651 C. proc. civ. prevede că instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.
Ca atare, din punct de vedere al criteriului teritorial, norma în discuţie identifică judecătoria ce devine instanţă de executare prin aplicarea unui set de reguli succesive, după cum urmează: în primul rând - ca regulă generală - instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, dacă nu există reglementări derogatorii. În subsidiar şi numai dacă debitorul nu are sediul sau domiciliul în ţară, legiuitorul determină instanţa de executare prin raportare la domiciliul sau, după caz, sediul creditorului la momentul sesizării organului de executare. În continuare, dacă la acelaşi moment indicat, nici debitorul, nici creditorul nu au domiciliul sau sediul în ţară, atunci instanţa de executare va fi judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.
Aceste reguli de stabilire a instanţei de executare nu permit creditorului a alege instanţa competentă din punct de vedere teritorial deoarece variantele normative menţionate reglementează ipoteze diferite care se exclud reciproc. Sub acest aspect, fiecare nouă regulă de determinare a instanţei de executare se aplică strict sub rezerva ineficienţei normei anterioare, de unde rezultă o aplicare etapizată şi exclusivă, ceea ce va elimina posibilitatea unui conflict de reguli sau existenţa vreunui drept de opţiune în favoarea creditorului.
Numai cea din urmă regulă, în ipoteza în care nici debitorul, dar nici creditorul nu îşi au domiciliul sau sediul în ţară, recunoaşte un drept de opţiune în favoarea creditorului în condiţiile în care sediul biroului executorului judecătoresc ales de creditor va fi reper în determinarea instanţei de executare.
Totodată, se reţine că regula de determinare a instanţei de executare prin raportare la criteriile prevăzute de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. se aplică indiferent de modalitatea de executare aleasă de creditor sau impusă de dispoziţiile titlului executoriu ce urmează a fi aduse la îndeplinire.
Reglementând competenţa funcţională, art. 651 alin. (3) C. proc. civ. prevede că instanţa de executare soluţionează contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.
Pentru determinarea competenţei instanţei de executare interesează, ca regulă, domiciliul sau sediul debitorului la momentul formulării cererii de executare, astfel că instanţa învestită cu soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite trebuie să procedeze la verificarea competenţei prin raportare la momentul la care cererea de executare a fost depusă la executorul judecătoresc, funcţie de care se va determina instanţa competentă.
În contextul reperelor de analiză expuse în stabilirea instanţei de executare, Înalta Curte constată că debitoarea C. figurează cu domiciliul activ în Bucureşti, începând cu 01 mai 1981 până în prezent, deci şi la data formulării cererii de executare silită - 12 februarie 2025, conform fişei interogării bazei de date a D.E.P.A.B.D., din 24 aprilie 2025, la solicitarea Judecătoriei Rădăuţi, aflată la fila x, domiciliu situat în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, secţia civilă este instanţa competentă teritorial a soluţiona cererea de încuviinţare executare silită dedusă judecăţii, urmând a dispune în acest sens, pe calea prezentului regulator de competenţă, conform art. 135 alin. (4) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, secţia civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 03 iunie 2025.